Etichete

, ,

Iti aduci aminte cand ne-am tinut prima oara de mana?

Sigur, nu ai avea cum sa uiti senzatia aceea de caldura care iti umple sufletul, senzatia pe care o ai cand doua suflete, la fel ca piesele unui puzzle, se regasesc si se potrivesc perfect.

Eu imi aduc aminte prima oara cand te-am intalnit, cum se juca soarele de toamna prin parul tau rosiatic, la fel cum s-ar fi jucat printre frunzele cazute ale artarilor din parcul unde ne-am plimbat noi acum cateva zile…sau sa fi fost saptamani? Sau ani? Sau vieti?

Vezi tu, de data aceasta o sa iti spun o poveste. Da, stiu, tu esti maestra cuvintelor si a frazelor frumoase, de parca ai fi vreo copila a lui Apolo si eu bietul muritor de rand care adoarme sub caldura vocii tale; dar lasa-ma pe mine astazi sa fiu urma de cerneala care se asterne in fata ochilor tai…fara stilou.

Povestea mea nu are inceputuri cu “a fost odata…” si nici sfarsit de basm, iar eu nu sunt un Fat Frumos si nici cal alb nu am, iubito. Povestea mea se naste din priviri clare, de verde intens si zambet care oblojeste rani nespuse, din mainile tale cateodata calde si moi, cateodata reci si crude ca de copil. Povestea mea nu are intrigi si personaje negative. Poate eu, din cand in cand ma mai lupt cu vreun zmeu interior care ma invinge si vin la tine spasit si gelos sa cer iertare.

Povestea mea nescrisa pe vreo hartie din aceasta lume, in loc sa-ti dau comori iti deschid portile de abur ale noii noastre lumi. Povestea noastra va fi povestea ceaiului acesta, savurat impreuna pe indelete. Cateodata vei dori sa aiba mult zahar, pentru crizele tale de nervi cand vei pufni si vei tranti lucruri, cand te vei razbuna prin vreo scriere de-a ta si eu te voi iubi si mai mult, asa temperamentala cum vei fi atunci. Iar cateodata il vei dori negru si amar, pentru toate momentele triste din viata ta: atunci cand vei afla ca o prietena nu mai este alaturi de tine sau ca s-a terminat promotia la mixere sau cand ti se va rupe vreo unghie, iar eu te voi gasi extrem de dragalasa si naiva atunci.

Intr-o seara voi veni acasa obosit de la serviciu si tu vei fi cu vreo prietena buna band ceaiul tau de la ora 5, imbujorata dupa ce o dupa amiaza intreaga te vei fi copt in bucatarie pentru fursecuri delicioase. Tu vei zambi si vei fi putin surprinsa cand ma vei vedea intrand. Te vei ridica si saruturile tale de bun gasit nu se vor compara cu nimic in lumea asta. Te voi simti grijulie si vesela, iar culoarea maronie a licorii din ceasca va semana cu unele luciri din ochii tai mari de copil cuminte.

De cele mai multe ori il vom bea fierbinte, dupa o baie cu spuma…ore insir vom vorbi despre lume, despre viata, despre tine si despre mine mai putin, despre rochii si fuste si masini si carti, despre descoperiri de noi senzatii in timp ce te priveam dormind de dimineata; iar atunci voi avea impresia ca esti sufletul meu pereche.

Vor fi momente cand il vom bea si rece pentru ca lava din sufletele noastre va fi de ajuns pentru a incalzi paginile cartii noastre…tu vei apleca usor capul pe umarul meu, imi vei mirosi pielea, asa cum faci adesea cand crezi ca eu dorm, iar eu iti voi desena cu palmele curbele sinuoase ale corpului. Band ceai si inima mea intrebandu-te (pentru a cata oara deja?):”Vrei sa fii sufletul meu pereche?” iar privirea ta galesa de deasupra cestii fine de ceai sa insemne “Da”.

Am primit cutia argintie de cadouri, frumos legata cu fundita (mai vazusem asta doar in filme si nu credeam ca poate deveni vreodata realitate) miercurea trecuta. Am deschis emotionata cutia, degetele jucandu-se cu materialul fin la fel cum ar fi trecut peste clapele unui pian vechi.

Curierul mi-l lasase la usa. M-am regasit intr-un caleidoscop de lumini, amintiri si sentimente care te fac sa te simti vie. El nu era langa mine, dar l-am simtit mai aproape ca niciodata.

Cu mare grija am descoperit inauntru minunata Poveste a ceaiului de la Borealy. Si inauntru sufletul acesta de barbat care mi se pune la picioare!

Articol scris pentru Superblog 2012, etapa Borealy

Anunțuri