Courage

„It takes courage to grow up and be who you really are” (E. E. Cummings)

Am auzit replica intr-unul din filmele mele preferate – „Being Erica”, recent. Nu o stiam, dar a trecut pe langa urechile mele exact cand aveam mai mare nevoie sa o aud. Intr-adevar, esti curajos atunci cand iti asumi ce si cine esti indiferent daca este sau nu in concordanta cu lumea din jur. Ca urmare, abia atunci poti sa spui ca ai crescut cu adevarat. Nu inseamna ca parerea celor din jur nu conteaza sau nu trebuie sa conteze, inseamna doar ca nu trebuie sa iti influenteze realitatea, personalitatea. Be You spunea o reclama mai demult. Atunci eram cam copil ca sa inteleg, mi se parea ca este doar un joc de litere/cuvinte foarte nimerit.

Chestia asta cu avutul curajului este ca in desenele alea animate cu soricei – stiti cum? cand iese unul mic si speriat tot intr-o camera super mare, unde lucrurile din jur nu ii spun absolut nimic si se simte mult prea mic pentru a putea sa insemne ceva in lumea lor, dar o data vazand ceva frumos care ii place inima ii bate tare tare aproape sa ii sara din piept si se simte cel mai puternic si capabil de orice?! pana cand vine pisica si pune laba pe el! si atunci se face intuneric si luminitele alea care il facusera sa tresara dispar, revenind la intrebarea: de ce naiba nu am ramas eu acolo un vagauna mea? Ce conteaza? a avut momentul lui de glorie, cand i-a batut inima nebuneste si cand s-a simtit cel mai puternic. Iar simplul gand la asta il face sa reziste si sa supravietuiasca pisicii. Zgarieturi? Rani? ce mai conteaza?! ZBOARA!

Changing

Sunt unele lucruri pe care nu as putea sa le schimb. Melodia m-a inspirat, promit ca maine va demonstrez si cu una din pozele facute la o expozitie Dali.

„Love me if you can” adica ultimul vers cred ca face tot farmecul melodiei, asa cum intr-o zi, o privire calda iti poate insenina o saptamana, sau niste maine calde te pot duce intr-o lume de vis de unde sa nu vrei sa te mai intorci pentru ca nu ai de ce.

Si cam asta e…!

Despre pasiune

Etichete

Era, regasiri si uitari

Era – Flowers of the sea

Pana imi cumpar film in aparatul foto ca sa imi continui PASIUNEA pentru fotografie, imi permit sa mai „fur” din cand in cand ceva ce ma face sa tresar.

Astazi vorbesc despre Pasiune. Intotdeauna am scris si voi scrie cuvantul asta cu litera mare, asa cum scrii numele cuiva. Scriu cu litera mare pentru ca lucrurile pe care le simbolizeaza, tot ceea ce se ascunde in spatele ideii, este aproape la fel de puternic ca o personalitate. Ca o personalitate umana care are zile mai bune si zile mai proaste, care se plictiseste la un moment dat si cauta iesire in alta parte sau care gaseste usi inchise si se intoarce tot acolo unde este mai cald..pentru moment!

Am pierdut in ultimul timp, aproape tot ce tinea de Pasiunile mele trecute: am uitat sa scriu, am uitat sa pozez, am uitat sa ma ascult, am uitat sa privesc in gol si sa nu vad nimic. Mai ales am uitat ca exista Pasiune uneori si m-am lasat dusa de forta independenta a unor actiuni care nu contau.

M-a inspirat melodia asta cand am redescoperit-o pentru ca o uitasem de tot si a fost asa ca o regasire de demult, ca o persoana pentru care ai avut la un moment dat o Pasiune si care s-a terminat la fel de brusc cum a inceput fara sa stii de ce si nici cand si nici cum. Te-ai trezit doar deodata singur si intrebandu-te unde a disparut toata lumea. Iar dupa mult timp, mult mult timp, ca in filmele acelea cu regasiri…te-ai regasit. El cu parul alb, cu nepoti, cu aceeasi privire calda si albastra, la fel de nefericit ca atunci cand l-ai cunoscut prima oara; iar tu ca intr-un spatiu care nu se scurge, aceeasi!

Pauza!

Ce am invatat din pauza pe care am luat-o? Ca inca nu vreau sa ma despart de blogul asta, si nici sa il fac privat, pentru ca ma simt bine atunci cand oamenii revin pentru ca le place ce scriu aici.

Am invatat ca timpul este foarte foarte foarte relativ si atunci cand te astepti mai putin se intampla ceva, sau te schimbi, sau cunosti oameni care te schimba total.

Ce m-a schimbat pe mine in ultimul timp?

1. Am cunoscut in jur de 16 oameni extraordinari. Ce zic eu oameni? omuleti, omuletii pentru mine, in ciuda limbii romane, sunt mai presus de oamenii normali, pentru ca daca ii numesti asa inseamna ca ai ajuns sa te legi de ei. Asa m-am legat eu de cei 16 omuleti: 12 studenti si 4 elevi de liceu, de care sunt mandra. Am avut sansa sa ascult, vad, simt, imaginez, citesc, 16 povesti de viata. Atunci cand se intampla sa crezi ca tu ai avut o contributie cat de mica, asa, cat o furnica, la aceste povesti, simti ca poti muta munti. Si asta m-a schimbat!

2. Am revenit asupra unei decizii luate acum ceva timp in momentul in care am primit una din cele mai triste vesti pentru mine. Atunci mi-am dat eu seama ca timpul trece, ca chiar daca trece este foarte relativ, ca chiar daca este relativ cu siguranta la un moment dat ti se va parea ca are un singur ritm si un singur sens in care trece, si chiar daca are un singur sens, ajungi sa fii dezorientat si pierdut ca in fata unui mare labirint.

Multumesc celor care m-au incurajat sa scriu in continuare in tot acest timp! si chiar si celor care nu au facut-o!