Etichete

, ,

Cateodata trebuie sa ma mai uit inapoi ca sa imi aduc aminte unde merg. Unde merg?

Pe un drum doar al meu, unde cu siguranta gasesc pe margine spice de grau aurii si apusuri de soare fierbinti.

Daca sunt oameni…?

Da, 2-3! Nu fac autostopul pentru ca stiu ca nu ii voi lua cu mine. Merg pe margine, culmea! in acelasi ritm cu mine, si cateodata mai fac cate un pas lateral, fie inspre interior, fie spre exterior ca sa mai ocoleasca vreo groapa de mult uitata si uite asa, din cand in cand distanta asta dintre noi variaza, la fel ca rotatia pamantului-o elipsa.

Cateodata cand vine o adiere de vant simt mirosuri care imi aduc aminte de trecut si cateva suvite ma lovesc peste obraji, iar cand mi le dau la o parte imi aduc aminte de cate o mana rece  care inainte imi dadea aceleasi suvite dupa ureche si le saruta varfurile. Pe urma se intampla sa obosesc din cauza mersului pe drumul meu si sa vreau sa ma agat de trecatori care isi vad de al lor. Am uitat sa va spun ca drumul meu nu este unic si de aceea mai exista trecatori. Unii dintre ei se uita la mine si imi zambesc, altii sunt tristi, altii au ochii senini. La unii ma uit lung si ei se sperie si fug, altii se apropie si ma intreaba „tu cine esti?” si eu le spun „am uitat”.

Anunțuri