„Ia cartoful, neamule,
De romani e cultivat
Dulce, ieftin, aromat
Ia si-o ceapa aurie
Si un morcov, si-o rosie
Intr-o clipa supa-i gata,
Buna si adevarata!”
“Cat e mamaie, patrunjelul?”
“2 la 1 leu, maica! Proaspat, azi de dimineata cules din gradina, miroase si matale ici la tulpina!” si rupse o crenguta imprastiind un miros bun si proaspat de pamant si verde care ma duse instantaneu in fata unei portii aburinde de ciorbita de pui cu bors si patrunjel din belsug.
“Bine, iau 4. Sa fie!”
Mai incolo putin, in aceeasi piata, care mai de care se intreceau sa isi imbie musteriii, producatori locali veniti de pretutindeni:
“Daca cumperi azi un ou
Mosu’ vine cu cadou!
Bea laptic de dimineata
Si-o sa ai fata fasneata!”
“5 lei-2 litri, si e de vaca, nu e indoit cu apa cum fac pe la magazine. Vaca sanatoasa, i-am dat numai fan toata iarna si iarba grasa, ptiu, frumoasa bat-o norocu de Joiana!”
Ma si vedeam in fata unei cani babane de lapte cald si a unei felii unse din plin cu magiun din prune de la bunica, facut in tuci.
“Si niste carnita pentru sarmale si gata piata pe ziua de azi”:
“Cu slanina de la Nae
Si cu pastrama de oaie
Faci o cumetrie frate
De dai oaspetii pe spate”
“Ia vino matale sa gusti minunatie de slana adusa tocmai de la Cluj, data prin boia si usturoi si fiarta vreo 2 ore la foc mic, pe urma tinuta in invelis de cimbru. Gusta, gusta, apai de nu ti-o placea cum se topeste in gura, nu ma mai numesc eu Ardelean.”
O minunatie de culori si arome, plus placerea contactului cu romanasii nostri de la tara… Cam asa era acum cativa ani, inainte ca E-urile sa fie consumate mai ceva decat vitamina C, iar made in Romania sa se gaseasca doar in arhivele nationale.
Era o vreme cand oamenii tineau cu adevarat la traditii si faceau totul la timpul lor. Era o vreme cand mancarurile si dieta erau adaptate anotimpurilor si copiii nostri nu mancau portocale in miez de vara sau pepene verde de Craciun, dar erau mult mai sanatosi si holurile spitalelor nu erau umplute de trupurile lor schilodite de substante cancerigene.
Era o vreme cand sanatatea noastra conta mai mult decat imaginea de a cumpara din mall-uri cele mai scumpe produse, doar pentru ca asa “e moda”.
Era o vreme cand oamenii nu uitasera ca nu poti sa cresti inalt si falnic decat daca radacinile tale se adancesc o data cu tine in pamant, in trecut si in valori.
Eu refuz sa imi ingrop singura familia in morminte de alimente frumoase si goale pe dinauntru!
Eu refuz sa imi bat joc de munca de 2000 de ani a milioane de romani!
Eu refuz sa imi neg originea si legatura cu pamantul!
Eu refuz ca familia mea sa devina papusi gonflabile pline de plasticul strainilor!
Eu refuz sa ma plang ca Romania e copilul sarac al Europei, dar sa ma indop de chinezarii si turcisme!
Eu refuz sa fiu oarba in fata evolutiei pe care au facut-o producatorii romanesti in ultima vreme (produse, tipologii, reclama, ambalaje)!
Eu refuz sa fiu calaul propriei mele tari!
Eu vreau sa fac ceva! Eu ma alatur campaniei Real la “Standul produselor romanesti!”
Dar voi?
Haideti si voi! Daca va spune ceva materialul de mai jos. Daca si voua va sclipesc ochii de bucurie cand dati peste produse care miros bine si au gustul de altadata. Daca va este dor sa le regasiti mai des in magazine. Daca va pasa!
Putin inseamna, de fapt, mai mult! Cu un pom, CHIAR se face primavara! Cu un fruct romanesc promovat, CHIAR salvam productia din Romania!
Articol scris pentru Superblog2012, etapa Real
2likebutterflies's Blog 