Tough question. Bine, pe langa faptul ca a fost una din fazele alea care ai impresia ca se intampla doar in filme…sau in desene animate, in care a prima vedere intrebarea ti se pare foarte logica si usoara si deschizi gura sa zici ceva; pe urma iti dai seama ca de fapt nu ai ce sa raspunzi, pentru ca NU stii, si inchizi gura la loc ganditoare si un pic incruntata pentru ca iti dai seama ca tu nu stii cum e? Vi s-a intamplat vreodata?
Cum e sa nu stii si sa nu simti sa faci rautati gratuite? E bine sa fii egoist sau nu? E bine sa tii CU ORICE PRET de ceea ce vrei tu, de ce iti place tie, de tine, tine si iar tine, fara sa te gandesti la altii? Sau sa te imparti in bucatele? Sau sa ITI PESE?
Probabil ca, la fel ca in toate cazurile, adevarul este undeva la mijloc si trebuie in permanenta sa gasesti echilibrul ala intre A DA si A CERE.
Din pacate constat dezamagita doua lucruri:
1. oamenii fac din ce in ce mai multe rautati gratuite fata de ceilalti. Si se mai simt si bine facand asta; au asa o satisfactie malefica in priviri, au un zambet trufas asa ca „nah, ia uite-l p-asta cum sufera, asa merita!” De ce merita? De ce sa faci unui om rau? De ce sa te bucuri de raul altuia?
si 2. in lumea asta exista clar, un prea mare dezechilibru intre ce ofera si ceea ce cer oamenii. Adica mai toti au pretentia sa dai, dar fara sa dea, sa ceara fara sa ai dreptul sa ceri.
Parerea mea de „maestru zen” este ca de fapt cei rai si rautaciosi au ramas undeva foarte la baza evolutiei lor spirituale. Nu reusesc sa treaca dincolo de material, nu reusesc sa gaseasca drumul catre ei insisi.Sunt unii care nu vor sa fie acolo si se chinuie; pe ei e bine sa ii ajutam. Sunt cate unii carora chiar le place asta. Sa-i lasam acolo, zic! Exista oameni care nu trebuie salvati! Nu poti fi Maica Tereza pentru toti!
Isn’t that just fucking wrong? Huh?
2likebutterflies's Blog 