Am primit un comentariu legat de partea 1 a acestui articol. Nu stiu exact ce s-a inteles, ideea este ca nu cred ca am transmis vreun mesaj clar.

Revin acum cu ideea:

M-am uitat la acele cuvinte fiind in cautarea UNUI cuvant care ma defineste. Cuvantul meu – care nu defineste pe nimeni altcineva in afara de mine. Si am sperat eu ca daca blogul asta imi apartine si include 100% din sufletul meu, atunci cuvintele care duc la el m-ar putea defini intr-o oarecare masura.

Ce sa zic, nu prea e cazul. Cel putin nu asa cum am sperat eu. Fiecare intr-o masura nu mai mare de 20% luate separat.

Si uite asa se inventeaza cuvinte. Ca doar sunt „un om al cuvintelor” cum mi s-a mai spus deja.

Se ia cuvantul Gand si se taie partea cu „and”

se ia cuvantul Asteptari si se taie partea cu „steptari”

Se ia cuvantul Poezie si se taie partea cu „oezie”

Se ia si cuvantul Intrebare si se taie „ntrebare”

Se adauga un strop de Suflet fara „uflet”

Sa indraznesc sa fac acronimul si sa ma multumesc cu G.A.P.I.S…pentru moment, pentru ca pana la urma cred ca nimic nu ma defineste mai bine decat CAUTARE.

Anunțuri