I wish…I wish…I wish I could…

Despre cum sta treaba cu dorintele si cu listele mai lungi sau mai scurte

Tot fac liste de la o vreme: liste de cumparaturi, liste de carti pe care as vrea sa le cumpar, liste de carti pe care vreau sa le citesc (si care nu sunt totuna cu cele pe care vreau sa le cumpar), liste de autori despre care am auzit si pe care vreau sa ii aprofundez din diverse motive, liste de subiecte asupra carora sa ma concentrez si sa scriu, liste de oameni cu care as vrea sa petrec (mai mult) timp, liste de filme de (re)vazut, liste de lucruri pe care le-am facut si de care vreau sa imi aduc aminte, liste de lucruri sau oameni pe care vreau sa le uit, liste de lucruri pe care vreau sa le fac…

Lipite mai mult sau mai putin la vedere, uneori pe panoul de spuma de mare din fata patului, uneori pe frigider, uneori in mintea mea si uneori pur si simplu pe sufletul oamenilor dragi mie. La final contabilizam.Ce am facut? Ce ne-a ramas de facut? Cu ce ne-a ajutat sa le implinim? Cu ce ne-a tinut pe loc sa nu le implinim? Cat de fericiti suntem pana la urma?

Deci, lista noua:(cu de toate, ca shaorma 🙂 )

• Sa mai vad o data marea si sa ii raspund fata in fata la intrebarea pe care mi-a pus-o ultima data
• Sa vad Transfagarasanul si sa ii arat ce respect adanc ii port pentru maretia si eleganta lui
• Sa ajung in Santorini, acasa!
• Sa petrec ore intregi intiparindu-mi in minte fiecare trasatura a unui om foarte drag
• Sa rad cu pofta impreuna cu cineva
• Sa termin o data tabloul ala de pictat
• Sa fac un om fericit, atat cat pot eu, cu lucruri mici mici si sa imi spuna in momentul ala „Ma simt fericit” – 🙂 ar fi fericirea suprema
• To fucking stop worrying for „nothings”

Bineinteles ca nu are final, este pe baza de puncte de suspensie.

Nu neaparat in ordinea asta, dar neaparat in viata asta.

Publicitate