Inainte sa imi concep blogul citeam pe diverse alte bloguri articole. Aproape in fiecare zi dadeam peste cate un blog nou. Personal, imi place sa citesc articole lungi, frumos scrise, cu subiect. Nu imi plac blogurile cu video luate de pe youtube, cu pagini intregi de astfel de inserari.
de ce? Ok! poate intr-o anumita masura si acele video cu melodii spun ceva despre persoana din spatele blogului, exprima ceva. Dar…totusi eu cred ca blogul a fost facut pentru a transmite ceva din starea ta interioara, pentru a SPUNE ceva. Atunci cand un blog se transforma intr-un mic youtube…unde mai este personalitatea blogului? unde mai este transparenta de care ar trebui sa se bucure intr-o oarecare masura fiecare pagina personala?
Argumentele contra a ceea ce tocmai am afirmat ar fi:
1. si prin melodii poti transmite ceva.
Raspuns: da, dar melodiile altora…cuvintele altuia, nu cuvintele tale
2. mic youtube, dar selectiile fiecaruia sunt unice, deci fiecare pagina personala cu astfel de video sunt unice.
Raspuns: da, dar daca pui pur si simplu un video si nimic altceva, fara sa spui de exemplu de ce te impresioneaza melodia respectiva…e ca si cum cineva ar da serach pe youtube-ul original, ar asculta melodia si …so what?
Bun…revenim la subiectul initial! Imi plac articolele pe blog lungi. Nu ca pe cele scurte nu le-as citi…dar sunt asa…cum sa zic…ca si cand ai trece in fuga pe undeva si lasi o dara de parfum. Nu destul pentru a descifra ceva despre persoana care tocmai a trecut pe acolo, dar nici deloc ca si cand nu ar fi trecut nimeni. poate este si asta o strategie. Who knows what’s in a person’s mind?!
Mi se pare ca blogul este ca un lucru…cum sa zic, deosebit, special, pe care trebuie sa il savurezi incet si intr-o atmosfera placuta, ca o melodie secreta de pe youtube pe care o asculti fara sa te gandesti ca si altii au descoperit-o (hehe).
Enjoy! (intotdeauna mi-a placut cuvantul asta pt ca exprima exact starea de spirit pe care ar trebui sa o ai cand iti place ceva anume)
2likebutterflies's Blog 
Hm… interesanta viziune… eu sunt la celalalt pol decat tine. Eu consider ca lucrurile de valoare si care ating sufletul au fost deja spuse de altii, pentru ca noi ne-am nascut tarziu, si pentru ca, lasand mandria la o parte, nu sunt artisti ca ei. Deci, te rog sa intri la mine pe blog si sa citesti cea mais curta poezie de dragoste a mult prea iubitului meu EE Cummings, pe care de altfel am lasat-o in poza cu Irisi, si cu scrisul lui, cu tot, ca sa nu ii alterez splendoarea.
Intrebarea contraargument: de ce oamenii isi decoreaza casa cu picturi, tablouri, perdele, toate create de altii? De ce toti oamenii cu bani prefera un Decartes picturii copilului lor cel mic? Si de ce ti se pare ca blogul, spre deosebire de casa, trebuie sa fie personalizat la extreme exclusiv cu lucruri create gandite si aranjate intr-un stil unic si atat de unicat? (daca exista grad de comparatie la unicat).
Eu cred in sharing, cred in puterea artei de a exprima emotii pe care noi, muritorii de rand nu le pot exprima, si mai grav decat atat se bucura ca a existat cineva inainte si ca ‘look, I’m not the only one’…
Pentru mine un blog cum descrii tu este un blog de om snguratic, care nu transmite nimik.
Poza ta, cu pantoful rosu, de exemplu, e un fel de youtube. Un fel care a functionat excelent.
Nu mai nega arta, youtube-ul si muzica altora, pentru ca… iti tradezi varsta interioara.. suntem cu totii liberi sa ne cream blogurile cum ne plac.
O prietena de-a mea de 10 zile, posteaza in continuu videoclipuri cu Michael Jackson, de unde trag concluzia ca este foarte afectata. Daca ar scrie despre Paris sau despre ce locuri minunate a mai vazut sau daca si-ar expune filosofii personale despre viata si moarte, nu as stii de fapt ca in adancul sufletului ei staruie groaznica suferinta ca i-a murit idolul. Oare ea are dreptul sa isi exprime suferinta pe blogul personal?
V.
ApreciazăApreciază
Pingback: Raspuns la https://2likebutterflies.wordpress.com/2009/07/09/articolele-lungi-si-dese-cheia-marilor-succesuri/ « Ganduri…