Etichete

, , ,

Image

Cand stii ca pur si simplu trebuie sa dai drumul clantei de la usa si sa mergi mai departe? Clanta este o metafora pentru toate micile sau marile probleme pe care fiecare dintre noi le pastreaza, de care inevitabil ne lovim si care deschid sau inchid usi in fata sau in urma noastra.

Vine un moment (sau vin mai multe) cand tii o clanta cu tot dinadinsul si te tot gandesti daca sa tragi usa dupa tine sau nu. Delicata situatie. Gandeste-te ca intre timp se pornesc o gramada de curenti de aer care te pot afecta pe tine sau pe cei din camera respectiva. 

Ne aflam in astfel de situatii pentru ca poate este acolo o lectie pe care trebuie sa o invatam, iar daca nu avem curajul sa facem pasul de a da drumul clantei inseamna ca nu ne-am insusit acea lectie cum se cuvine. Adica nu am inteles-o si nu am acceptat-o. Am tratat-o superficial.

Stiti? exista acea zicala romaneasca, cum ca daca te agati de clanta de la usa inseamna ca ai o datorie? Ei, asa cred ca se intampla cu toate usile din viata noastra. Atunci cand ne agatam asa si nu stim ce sa facem inseamna ca avem o datorie de platit. Poate fi una morala, una spirituala sau un pas in evolutia noastra. Pana nu vom inchide acea usa, nici nu putem merge mai departe sa cunoastem celelalte camere ale vietii noastre. Vom ramane blocati in cele cateva pe care am avut ocazia sa le cunoastem pana atunci sau, cazul si mai grav, vom ramane intr-o singura camera toata viata noastra, gandindu-ne cat de tristi, dezamagiti, nefericiti si cat de bitchy este viata cu noi.

Am scris acest articol pentru a raspunde altfel unui comentariu venit din partea unui prieten care dupa aproape un an nu a reusit sa accepte o decizie. Care si dupa tot acest timp improsca intr-un fel sau altul cu noroi persoana „vinovata” de acea decizie. Cercul este vicios. Sa zicem ca dispretul, ura si suferinta pricinuite de acel episod sunt „clanta” lui in acest caz. Din cauza faptului ca nu a invatat lectia data de acel moment, nici nu a putut gasi forta necesara pentru a-i da drumul si a merge mai departe. Mai mult decat atat, ii creeaza o stare de neputinta majora. Care este cel mai usor mod de a te de-responsabiliza? Gasind un alt vinovat in afara de el insusi pentru faptul ca nu poate da drumul clantei. Pe principiul: e vina ta ca acum sunt slab si nu am putere sa trag usa aceea dupa mine. E vina ta ca ma trage curentul stand asa intre usi. E vina ta ca persoanele care se afla in acea camera sufera din cauza curentului de aer. Eu nu pot face nimic.

Dar guess what, intotdeauna NOI avem si sansa de a inchide sau nu usa, de a o bloca, de a o incuia sau de a continua asa toata viata.

Toate, absolut toate momentele din viata noastra sunt lectii. Lectii pe care invatandu-le evoluezi. Catre ce? Catre ceea ce trebuie sa fii, catre adevaratul EU, catre impacare cu sine si cu ceilalti si catre armonie. Gasind armonia si echilibrul, gasesti fericirea.

Si nu, nu este demagogie, este lectie invatata. Maine vorbesc fix despre echilibru.

Anunțuri