A time to think and a time to act

Etichete

curatenie de primavara, maestrii reiki, Superblog 2013

Drag public cititor de 2likebutterflies, you’ve got …news! 

Stiti cum se zice, ca atunci cand crezi ca nu ai nimic important de spus, chiar asa e si cel mai bine este sa taci! si 2. total opusul, ca atunci cand ai prea multe de zis, mai bine te opresti, faci o mica pauza, iar gandurile importante vor ramane. Restul vor disparea in numarul magic de 3 zile de la purcederea lor la lumina creierului.

Asadar, ladies and gentlemen:

1. Iata-ma participand la editia de primavara Superblog 2013. Da, exact, concursul acela genial si inventiv de care am devenit addicted dupa prima participare. Prima oara a fost de test. A doua oara va fi de confirmare. Da, inca am nevoie de confirmari, asta e!

2. Am profitat de perioada aceasta sa imi fac un fel de curatenie de primavara-iarna la nivel de oameni din juru-mi.

Haide sa comentez a doua parte, ca acesta este scopul articolului de fapt.

Stiti cum este atunci cand esti intr-o casa si ai atat de multe de facut, incat unele camere raman nefinalizate? Vreun geam deschis pe unde intra curentul, vreo planta neudata, vreo bluza de asezat cuminte, etc. Ei, cam asa este si cu capitolele din viata noastra. Pe unele le lasam deschise un anumit timp, pentru a reveni si definitiva munca. Asa am facut eu: am inchis un geam intr-o camera. Stiti ce caldut si reconfortant este acum la mine in suflet? Unele geamuri nici nu iti dai seama ca sunt deschise pana nu te intorci acolo si le vezi. Ai impresia ca deja facusei treaba asta, dar nu era asa.

Mi-am adus aminte de oameni cu energie pozitiva. Aveau dreptate, jur, maestrii reiki cand spuneau ca sunt oameni care pur si simplu emana energie, te incarca prin simpla lor prezenta. Si oameni exact inversul, nesatui de energie adica. Eu am avut norocl sa redescopar un OM. Multumesc, Mihaela ca mi-ai adus aminte…! 

Publicitate

Flashbacks of a fool

Etichete

2008 movies, courage, curaj, David Craig, Flashbacks of a fool, intrebari, momente, questions

Ce faci cand ai 138 de minute de pierdut, intr-o zi oarecare din saptamana, cu o gramada de deadline-uri de respectat si fara nici un chef sa te apuci de ele? Iei o pauza si te uiti la „Flashbacks of a fool” cu David Craig.

David Craig nu este una din sursele mele inspirationale in materie de oftica feminina indreptata catre una bucata mascul aratator bine, recunosc. Dar a cam jucat binisor in filmele unde a binevoit sa joace.

Ce m-a convins sa vad filmul? Videoclip-ul lui Phil Collins („Hold on my heart”) care a folosit imagini din filmul asta. De fapt, a folosit cea mai buna parte a filmului. Smart choice as zice, ca asa mai fac si ei ceva vizionari.

So, bottom line, 134 de minute pierdute din 138. Practic, daca faceau doar trailerul era mai bine si mai putin buget irosit. Au facut un film pentru singura replica buna de acolo. Cica: „When I was young I used to think that it takes courage to leave places. Now I think that it takes courage to stand still”. gata! Asta e una bucata film pe care vi l-am rezumat eu ca sa nu pierdeti si voi vremea. Bine, doar cu exceptia cazului in care nu cumva sunteti niste oameni sadici si chiar vreti dinadins sa va plictisiti.

Titlul este inspirat, omul chiar a fost „fool” in film, in rest povestea clasica: unul o iubeste pe una si si-o trage cu alta asa ca intarzie la intalnirea cu prima. Traieste toata viata cu regret si isi da seama dupa n-spe ani ca tot pe prima o iubeste dar nu mai este nimic de facut. Ce poate fi mai banal de atat?!

Still – replica aia m-a pus pe ganduri, in ideea ca acum vreo cateva zile scriam un reply la un comentariu in care vorbeam chiar despre asta: despre a pleca/fugi si a ramane. To what point I may add? In general asa, vorbind, de ce sa ramai intr-un singur loc? De ce sa tii la nesfarsit de lucruri? Nu este asta scopul nostru? Sa mergem, sa evoluam, sa ne dezvoltam, etc?

Cand stii care este momentul in care mai ai ceva de facut, vreun fir de praf de sters de pe vreun rid, vreun cap de sustinut, vreo idee de netezit…si cand stii ca e timpul sa pui o proptea si sa pleci pentru ca de atunci in colo este treaba plantei sa creasca frumos?

Avea sau nu avea dreptate tipul din film? Curaj inseamna sa dai drumul sau sa ramai?

Mai jos videoclipul pentru inspiratie:

Let’s meet :)

Etichete

aloe vera, experienta blogosferica, leapsa blogosferica, Natural

Dragilor,

 

Este prima leapsa din blogosfera. Este primita de la Daniel, iar raspunsul lui (interesant si natural) poate fi vizualizat aici.

Eu zic ca este o gaselnita buna pentru a mai afla cate ceva despre oamenii din spatele cuvintelor de pe blog. 

Beau un ceai de iasomie si ma pornesc la treaba:

 

1. Cum te influenteaza experienta (educatie, joburi) in activitatea blogosferica?

Altfel spus, ce naiba ma face sa va impui capul cu parerile mele 🙂 In primul rand educatia nu are prea mare treaba cu ce fac eu acum, ba deloc. Am terminat Stiinte Politice si legatura dintre scris, blog si facultate este aceea ca sub nici o frma nu ma vad scriind vreodata texte politice, analize si variatii pe tema. Nu ca nu mi-a placut ce am studiat, dar pentru ca nu mi se potriveste. Partea buna este ca facand o lista cu subiectele pe care imi place sa le abordez, partea politica a fost in categoria cu NU.

Pe urma joburile si experienta din resurse umane. Well brothers and sisters, aici este click-ul. Am inceput sa scriu cand eram la primul meu job, influentata fiind de interviurile cu candidati, de oamenii pe care ii intalneam (si aici ma refer la driverele lor interne, la cine erau ei, nu neaparat la experienta lor profesionala). Am train-uit oameni mai mult decat am participat in calitate de cursant. Si mi-a placut. M-a facut sa imi doresc sa dezvolt oamenii din jurul meu. Sa arat o alta latura a fiintei umane. Cea buna, care se gaseste in fiecare – la unii mai la suprafata, la altii ascunsa bine (de ei sau de altii).

Asta incerc sa fac prin blogul meu. Ca-mi reuseste sau nu acest coaching mascat, ramane de vazut pe viitor. Natura blogului cred ca s-a definit abia de cateva luni incoace si isi pastreaza tendinta. De la un jurnal online a ajuns un fel de impartasire a experientei intr-o maniera cat de cat obiectiva. 

Leapsa merge mai departe la …toti cei care vor sa o preia 🙂 In rest am cam trimis mesaje private cu invitatie