TOMBE LA NEIGE!

Etichete

ajutor, Salvator, small people and big people, tombe la neige

Doamne, de cand nu am mai ascultat melodia asta! Si inainte era una constanta in playlist-ul meu…mai ales vara. Sa imi fi schimbat eu orientarile in materie de muzica? Ciudat lucru. Cert este ca zapada imi place la fel de mult pe cat imi place ploaia. Cred ca pana la urma tot ce „pica din cer” este frumos. A nu se intelege ca astept „sa-mi pice ceva din cer” ca nu e cazul 🙂

ai dreptate Valentina…din nou…incep sa prin un pic de viata, Alta ciudatenie a naturii este ca eu prin viata in exterior atunci cand in interior este furtuna. Va reusi oare sa reziste fragila barca de salvare facuta din coji de nuca de cocos (care nici macar nu imi place) si frunze de palmieri? Ramane de vazut.

Si apropos de oameni mici si oameni mari…nu e vina lor ca sunt mici, dar e vina lor ca nu isi dau seama si nu fac ceva in sensul asta. Oare chiar suntem o mana de oameni care asteptam Salvarea din alta parte sau putem fi chiar noi „cavalerii” pe cai albi?!

Eu una am asteptat un Salvator care pana la urma nu a mai venit. Si nu mai cred in asa ceva…cat despre intins o mana sau deschis ochi, poate ca ai dreptate…este uman si mai mult decat atat, inaltator sa faci un bine.

Publicitate

Reading corner…

Etichete

Blanche c'est moi, Fata cu cercel de perla, Je t'oublierai tous les jours, reading corner

Pentru ca este o sectiune pe care am neglijat-o destul de mult timp, mi-am propus sa ii fac un „update”.

Mi-am propus sa trec in aceasta rubrica decat cartile de suflet, cele care din varii motive m-au influentat spiritual, moral, personal, poate chiar si profesional cateodata, cele care stau mereu langa perna mea si stiu ca oriunde le-as deschide voi gasi lucruri care ma ating intr-un fel sau altul, sau care ma pun pe ganduri, sau care ma indeamna la visare, sau la reflectie.

Incep cu un volum pe care l-am descoperit acum 5 ani, intr-o tara straina si imi este draga pentru ca a fost prima carte pe care mi-am cumparat-o de acolo, pentru ca statea uitata intr-un colt iar copertile ei nu spuneau nimic, o ascundeau chiar, iar scrisul mic a facut o multime de lume grabita sa treaca pe langa ea… „Je t’oublierai tous les jours!” a marcat si va marca in continuare mult timp din ceea ce inseamna parcursul meu. Scrisa de un grec (uneori si grecii moderni au talent la scris), am luat-o de pe raft doar pentru ca tocmai, nimeni nu o remarca. Am descoperit intre paginile ei ganduri si cuvinte precum: „oublie” precum „sa presence etait pour moi comme un adieu du vent qui perd son eternite”, am descoperit un strigat neajutorat, un suflet care incerca cu disperare sa uite…propunandu-si acest lucru in fiecare zi si astfel, cu fiecare zi aducandu-si aminte franturi…

Continui cu un alt volum…”Blanche c’est moi!”  O doamna foarte talentata care are un stil de a scrie foarte…realist. A scris foarte mult despre viata copiilor autisti. „Surtout ne dessine pas un mouton” este o astfel de poveste, iar „Blanche c’est moi” este despre cine ai vrea sa fii daca ai putea sa alegi acest lucru, si cum isi analizeaza ea viata astfel incat daca ar fi luat alte decizii ar fi putut sa devina altceva/altcineva…o Blanche. Ea spunea ca : Quand tu perds ton equilibre, tu perds ton royaume!”

Si pentru ca mi-am propus sa prezint 3 din cartile mele de suflet continui cu…”Fata cu cercel de perla”

Nu am vazut filmul pentru ca nu imi place Scarlett Johanson si pentru ca am de fiecare data ceva impotriva filemlor facute dupa carti, De cele mai multe ori strica viziunea personala a celui care o citeste, nemai aducandu-ti aminte in cele din urma decat de viziunea regizorului.

Mi-a placut cartea pentru ca a adus foarte bine in mintea mea stilul de viata din acea perioada. Mi-a placut cartea pentru ca legenda lui Pygmalion m-a fascinat dintotdeauna si pentru ca iubesc sa citesc despre chinul de a fi un artist desavarsit.

„QUO VADO, DOMINE?!”

Etichete

arta strategiei, quo vadis, regina, sah mat, Sun Tzu

Oricat de disperat ar putea parea titlul, doar calmitatea ma mai poate asigura si bineinteles controla sa nu o iau cumva razna.

Ok, let’s face it: in momentul asta sunt cumva la o rascruce de drum. Sa imi pastrez simtul practic. Well, nu intotdeauna am fost cea mai buna la capitolul asta. Sa ma las in voia iratiunii? No way…because i’ve been there and it’s hell!

What should I do?!

Uite, in momente ca astea tind sa transform in Biblie niste cuvinte: ,,Qui perd son equilibre, perd son royaume!” Tragic este ca dintotdeauna ma intrebam cand o sa fie acel MAT la regina. Imi dau seama ca sunt o „regina” fara regat de mult timp. Sa insemne asta ca trebuie sa imi perfectionez arta strategiei?

