Etichete

,

Cand destul este destul!…intervine un moment in viata noastra cand punem punct si incepem cu alineat de la capat. Inca o data si inca o data. De cate ori pana acum? Deja se scrie un roman tot luand-o de la capat.

Pui puncte, puncte de suspensie, uneori raman semne de intrebare care nu isi mai gasesc raspuns si nici nu au nevoie. Cateodata se termina cu semne de exclamatie. Stiti ce este curios? Semnele astea de punctuatie obligatorii. De ce nu pot pur si simplu sa ramana frazele vietii noastre fara semne finale? De ce nu se termina fara sa scrii nimic dupa aceea, astfel te poti intoarce uneori si mai adaugi: un cuvant, o fraza…Cateodata un capitol intreg?!

Vine un moment al schimbarilor pentru fiecare dintre noi. Cand te trezesti dimineata si iti dai seama ca „baaai, am stat intr-o bula de aer pana acum si brusc mi-am dat seama ca sunt prea mare pentru ea si ma sufoc” si stii exact ce trebuie sa faci.

Ce faci atunci? De unde iti iei curajul? De unde stii urmatoarea miscare? E ca in sah – unde gandesti bine de teama sa nu fie sah la rege? Sau e ca in table cand dai cu zarul si ce-o fi o fi?

Eu zic ca e ca in viata – dai cu zarul si nu iti pica ce trebuie, pe urma ofticat mai arunci o data ca poate e mai cu noroc si pe urma incerci sa faci mutarile – mai misti un pion pentru un timp, mai stai o tura ca ai obosit, mai gasesti un nebun care sa te faca sa muti regina inapoi si nu inainte cum ar fi trebuit…al naiba rege! niciodata nu se lasa descoperit iti zici. Si mai dai o data cu zarurile tale norocoase! Poate de data asta nu va fi mat!

Anunțuri