Etichete
„Daca iubesti intr-adevar pe cineva, lasa-l sa fie liber! Daca se intoarce la tine, inseamna ca va fi al tau pentru totdeauna. Daca nu se intoarce, inseamna ca nu a fost sa fie!”
Asta este o replica pe care am vazut-o intr-un film. Asa cum mi se mai intampla de obicei, citesc, aud, vad, gandesc ceva care rasuna in mine. Rasuna asa, ca si cand ar fi un mare adevar sau ca si cand ” pfff, de ce nu m-am gandit mai demult la asta” sau ca si cand: ,,ia uite ce chestie?!”.
In legatura cu afirmatia de mai sus am zis” un mare adevar. Am testat? DAA! Am aflat raspunsul? DAAA! O sa mai aplic? Hmm…ma mai gandesc! Sunt uneori intrebari si dileme la care este mai bine sa nu afli raspunsul. Nu din cauza ca iti este frica de raspunsul pe care o sa il primesti, nu din cauza ca esti las, nu din cauza ca esti comod, ci pentru ca unori unele lucruri este mai bine sa ramana ASA. Unele intrebari pot starni furtuni in sufletul oamenilor, unele intrebari pot distruge un suflet, unele intrebari pot rupe povesti frumoase.
Logica este simpla in legatura cu libertatea: mie imi place sa fiu libera sau cel putin sa ma simt libera. Daca mie imi place acest lucru, de ce sa inchid libertatea celui de langa mine? Te poti simti liber langa cineva chiar daca esti oarecum „inchis” (ex: casnicie, etc) la fel cum te poti simti inchis langa cineva chiar daca practic esti liber (acelasi exemplu de mai sus merge de minune si in cazul asta).
Astept parerile voastre. Ce ziceti? Ati lasa pe cineva liber doar pentru a vedea daca se intoarce? Ati lasat pe cineva liber deja si s-a/nu s-a intors?
2likebutterflies's Blog 
cu cât o persoană îi îngrădeşte alteia libertatea, cu atât va dori cea din urmă să şi-o recapete. te afli într-o relaţie pentru că vrei să fii acolo, pentru că te simţi bine şi confortabil. lipsa libertăţii elimină confortul. şi într-un final necesitatea libertăţii elimină obstacolele care o îngrădesc, respectiv relaţia în sine.
oricum, nu cred că libertatea ţi-o oferă cineva, ci mai degrabă ţi-o revendici.
numai bine!
ApreciazăApreciază
une libérté total est prohibite; et être enchainer et fermer c’est encore pire; mais la question de libérté reste toujours variable, parfois il arrive de pensait que nous somme libre (sentimentalement parlais) mais par la force des choses on ne l’ai pas alors quoi faire? et être ouvert tu veut dire quoi par ça?
ApreciazăApreciază
Rien n’est prohibite que si on accepte la prohibition. L’autre n’a pas le droit d’interdir a l’autre rien. Sinon, helas, ca se transforme evidement dans une prison.
Quant au mot “ouvert” il me semble que google translate ne fait pas son devoir comme il fallait. La question bien traduite serait: Est ce que vous serez capables de laisser quelqu’un libre juste pour voir s’il/elle revient? Este ce que vous avez deja laisse qqun libre et il/elle est/non est pas revenu(e)?
ApreciazăApreciază
selon vos propre mots „Rien n’est prohibite que si on accepte la prohibition. L’autre n’a pas le droit d’interdir a l’autre rien. Sinon, helas, ca se transforme evidement dans une prison.”tout le monde est libre de faire ce qu’il veut; même engagé dans une relation sans se soucier de l’autre parceque ça sera atteinte a la libérté de l’autre …
ApreciazăApreciază
Hmm, ici tu fais une confusion. Se soucier pour l’autre c’est une chose. L’encager c’est tout a fait autre chose. Je doute que mes mots ont ete celles que tu dis.
ApreciazăApreciază
waww la je crois que nous sommes tomber dans une philosophie problématique „faut il oposer engagement et libérté?” tu trouvera des différente réponses a cette question mais laquelle est juste?
ApreciazăApreciază
am lasat pe cineva liber si nu s-a mai intors si bine a facut ca m-a lasat si el libera sa imi gasesc marea dragoste in altcineva. acum imi las marea dragoste libera in fiecare zi si in fiecare zi cand ma trezesc e langa mine 😉
ApreciazăApreciază
Ma bucur sincer pentru tine si pentru el. Sentimentul pe care ti-l da prezenta celuilalt de buna voie si nesilit de nimeni 😉 sterge toate temerile pe care le ai in momentul in care decizi sa faci pasul si efectiv sa ii acorzi spatiul de care ai nevoie.
