Etichete

Cum e sa ai sub tine cam 150 cp, in fata un drum intins si liber sau cu o groaza de curbe stranse si sa auzi zgomotul motorului turat la 6400 rpm?

Va spun eu cum e: iti vine sa strigi „I’m the King of the world!”

Nu puteam sa scriu despre Toyota Avensis pentru concursul Superblog 2012 fara sa fac un test drive. Era ca si cand as vorbi despre senzatia de a aseleniza fara sa fiu niciodata la bordul unei navete spatiale.

Stiu de cerinta celor de la Toyota de a asocia aceasta masina cu o persoana remarcabila din viata mea, dar  o sa incalc putin regulile, cu riscul de a fi descalificata. Ce ati zice daca as asocia-o cu un cal pur sange?

Cu Thunder-ul meu, un superb exemplar gri deschis si ochi enormi de culoare inchisa. Un negru adanc care uneori are reflexii de albastru, acelasi joc de lumini si umbre pe care il au si farurile clare ale masinii. Thunder are 6 ani – adica exact varsta potrivita pentru ca atunci cand il calaresti sa nu aiba nici personalitatea naravasa a unui manz, nici miscarile greoaie ale unui cal deja incercat de competitii ani in sir. Fix inca un motiv pentru care se aseamana atat de bine cu Avensis-ul cel nou care de foarte multi este considerat un automobil pentru persoane mature – care stiu sa conduca, dar in acelasi timp, sa fie destul de maleabile incat sa accepte un jocheu mai “aparte”.

…Iar senzatia aceea de a fi purtat pe spatele lui, libertatea pe care ti-o confera…placerea de a te simti in siguranta, de a goni catre…oriunde, senzatia de „nimic nu mai conteaza”  – face un lucru pe care nu multe vehicule din clasa sa si-l permit: te fac sa iti doresti din prima mai mult decat un test. Iti doresti sa iti apartina!

Thunder are un spate robust si in acelasi timp confortabil (cel putin nu imi aduc aminte sa fi facut bataturi de la calaritul indelungat asa cum se intampla in cazul altora), o piele fina care iti spune povesti cand il mangai – povesti despre alte lumi, despre infrangerea propriilor limite, despre faptul ca duritatea este de cele mai multe ori modelata de gingasia apei, nu de patrunderea otelului. Un mix de noblete, senzualitate si putere. In test drive stateam pe scaunul din material moale si mi-a venit sa spun de vreo doua ori atingand tapiteria: “Du-ma baiete, du-ma unde vrei tu!”

Imi placea sa il pieptan ore insir inainte de a pleca undeva, sa ii ating crupele fine, delicate, cu muschi de otel. Devenea mai presus decat propria vointa. CEREA sa fie mangaiat si alintat. Asa am simtit si cand m-am apropiat de masina dealer-ului auto – mai intai am atins-o usor cu degetele, pe capote, pe aripi…usor pe partile laterale. Practic, designul aerodinamic, elegant, fluid se aseamana cu nobletea unui cal pur sange.

Pe Thunder nu toti cei care au incercat sa il calareasca au si reusit. Cel putin nu fara rani ulterioare. Imi aduc aminte ca prima oara cand m-am apropiat de el am simtit nevoia sa imi reflectez imaginea mai intai in ochii mari si negri. Sa stie ca sunt acolo, sa imi simta prezenta. Sa stie ca nu ii voi fi Stapana, ci Partenera de drum. L-am mangaiat trecandu-mi mana prin coama lui, i-am spus cat de mult conteaza pentru mine sa ma lase sa il descopar, sa ne bucuram impreuna fie de plimbari linistite in cadrul unor peisaje superbe, fie de viteza nebuna in cautarea libertatii. Si a inteles!

Cand m-am urcat prima oara pe spatele lui m-a trantit la pamant. Eu am inceput sa rad si el a nechezat, urmarindu-ma cu privirea. Cand m-am urcat prima oara la volanul Avensis am dat sa plec de pe loc si mi s-a oprit motorul. Am ras si am stiut ca daca ar fi putut spune ceva, sunt sigura ca ar fi nechezat. Acelasi tip de influenta asupra personalitatii celui care il insoteste. Iti arata ca lucrurile puternice nu se obtin usor, ca a renunta din prima pentru un lucru pe care ti-l doresti e pentru cei slabi. Si Thunder si Avensis mi-au dat o lectie – am invatat ca uneori este bine sa cazi pentru a putea sa te ridici.

STII pur si simplu ca daca nu esti destul de puternic, dar constant, perfectionist, ambitios si flexibil nu ai nici o sansa sa apreciezi o astfel de masina la valoarea ei – de a te face sa fii tu insati. De a fi cumva, ACASA! Nu asta ne dorim toti, pana la urma?