Am intalnit pana acum oameni si oameni. Oameni de miere, cu care iti este drag sa ai de-a face, oameni care stiu sa spune exact acel lucru de care ai nevoie atunci cand trebuie. Ca de exemplu, „multumesc” sau „bine ai venit” sau „am nevoie de un sfat din partea ta”
Pe urma mai sunt oamenii urzica. Adica oameni buni, dar de care nu te poti apropia pentru ca te pisca. Oameni de care te apropii doar cu manusi, numai ca la un moment dat truda devine prea mare, iar rezultatul cam inconsistent. Asa ca in jurul lor atrag doar tot oameni de acelasi fel: oamenii maracine, copaci la care se uita cu admiratie de jos fara a putea ajunge vreodata acolo.
Oamenii hiena – ati vazut vreodata documentare cu hiene? Cam asta se intampla: rad constant, de cele mai multe ori se bucura de raul altuia si asteapta momentul propice pentru a ataca si a smulge din tine. De cele mai multe ori se intampla exact atunci cand esti la pamant din cu totul alte motive. Este simplu: nu sunt puternici incat sa atace cand esti bine, deci – un alt fel de cersetori sufletesti.
Nu spun ca o categorie este mai buna decat cealalta. Spun doar o vorba pe care am auzit-o de la un prieten odata: „DACA NU POTI SA FACI UN BINE, MACAR SA NU FACI UN RAU!”
Greu! Greu pentru ca asta ar insemna sa gandesti de 2 ori si sa vorbesti o data. Asta ar insemna sa te intrebi inainte de a spune ceva: care este scopul? ma ajuta pe mine, cel care spun sau cel caruia ii adresez cuvintele mele cu ceva?
Sigur, din pacate este mai usor sa creezi o stare negativa in ceilalti, in speranta de a te hrani tu cu dezamagirea lor. Face parte din karma negativa a fiecaruia dintre noi: cu cat o hranim mai mult, cu atat ne incarcam si noi mai mult negativ si cu atat vom avea pe urma parte de asa ceva. Cu cat ii dam mai mult pozitiv, cu atat vom avea pozitiv.
Stiti care este partea frumoasa? Ca lucrurile sunt atat de evidente!
2likebutterflies's Blog 