Etichete

, , , ,

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/abba-andante-andante-7

Fluturasul se opri pentru cateva secunde deasupra unui bujor roz pal. Parfumul sau il atraseze ca un magnet, desi nu avea o traiectorie anume de zbor. Era mic, de fapt era o femela, abia iesita din coconul cald si comfortabil. Asteptase primavara cu atata ardoare, fremata de nerabdare sa cunoasca lumea, sa iasa si sa se lase purtata peste tot de briza vantului caldut, sa ii cada petale mici din pomii infloriti pe aripi. Ii placeau copiii cu obraji curati si fragezi care se opreau in loc cand trecea, zicand:

– Uite, mami, ai vazut? Un fluture! Ce frumos e!

Copiii sunt singurii care atunci cand vad un fluture nu vor sa il prinda sau sa il captureze.

Inspira linistita aroma dulceaga a bujorului, cand el se apropie de ea, cu o adiere de aripa pe care abia o simti. Se aseza linistit privind-o, admirand-o, zambind. O raza calda de soare patrunse intre cei doi fluturasi, facandu-i sa se apropie. Se vedeau unul in ochii celuilalt – ea alba cu unele urme rosiatice pe corp dobandite in urma luptei cu viata; el – aripile mai inchise la culoare, cafenii si doi ochi mari, perfect rotunzi, desenati cu un maroniu mult mai inchis, aproape negru. Zburara impreuna pe deasupra gradinilor, spre cer, din ce in ce mai sus, jocul lor vesel urmarit de o multime de oameni, invidiat de o parte din ei, dorit de altii, continua de dimineata pana noaptea tarziu cand adormeau impreuna, protejati unul de aripile celuilalt. Asa devenisera 2likebutterflies.

Numai ca intr-o zi zborul sincron le fu intrerupt! Mai intai fluturasul cu ochi mari si adanci fu prins de cineva, strans in plasa si pierdut pentru totdeauna. Doborat, primul fluturas rataci  in nestire, prin campuri cu ierburi dure, aproape fara nici o directie, aproape fara nici un scop. In zonele acelea rau famate oamenii erau banuitori fata de orice demonstratie de gingasie, frumusete si iubire, asa ca nu dura mult pana ce ramase si ea fara praf pe aripi. Fluturii daca nu au praf pe aripi nu mai pot zbura, nu se mai pot hrani si mor in curand.

Sufletul oamenilor este ca un fluture. Atunci cand nu stii sa ai grija de el si sa il protejezi, ii distrugi praful de pe aripi si va muri curand. Se transforma intr-o insecta oarecare, crezand ca nu are nimic special si se usuca. Atunci cand am inceput sa ma dedic scrisului praful aripilor mele isi gasise alt destinatar, chiar daca nu am inteles niciodata ce fac oamenii cu praful de pe aripile fluturilor. Pe ei nu ii ajuta cu nimic.

Asa ca pentru mine cadoul perfect ar fi compus din doua aripi noi, doua aripi cu praf stralucitor, miraculos si datator de viata. Pentru mine zborul inseamna a scrie, gonind intr-un ritm nebun catre cele mai inalte varfuri de apreciere si coborand spre cele mai adanci tinuturi necunoscute, urmarind linia firava si atat de pretentioasa a succesului, tremurand usor in fata provocarilor pentru ca in cateva secunde dupa aceea sa ma pot avanta mai cu speranta asupra lor.

premier-titanium-edition-stilou (1)

Image

Aripile mele sunt scrisul, detaliul ornamental insa, care m-ar infrumuseta si ar atrage atentia lumii asupra zborului meu ar fi un stilou deosebit cu care sa imi duc mai departe zborul. Floarea asupra careia as poposi de fiecare data sa ma reculeg, sa imi trag sufletul pentru a putea sa ma lansez din nou in eter ar fi medalionul sub forma de fluture de la Borealy Gifts. Culoarea si stralucirea acestuia mi-ar aduce mereu aminte de un al doilea fluturas care a plecat; nuantele vesele m-ar face sa retraiesc un zbor sincron, un zbor in doi, un zbor deasupra unui bujor parfumat.

Articol scris cu adanca emotie pentru Spring Superblog 2013.

Anunțuri