Sau despre cum am devenit noi, romanii o specie ierbivora rumegatoare si scuipatoare de seminte la tot pasul.

Ma plimbam acum vreo cateva zileprin parc – stiti si voi, chestia aia cu bucuratul de natura, admirat boraci care cand nu se uita parintii iti trag cate un sut sau scot limba la tine pentru ca maica-sa a uitat sa ii educe, alea…

Si ce vad? Kilograme, tone de coji de seminte. Jur, nu era banca in parc neinzestrata cu un covor scortot si fosnitor de coji de seminte. Era ca la magazinele de decoratiuni interioare: diverse forme, diverse marimi, diverse straturi si chiar diverse nuante. E simplu: vrei sa stai pe banca? N-ai nici o sansa fara sa duci pe urma acasa cel putin cateva mostre din delicatesa gastronomica de la care vreun taran nu s-a putut abtine a rumega.

E ca atunci cand un caine vede un copac care i se pare lui mai misto asa si se duce fix la el sa isi lase amprentele. Nu conteaza ca pomul ala e vai de mama lui, pe jumatate uscat, nu conteaza ca e un rahat de arbust cu tepi care l-ar putea intepa exact unde nu ar vrea, nu, scopul lui in viata este sa lase urme si tot cainele sa stie ca ALA  e copacul unde EL isi face veacul.

Bun, cam asa e si cu mancatul semintelor si lasatul cojilor pe langa banci. Taranii care fac asta nu sunt cu nimic mai presus decat bietele animale care nu au mai mult de 100 de grame de creier. Ca atat au. Ca atat li s-a dat. Ca atat pot! Baaa, da noi avem de vreo 5 ori mai mult creier. Chiar nu putem mai mult de atat?

Si ce vad? Un exemplar din specia din ce in ce mai putin rara a celor descrisi mai sus. Let’s picture this, shall we?

Ei doi. Evident erau la vreo intalnire sau ceva daca e sa ma iau dupa cum arata ea. Evident erau in pauza la arat sau strans porumbii daca e sa ma iau dupa cum arata el. Ea: tanara, decoltata, minijupata, cocotata pe tocuri. In ultimele zile este clar ca nu facuse altceva decat sa viziteze solarul si sa sparga banii de alocatie pe asa ceva. Era toata numai ochi pentru taranul de langa ea. Dar nu,nu, nu. Nu de ea vroiam sa va vorbesc, ci de EL.El, acest mascul feroce, acest Fernando de Romania in devenire…cum isi alesese el tricou rosu cu 2-3 numere mai mici decat marimea normala pentru a i se vedea burta de la bere din dotare…cum isi pusese el pantaloni 3 sferturi (care apropo, barbati, sunt cel mai oribil lucru pe care l-ati putea purta – dar despre asta in alt episod) si slapi. OOO, da, slapii vara sunt ca tanga iarna. Daca nu ai, se numeste ca nu existi. Si ce daca ai uitat sa te speli pe picioare. Ai slapi, esti cool!

Si cum manca fratilor seminte asa manca, scuipa in stanga, scuipa in dreapta, scuipa si pe duduia de langa ea, dar nu-i nimic pentru ca ea, o caprioara indragostita peste cap ce se afla, stergea matern urmele dovezilor lui de masculinitate de pe frumusete de rochie de spandex. Frate, nu am vazut niciodata o treieratoare de floarea soarelui (nu stiu sigur daca exista, dar daca exista sunt sigura ca facea exact ca tipul ala.

A doua zi am revenit in parc. Da stiu, am tenta de masochism, mi s-a mai spus. De curiozitate m-am uitat acolo unde statuse cuplul de acum celebru. Ce sa vezi? Frumusete de covor person ce se tesuse in jurul bancii, de iti era mai mare mila sa calci pe el de frica sa nu te alegi cu SIDA de la urmele aluia de saliva.

Suntem un neam de mari mancatori de seminte. Stiati ca media de consum de seminte de floarea soarelui (nu le mai punem la socoteala pe cele de dovleac si alte soiuri asemanatoare comestibile) este mai mare pe cap de locuitor, decat consumul de sapun si deodorant??

Pe voi nu va sperie chestia asta?

Anunțuri