Imi placea sa merg in parc si sa fac baloane de sapun pe care sa le suflu in aer cu putere.Inevitabil erau o gramada de copii care veneau atrasi de culorile reflectate de soare in balonase. In cateva minute ma inconjuram de copii mai mari sau mai mici, mai blonduti sau mai brunetei, cu ochii mari si vrand si ei sa sufle. Numaram impreuna cu ei de fiecare data cate balonase ieseau si faceam concursuri a caror miza nu exista. Pura placerea a jocului.
Oamenii imi spun ca m-am schimbat. Ca nu mai sunt aceeasi. Ca viata m-a ingenuncheat. Oameni care nu ma cunosc se uita la mine si intorc capul pe strada pentru ca ghicesc ceva ce nici eu nu pot defini. Oamenii ma intreaba unde imi este zambetul acela „pana la urechi” care m-a consacrat si care imi adusese porecla de „spiridus” inainte.
Where is your glow, woman? zic altii. Probabil ca am pierdut-o undeva printre balonasele de sapun la un moment dat. Sau poate mi l-a furat vreun copil fara sa vrea.
All I know is that I am soo tired and unfortunately, not able to write cheerful things anymore. I would so like to be a soap baloon now – heading for the stars. So tired…
2likebutterflies's Blog 