Trag linie si adun 21 de oameni – 1 gram fiecare. (Ati vazut filmul 21 grams??). 28 de ani si 21 de oameni. Aproape 1 om pe an, cateodata am avut noroc si mi s-au intamplat chiar 2 intr-un an. Oricum, de fapt eu cam trisez acum, ca anii in care eram inconstienta (sa zicem, asa, in primii 6-7 ani de viata) nu se pun.

Dar…e timpul sa inchid cantarul si sa il pun bine in safe. Nu va mai fi folosit de acum incolo. Greutatile pe care i-am pus, pe fiecare, pe rand, zi de zi…greutatile acelea, nici una mai mare de 1 gram in functie de care i-am masurat pe fiecare, au ruginit.

Atent verificat, cantarul meu era reglat in fiecare minut, astfel incat masurarea sa fie cat mai corecta. Curios lucru este ca nici unul din cei masurati nu a depasit un gram…mai putin da, destul de des. Mai mult, niciodata…Ii puneam pe un pat al lui Procust, facut de mine insami, gandit si testat pe propria mea piele pana la sange. Cateodata prin carne, pana la os. Diferenta era ca daca nu se potriveau in loc sa ii schingiuiesc, au fost intotdeauna liberi sa plece.

Au ramas urmele pe cantar, desigur. De la fiecare din persoanele anterioare ramaneau urme: de pasi, de forme, de miros, de cuvinte scrijelite cu grija (sau nu) pe scheletul cantarului. Uneori veneau si mai intrebau, ca in povestea cu Alba ca Zapada: cine a mirosit asa inainte? Ale cui sunt urmele acestea? Ce cuvinte frumoase sunt scrise aici…Uneori se asezau pur si simplu fara sa intrebe nimic, dar intotdeauna lasand urme…Pe unii i-am asezat eu singura, in timp ce dormeau: chin! Un om aflat in stare de inconstienta este intotdeauna mai greu de asezat la locul potrivit…e mai greu…nu coopereaza deloc.. staaaai si tarasti, impingi, asezi, cade, transpiri, te dor mainile, te doare sufletul, faci cicatrici, ajunge la locul potrivit si zambeste pentru ca ii e bine acolo. Tu esti pe branci, mai mult moarta decat vie, dar zambesti. Pentru ca omul acela este acolo, la locul potrivit.

Acum am renuntat la cantar pentru ca deja ar deveni prea greu…Nu se poate mai mult de 21 de grame…Nu e loc de mai mult…nu e timp de mai mult…1440 de minute…doar atat…nu e de ajuns ca sa poti cantari un om in 1440 de minute si ar fi pacat ca dupa aceea sa nu ii gasesti locul.

Stau ei asa in cerc, de jur imprejur, sau agatati ciorchine si asteapta. 1440 de minute sunt suficiente, insa, pentru a sta putin de vorba cu fiecare. Sau pentru a arunca o privire. Sau pentru a trasa un zambet. Sau pentru a aduce o bataie in plus la inima. Sau pentru a mangaia un obraz cald. Sau pentru a tine o mana.

Imi lipsea ultimul din cei 21. Nu era completa greutatea mea altfel. Acum e gata!

8…1…5…17…3…21…si de la capat

Anunțuri