„It takes courage to grow up and become who you really are” E.E. Cummins

Zisa si femeia din oglinda din cauza facilitatii cu care imi sunt citite trairile pe fata, in ochi, in tot ce sunt eu!

De-a lungul timpului am avut parte de multe reactii din partea celor din jurul meu – de la uimie, la iubire, la mila, la furie, la regret, la curiozitate, la indignare, la zambet, la hohote de ras, la semne de intrebare.

La fiecare din aceste gesturi am raspuns intr-un singur fel: m-am deschis si mai mult pentru a fi cunoscuta si mai bine. Mi se pare asa, ca daca te deschizi in fata oamenilor din zilele de astazi, ii descumpanesti.

Oamenii au uitat demult sa le mai pese de altceva in afara de lucrurile care chiar conteaza. iar cand dau de vreun specimen ca mine au reactii diverse. Eu nu pot decat sa ma bucur, sa fiu mandra de mine ca m-am creat, sculptat si structurat sa fiu asa.

Sunt produsul muncii mele si a muncii celor din jurul meu si sunt ceea ce sunt pentru ca asta mi-am dorit sa fiu.

„Suntem cu totii diferiti si ce bine ca este asa” zambesc si oamenii din jur nu isi dau seama cat inseamna pentru mine ca pot sa fiu atat de sincera si deschisa. Probabil ca daca am fi putin mai atenti la ce se intampla in jurul nostru ne-am da seama de alte lucruri…mai soft…care imbogatesc spiritual si te fac sa cresti si sa devii mai matur.

Cred ca atunci cand cade valul de pe oglina ai doua cazuri: fie reflecteaza atat de puternic lumina in oglinda incat trebuie sa iti acoperi putin ochii pentru ca nu rezisti; fie te apropii, aburesti, stergi putin si te vezi mult mai clar dupa aceea. Am avut parte de ambele reactii de la oameni. Ambele la fel de reale! Ambele la fel de imbucuratoare! Trecatoare!

Publicitate