Multumesc pentru comment!
ApreciazăApreciază
Eu eram la un moment dat intr-o situatie trista din punct de vedere emotional, barbatul pe care ani de zile il consideram ‘the one’ si-a declarat aprecierea si simpatia si iubirea frateasca ce mi-o purta si bineinteles lipsa totala a ceea ce cautam in partenerul pentru toata viata… eu in schimb, eram mai mult decat indragostita si chiar cred si acum ca il iubeam… Bineinteles ca m-am luptat cu mori de vant ca sa nu ‘pierd’ ceea ce credeam eu ca trebuie salvat, dragostea naostra… nu acceptam nicicum ideea de ‘daca iubesti, lasa liber’, iar el, nu pleca niciodata de tot, pt. ca din perspectiva lui, eram un om important, care nu trebuia trecut printr-o trauma… Povestea a mers asa destul de mult (1 an), pana cand intr-o zi, acest om a avut un accident de masina, in care toti ceilalti in afara de el, au ajuns in spital cu sanse de la 0 la 10% de viata… in momentul in care ma duceam spre spital, nestiind ce simt sau ce mai e din el, mi-a trecut prin minte pentru prima data gandul ca il iubesc atat de mult incat nu vreau sa il pierd de tot… ca imi doresc sa-l pierd doar eu, dar sa nu se piarda el de lume… ca daca traieste o sa-l las liber, sa fie fericit… in momentul ala, a fost pentru prima data cand am pus viata mai presus de relatia noastra… am ajuns la spital si era bine… si am ajuns acasa unde pentru inca doi ani din viata mea i-am alinat tristetea pierderii celorlalti colegi de servici, sechelele emotionale pe care le dobandise printr-o lovitura enorma in sufletelul lui mic… nu am trait nimic mai trist decat constientizarea ca odata ce va fi bine, voi iesi din peisajul singurei relatii in care credeam… si ca fiecare gest pe care il fac pentru el nu este decat un pas inainte spre vindecare – a carei consecinta era chiar pierderea mea, a relatiei mele…
Dupa doi ani, am plecat din viata lui, si l-am lasat liber, vindecat si frumos… mi-am dorit foarte mult sa il vad fericit, sa il vad razand, sa stiu ca e fericit, indragostit… cu pretul ruinei emotionale in care am trait eu cei doi ani plus restul anilor care s-au scurs dupa…
Azi, noua ani mai tarziu, imi este la fel de drag, si fericirea sau zambetul lui imi amintesc pretul nefericirii mele si al neregasirii mele pentru multi ani din viata… dar nimic nu e mai frumos decat sa stiu ca poate atunci, in drum spre spital, nu as mai fi gasit nimic din el…
De ce iti spun asta? Pentru ca daca iubesti, trebuie sa faci sacrificii.. iar daca porti pe umeri o poveste de dragoste neimpartasita, trebuie sa ai mare curaj sa il lasi liber… pretul libertatii se masoara in nefericire in cealalta parte….si e greu de indurat…
Azi, noua ani mai tarziu, suntem amandoi fericiti, asa cum fiecare si-a ales… el are multe gagici care-l ‘dragalesc’, dar ii fac ochii sa sclipeasca…
Eu am un sot cuminte si atent, si ne asteptam impreuna fetita mult dorita…
Viata nici unuia dintre noi nu ar fi fost cum este astazi daca el nu ar fi avut acel accident prin care ne-am trezit amandoi la realitate… poate el ar fi ramas un om trist langa o persoana pe care nu o iubea, iar eu… o nefericita iubind un om care intotdeauna si-ar fi dorit mai mult…
Sunt constienta, insa numai in fata gandului mortii am putut sa realizez asta…
ApreciazăApreciază
DA….INTRADEVAR ASTA INSEAMNA DRAGOSTE,IUBIRE…..EU NU AM FACUT ASA DREPT PT CARE M-AM TREZIT INCHISA CA INTR-O CUSCA SI CLAR NU MI-A FOST BINE,A TREBUIT SA MAI TREACA 7 ANI SA MA TREZESC LA REALITATE!
ApreciazăApreciază
SPER CA IN OCTOMBRIE 27 SA SE TERMINE CU „BINE”
ApreciazăApreciază