Etichete

,

Cum se zice la starea aceea in care iti vine sa zgarii peretii cu unghiile ca sa simti ca te doare si, deci, traiesti?

Cum se zice la starea aceea in care daca vrei sa te trezesti si tot corpul este amortit intr-atat incat vrei sa zaci cam doua vieti de acum incolo?

Dar aceea in care te uiti in spate si nu iti vezi urmele pasilor nici in aer, nici pe pamant, dar daca te uiti in fata vezi urme izbitor de asemanatoare cu ale tale semn ca deja ai trecut pe acolo candva?

Cum se zice la starea aceea cand te pomenesti singur, in mijloc unor intersectii nemarcate si nesemaforizate de ganduri bolizi care sunt puse pe fast forward si tu esti cu o amarata de bicicleta?

Cum se zice atunci cand vrei asa sa te bagi sub un cearsaf alb, proaspat spalat si luat de pe sarma primavara si inchizi ochii sa nu mai stii de nimic si de nimeni?

Cum se zice cand vrei sa tii un copil in brate – acel copil si nimeni altul?

Tu ai raspunsuri?…

Anunțuri