Etichete

, , ,

Copiii singuri sunt oamenii de mai tarziu care vor tacea atunci cand cineva le va spune”Adio!”. Copiii singuri nu vor alerga dupa nimeni impiedicandu-i sa plece, pentru ca vor invata de mici ca lacrimile nu vor schimba nimic.

Copiii singuri nu vor spune niciodata „de ce pleci?”, ei vor spune intotdeauna „cand te intorci?”.

Copiii singuri isi vor face jucarii din hartie pe care le vor invata sa zboare ca niste zmeie, in casa. Si ei cu ele.

Copiii singuri vor zambi aproape intotdeauna in fata unui loc fara pereti. Si de fiecare data li se va parea ca marea este cel mai frumos drept pe care l-ar putea avea.

Copiii singuri vor invata sa astepte, dar sa nu aiba asteptari. Exista usi unde zgomotul cheii care le deschide nu se va auzi niciodata. Si exista usi care vor ramane intotdeauna deschise dar pe care nu le vor atinge. Pentru ca nu stiu ca sunt deschise.

Copiii singuri nu masoara timpul. Ei vor fi oamenii pentru care „acum” inseamna „acum” iar „mai tarziu” sau „poate” inseamna „niciodata”.

Copiii singuri sunt cei care nu promit, care nu jura, care nu spera aiurea si care cred. Copiii singuri vor invata ca singuratatea este un prieten care ii va insoti intotdeauna, chiar si avand in jur 1,2 sau 10 oameni.

Copiii singuri vor fi intrebati de multe ori ca adulti „de ce au privirea pierduta?”. Pentru ca undeva, foarte devreme bucuria pentru ei a capatat un alt sens.

Anunțuri