Etichete
Ma gandeam ca versetul acela din Biblie – „Lasati copiii sa vina la mine!” e mare lucru. Probabil ca intr-o mare masura ei sunt singurii care au putut vreodata sa inteleaga si inteleg mesajul venit din partea Lui – iubirea – aceea adevarata, neconditionata, pura. Ei IL vad mai bine decat noi toti pentru ca sufletele lor sunt neatinse.
Citeam undeva ca Dumnezeu este in sentimentele noastre – daca iubim si facem bine, El este acolo. Daca facem rau, El tot acolo este, dar noi devenim orbi si avem impresia ca ne-a parasit.
Ce invatam de la copii:
– sa zambim larg si sa infrumusetam lumea cu zambetele noastre. Cine poate rezista in fata unui copil care iti zambeste desi nu te cunoaste?
– sa fim naturali – ei nu se intreaba niciodata daca e bine sau e rau ce fac. Noi suntem cei care ii ingradim prin regulile societatii in care la randul nostru suntem ingraditi. Ei vor face intotdeauna ceea ce este in instinctul lor – de aceea sunt fericiti
– sa ne bucuram. Un copil nu stie ce inseamna de exemplu sa te simti vinovat pentru ca un strain ti-a oferit ceva. Te bucuri de cadou si gata. Ei nu stau sa isi faca procese de constiinta de genul – oare trebuie sa fac si eu ceva in schimb?
– sa plangem din tot sufletul. Copiii nu stiu sa isi ascunda sentimentele. Ei daca sunt fericiti rad, daca sunt tristi sau suparati pe cineva sau de ceva, plang. Trairile lor sunt poate esenta intregii „filozofii” de viata.
– sa intrebam. Da, intrebarea aia care parintilor li se pare idioata si complet lipsita de sens, aia care ii scoate din minti – „DE CE?” este de fapt raspunsul tuturor problemelor noastre. Sa mergi pana la radacina lucrurilor, pana la punctul lor de pornire. Niciodata sa nu te opresti a te gandi si a te intreba DE CE …orice!
CRED cu tarie ca atunci cand uitam sa fim copii, am murit de mult…
Întrebare: dacă te apuci „să înveţi” de la copii, nu rişti să fii catalogată drept o persoană infantilă? Prin extrapolare: imatură, iresponsabilă, cineva pe care nu te poţi baza şi de care nu ai nevoie?
Din câte am înţeles eu până acum din viaţă, diferenţa dintre copil şi adult o reprezintă tocmai stăpânirea emoţiilor. Iar tu acum pledezi pentru eliberarea lor?? :)))))))))))
ApreciazăApreciază
Intotdeauna am pledat pentru libertate, Gabi.Dar fiecare face ce vrea. Ce imi pasa mie ca oamenii ma catalogheaza ca infantila si imatura? Ma catalogheaza asa cei superficiali. Mai bine naiva decat superficiala.
ApreciazăApreciază
Mda…cum spui tu şi-apoi mâncăm 🙂
O să-ţi pese şi dacă respiri mai neatent…dar doar atunci când îţi vei dori ceva şi te vei lovi de refuz şi criterii.
Asta cu „nu-mi pasă ce spune lumea” sunt poveşti. Tuturor ne pasă de imaginea în societate şi luptăm pt a o mentine. Pt ca de la ea porneste totul.
Nu contează cine esti, imaginea te defineste. Restul e doar acceptare.
Prin urmare, da…contează cum te vede lumea. Primele secunde sunt cele mai importante…pe asta se şi bazează ideea de interviu la angajare. 🙂
…sau orice altceva.
ApreciazăApreciază