Etichete
Ochii ei mari si albastri…mainile intotdeauna calde cu degete lungi si fine…tic-tac-ul inimii ei in iernile geroase cand o cautam cu disperare pana o gaseam, printre plapumile prea groase si prea mari pentru copilul care eram…caldura din atingerea ei stergand lacrimi de “El Zorab” si “Trei, Doamne si toti trei”…vocea vesela si proaspata invatandu-ma primele cantece in franceza…degetul aratator ridicat cu bunatate inainte de a iesi din casa iarna fara caciula si manusi…lacrimile de emotie pentru prima coronita si primul rid de incruntare pentru notele proaste la matematica…noptile pierdute langa cutiile cu medicamente ale copilului bolnav de raceli si pojar…tacerea de dupa cuvintele dure aruncate de adolescenta inconstienta si rebela din mine… prima carte cadou…prima intrebare si primul raspuns insostit de lumini nepamantesc de dulci…primul rid si dezamagirea din ochii ei privindu-se in oglinda…plimbarile noastre pe globul pamantesc de pe birou si visele faurite impreuna prin vreun Paris al lui Balzac sau vreo Londra a lui Dickens…linistea din fiinta ei privindu-ma plecand in lume…nelinistea ei dinaintea sosirilor acasa de oriunde…povestile si cuvintele, dorul si confesiunile noastre cu voce inceata la o ceasca de cafea…gandurile ei intotdeauna datatoare de speranta…lacrimile si imbratisarile…puterea ei nesecata…teama…iubirea nesfarsita…
Mame si fiice (de Justine Levy) este povestea fara fir a unei iubiri ce devine. Te nasti cu ea, nu ti-o impui, nu te cucereste inconstient prin vreun gest sau vreo fraza anume, nu se sfarseste. Pur si simplu iubirea aceea pentru mama si a mamei pentru fiica ei, este. Ea exista. Este acolo, o ai si o porti cu tine de cand te nasti, din primul minut si prima cautare lacoma de san, ca pe un semn din nastere pe care cand esti copil il arati la toata lumea, cand esti adolescent incerci sa il ascunzi de toata lumea, cand esti matur iti smulge un zambet nostalgic si iti face inima sa bata mai cu putere…iar cand esti batran iti aduce un amestec de durere, melancolie si speranta. Mereu cu tine, chiar cand nu esti constient de el. Devine, se transforma, creste, evolueaza o data cu tine…la fel ca mama.
Mame si fiice este povestea fara fir a fiecarei mame si a fiecarei fiice, a fiecarui inceput si al fiecarui sfarsit de poveste. Te face sa iti suni mama si sa iti doresti sa fii langa ea chiar daca este sau esti la capatul lumii. Te face sa iti doresti propria ta fiica macar pentru omagiul pe care i-l poti aduce mamei tale de a-i transmite mai departe cuvintele si imbratisarile. Te face sa reciti poezii din copilarie la care stii ca radea cu drag vazand cum uiti versuri sau stalcesti cuvinte:
Mamica mea e a mea, si eu a ei
Imi cumpara fundite papusa si cercei.
Cand sunt bolnava si am temperatura
Mama e trista, mereu imi sterge fruntea cu o batista
Si-ntruna zice'”fata mami dulce
Si n-are gand atunci sa se mai culce.
Tin minte ca-n bufet avea odata
Un pachetel atat cu ciocolata
Cand tata a vrut sa ia o faramita
Mama i-a zis”e pentru fetita”
Ce eu pentru tine am cumparat?
Si tata a ras si nu s-a suparat
Dar eu am impartit pachetu-n trei
Ca sa manance si parintii mei
Cand am sa cresc am sa le aduc de toate
Dar…cate-odata nu mai vreau sa cresc
Ca ,stiti atuncea ei imbatranesc
Mai bine-mi place sa raman asa
Ca sa ma duc cu ei la circ ,la cinema…
Articol scris pentru Superblog 2012, etapa Nemira
2likebutterflies's Blog 