Sun Tzu zice cica: Razboiul este guvernat de minciuna. Intareste-l intotdeauna pe cel pe care vrei sa il slabesti si inalta-l pe cel pe care vrei sa il dobori!”

Eh, astept remiza!

About hiding my true shapes. Like Dorian Gray?!

Etichete

coridoare luminate, dimineti cu dragoste, dorian gray, fulgi, tears and rain

Si pentru ca ma simt inspirata sa scriu astazi, continui cu al doilea post: despre vise si coridoare luminate de soare!

Intr-un post anterior spuneam despre cat de dificil este sa fii o podea de lemn luminata de soare, fara sa poti sa raspunzi cu aceleasi gesturi…sau sa ripostezi. Chinuitor, nu? Atunci imi imaginez (sau imi aduc aminte) de clipele in care traversezi coridoare lungi din case vechi, iar lumina te atinge doar ici si colo, prin geamuri murdare, uitate de oameni, si prin care razele nu mai sunt raze, ci vise.

Iar fulgii nu mai sunt aievea, ci sunt amintiri. Despre dimineti de primavara sau de toamna, aproape reci sau nu destul de calde, de perne care se lovesc de corpuri abia trezite din somn, de fulgi prin par si maini care devin piepteni pentru ei, de sarutari dulci, somnoroase…de sex dimineata, cu trupuri calde…fierbinti…asudate…supuse si neputincioase in fata dorintelor lor…

Sarah Mclachlan – „U want me to” (or Turtles defeated the guns)

Etichete

broken wings, turtles and guns. forgiven

Sometimes it’s not about being the best, but being in the right place at the right time. I cannot fight with a ghost, I cannot fight with someone that is innocent…So I let it go! I give up!…and I forgive! For the first time in my life I give up!

The Christmas euphoria…

Etichete

Christmas euphoria, soul colours, tastes, wishes

I always disliked the winter holidays. And no, not from a „commercial” point of view (because everyone buys things, because everyone is desperate to get rid if their money) but from a personal and moral point of view. Maybe it’s the cold that creates me this state of spirit, or who knows, maybe it’s because I’ve always been or felt lonely in this period.

I don’t see why this year should be different…except one small thing: that I’ve made my mind regarding plans for the next one. The next year I DON’T WANT to have the same feeling anymore. I decided to change stuff in my…AGAIN! Other stuff than I already did. I decided to become better and stronger. I found a „refuge” and I also found a shelter. More impersonal than some people would thing, but more personal than I ever thought it would be. It’s nothing less and nothing more than this blog, and yes, ladies and gentlemen, I decided to invest in it.

I supressed my writing „talent” (I don’t know if I really have it, but in my childish mind, I do think that) for a period of time.

I decided for the next year to write happier posts, to launch challenges to you, to discuss with my readers. And with this occasion, I’m sorry for not answering your comments (all of you who have written at least once).

Because it’s been a long time since I haven’t given colours to my states of spirit. Today, my soul color is WHITE! (like a blank sheet of paper, waiting to be written).

And yes, some tastes leave also an after taste. When you kiss SOMEONE ELSE be carefull not to feel it too. Even if for you might seem a good taste, he/she might not agree with you, right?  🙂

And so I did…

Pentru ca sfaturile cititorilor mei sunt importante…am ascultat! Intr-adevar, era cam deprimant skinul…sper ca asta sa fie mai inspirant pentru voi sa cititi.

Inca nu l-am gasit pe cel care sa mi se potriveasca atat de mult incat sa nu vreau sa il schimb… (skinul, da?! :))  Poate vine Mosul cu vreunul incantator!

Multumesc Valentina pentru sfaturile intotdeauna la fix!

Strawberries in my hands

Etichete

courage, hands, souls, strawberries

One day I wrote about the uniqueness of human soul, that, like the snow flakes, each one is different. Have you ever thought about how a snow flake would taste? Some have wickness taste and some have sea taste. Some try to have sky taste, but they don’t reach more than mud taste… I had the opportunity once to experience the taste of goodness, but it transformed into the salty taste of tears.

Yet, I hope my soul’s taste hasn’t changed…I reach for you with hands full of strawberries…Just to colour your one colour life. I forgot, I also tasted the cowardice in some souls. I just kept offering a different taste… and no courage to try it!

Scrisoare catre tine (just keep reading)

Etichete

?!, Just keep walking, the father of you child, tu

Ce se intampla atunci cand ceva iti face rau si atat de bine incat nu te poti decide sa lasi balta extremele si sa mergi mai departe sa iti gasesti echilibrul de care stii ca ai nevoie si care stii ca te va scapa?

In urma cu ceva timp ma intrebam, retoric evident, daca vei fi TU Salvatorul meu la sfarsitul lumii?! Am primit un raspuns fara sa mi-l dai, fara sa ma astept si fara sa vrei.

Am decis sa merg mai departe, am decis sa vreau sa traiesc in continuare. Da, stiu ca sufletul meu este si orfan si handicapat, iar handicapul cel mai mare este lipsa ta.

Dar merg mai departe. I just keep walking! Pentru ca prefer un suflet handicapat decat un suflet ingropat de viu.