Etichete

, , ,

Zilele trecute vorbeam despre spatiul personal si intimtate, ca o casa. Eu spuneam ca daca este sa imi imaginez spatiul meu personal, s-ar asemana foarte mult cu Sala Oglinzilor de la Versailles (tot tacamul, cu oglinzi, marmura pe jos si lumini multe multe si prezicatoare de povesti). Gizaaaas, beat that Freud!!!

El imi spunea ca spatiul intim al unei persoane (in speta Maria mea) s-ar asocia mai bine cu o casa. E ca si cum bucataria ar fi partea de creier, de ganduri, amintiri – doar acolo gatesti, prepari, te hranesti. Dormitorul ar fi mai degraba inima – sentimentele, trairile alea care nu se gandesc, care vin pur si simplu. Sufrageria sunt toate compromisurile pe care le facem noi ca oameni atunci cand impartasim locul acela cu alti oameni. Cum radem noi in barba asa cand dam de prosti, cum schimbam priviri pline de subinteles cu cel drag atunci cand vedem oameni mici si superficiali pe care trebuie, TREBUIE sa ii accepti in jurul tau pentru ca nu ai ce face (circumstantele sociale te obliga, la serviciu, la cafenele, etc). Baia este locul unde te cureti de prejudecati, de cosmaruri si de lucruri lipsite de sens. Pe scurt, cred ca este locul in care isi desfasoara activitatea tribunalele mintii tale dupa ce ai venit din sufragerie.

Iar holul, ei bine holul e un loc aparte, e un loc de granite. Acolo este de fapt bariera stii? Cu oameni care iti murdaresc presul de la intrare sau calca sfios si respectuos, care inteleg solemnitatea momentului de a-i lasa sa iti intre in casa.

Chestionarul meu ulterior discutiei, pentru voi, ar fi urmatorul:

1. Unde ai pozitiona-o pe persoana cea mai draga tie acum?

2. Ce camere ai adauga sau elimina pentru ca le consideri inutile?

3. Ai pune parole, incuietori si limite celor pe care ii lasi sa intre in „casa” ta?

4. Daca nu pui limite, care crezi ca este cel mai mare rau pe care ti-l poate face un oaspete?