Stejarul este creat simultan de doua forte. Este vorba de ghinda din care incepe totul, de samanta in care exista toate promisiunile, tot potentialul arborelui viitor. Este evident…
dar cati sunt constienti de cealalta forta? Insusi viitorul arbore potential, care isi doreste atat de tare sa existe, incat impinge ghinda spre existenta si prin dorul de a iesi din spatiul vid, face posibila incoltirea, evoluand de la NIMIC la MATURITATE…Si astfel stejarul este cel care creeaza ghinda din care s-a nascut…
Ma gandesc la femeia in care m-am transformat, la viata pe care o am acum, la cat i-am dorit sa fiu astfel, sa traiesc astfel, multumita, eliberata de farsa de a ma preface ca sunt altcineva decat eu insami…Ma gandesc la cat am indurat pe drumul pana aici si ma intreb daca nu cumva EU – adica EU cea de acum, fericita, matura, copil – care locuieste intr-un oras de provincie fara importanta, am fost cea care, in toti anii astia, am impins-o inainte pe cealalta EU, mai tanara decat mine, mai copil, mai derutata, mai nelinistita. EU cea mai tanara eram ghinda in care se ascundea potentialul, dar EU cea care sunt acum, stejarul existent, indemnam tot timpul: „Hai cresti! Schimba-te! Evolueaza! Vino sa faci cunostinta cu mine aici unde eu exist deja, integra! Trebuie sa cresti in mine! Trebuie sa cresti mare!”
Si poate ca tot eu, cea de acum, m-am aplecat la urechea acelei tinere inlacrimate si pierdute din baie, soptindu-mi cu dragoste „…Du-te la culcare, Adela! E timpul sa te odihnesti in sfarsit!”
2likebutterflies's Blog 