Etichete

, ,

“In coli A4 sa ne taiem sau in preturi sa ne luptam? Ba in cota de piata ca e mai dreapta!” Si uite-asa incepu lupta intre Print si Online acum cativa ani buni.

La inceput, prin 1500 si ceva, lucrurile erau mai simple. Imparatul Guttenberg avu un fiu pe care il numi Print-ul (la nevoie se poate citi si Printzul). Numai ca imparatia sa era cam micuta si cam saracuta, asa ca  porni in cucerirea tinuturilor invecinate pentru a-si gasi supusi. Vedeti voi, el avea si putere si averi (cerneluri felurite, hartii de toate tipurile si culorile) dar la ce-i foloseau oare daca nu avea supusii lui cu care sa le imparta? Si uite-asa incepu calatoria peste mari si tari, usor usor puse la picioare o multime de taramuri. Curand imparatia se numi “Magazinul Azerty”. Crestea intr-un an cat altii in 10. In adolescenta Print-ul incepu sa renunte la hainele lui alb-negre si adesea imbraca haine colorate; ce sa mai, oamenii mureau dupa el nu jucarie asa frumusel si sprintenel cum era. Ii ajuta nevoie mare – colo o fotografie, colo o scrisoare, dincolo chiar o carte sau un ravas de dragoste…

Pe cand era el in lume crescand si cutreierand zone nestiute, Imparatul tata ii mai darui Print-ului cativa frati – mai intai avu o fata, pe care o numi simplu Imprimanta cu laser. De iute ce era multi prinsera drag de ea si incepura sa se lupte pentru a o cere de sotie. Viteaza si rapida, facea treburile cat ai zice peste si nici pretentioasa nu era. Consuma putin, iar de dormit statea oriunde. Cumintica si de treaba, asa era Imprimanta noastra.

Cel de-al doilea frate era ceva mai special. Il botezara Copiator, iar prietenii ii mai spunea si simplu Xerox. Darul care il facea special era ca putea sa imite pe oricine si orice. Se stramba cineva la el, el se stramba identic identic, chiar si negru daca era. De scria cineva vreun ravas, ziceai telescoape ca are – vedeai imediat scriind si el exact exact acelasi lucru. Minune mare! Mergea pe strada sau intra prin bacanie si femeile batrane se inchinau zicand ca cine stie ce lucru necurat o mai fi si acesta.

Al treilea si cel mai mic frate il numira Scanner. Si acesta avea un dar deosebit – aproape la fel ca Xerox, Scanner reusea sa imite pe oricine si orice ii iesea in cale, doar ca nu consuma hartie. Totul se petrecea in “mintea” lui electronica.

Pana cand intr-o zi, Print-ul se indragosti de o fata cu totul si cu totul delicata si sensibila nevoie mare  – Cota de piata. Nu-i vorba, numele nu fusese prea nimerit, dar ce sa-i faci, cand tatal ei, Maria Sa Banul ii daduse numele nu mai era in toate mintile. De atata fluctuatii si palpitatii inima si mintile i se slabisera asa ca saraca fata se aflase cu asa un nume de speria pe multi pretendenti la mana ei. Dar Print-ul nostru nu se lasa – o curta, ii aduse clienti trasi in zahar, facu banchete cu topuri de coli la gratar, ii arata iscusinta in manuirea celor mai alese arme ale sale: oferte la HP, promotii Canon si discounturi Samsung.

Fata ii cazu la picioare, cum i-ar fi putut rezista?! Toata indragostita cum se afla, iubirea lor a durat cativa ani buni, supusii erau multumiti si ei fericiti. Dar intr-o dimineata, pentru ca nah, nimic nu este vesnic, domnita noastra vazu venind la o vecina un alt tanar calare pe un desktop alb, falnic si vesel.

“Cine-o fi? Se intreba duduita noastra. Cine-o fi, ca tare-i aratos si mandru! Uite ce viteza are!”

In curand afla ca pe viteazul cel nou il cheama Online. Vine din alte tinuturi si scopul lui este sa o cucereasca. I se dusese vestea peste tot in lume si el se incumetase sa ii ceara mana acum pana sa apuce sa se casatoreasca cu dragul de Print.

Toate bune si frumoase, se infatisa la domnita, insarsanat cu fel de fel de bogatii pe care i le pusesi el la picioare. “Duduita mea frumoasa, am venit sa iti aduc comorile mele cele mai de pret! Priveste aici: acest instrument te ajuta sa scrii scrisorile dumitale si sa le trimiti cat ai zice…Internet! Fara mesageri, fara sigilii, fara penite si altele. O biblioteca cu totul speciala – stiu ca Mariei Tale iti place sa citesti. Print-ul ti-a ocupat tot locul cu hartii si biblioteci de carti de nu mai ai loc sa iti intinzi frumusete de rochii. Ce zici? Vrei sa fii sotia mea si sa ne unim pe veci?”

“Stiu si eu ce sa zic?…”

“Spune DA si vei avea tot ce iti doresti cu spatiu minim si costuri…hmm-hmm, aproape minime de asemenea!”

“Dar Print-ul…stii? Mie chiar imi place sa rasfoiesc paginile cartilor si revistele glossy…iar iz-ul romantic al scrisorilor…”

Tocmai cand spunea acestea Print-ul iesi de dupa draperii insotit de cei 3 frati ai sai – Imprimanta cu laser, Copiator si Scanner. Se dadura de 3 ori peste cap si de 2 ori sarira intr-un picior devenind cea mai interesanta aparatura high-tech – o super multifunctionala in promotie. Iata mai jos minunea:

3 ani si 3 zile se luptara in promotii si discounturi, oferte si optiuni suplimentare. La momentul la care vorbim inca se dau lupte grele intre ei, iar nehotarata de Cota de piata tine cand cu unul, cand cu altul…

Din partea mea, cronicarul, fiind mai de moda veche, parca parca tin partea Print-ului, adica multifunctionalei. Scriitoare fiind, imi place sa las manuscrise in urma si miros de cerneala, imi place sa arhivez si sa pastrez documente de care am nevoie fara sa imi fie frica de faptul ca maine s-ar putea sa nu mai gasesc informatia de care am nevoie sau pe care am citit-o acum 2 ani.Voi cu cine tineti?

Articol scris pentru Superblog2012, etapa Azerty.

Anunțuri