Am in camera o pictura cu un peisaj african si 2 persoane, una mai inalta si mai in varsta si cealalta mai scunda si mai tanara…cel mai probabil un copil sau un adolescent. Privesc in zare,in amurg spre un copac din acela des intalnit in savane,cu coroanele foarte bogate si extinse pe orizontala.
Indiferent ce s-ar intampla nu voi renunta la aceasta pictura. Pe langa valoarea sentimentala pe care o are, imi aminteste in fiecare dimineata cand ma trezesc, de faptul ca toata viata noastra este o calatorie, catre ceva necunoscut si ca intotdeauna vom gasi un copac care sa ne asigure umbra si sensul unei destinatii. Imi mai aminteste ca intotdeauna vom gasi un calator alaturi de noi pe care intr-un fel sau altul sa il initiem sau care sa ne initieze la randul lui. Si ca apusurile de soare sunt minunate si pline de sensuri noi, de fiecare data cand le urmarim…
2likebutterflies's Blog 