Jocul bumerangului

Micul prinţ se urcă pe un munte înalt. Singurii munţi pe care îi cunoscuse vreodată erau cei trei vulcani care îi ajungeau până la genunchi. Şi el se folosea de vulcanul stins ca de un taburet. “De pe un munte înalt ca ăsta, îşi spuse el, voi zări dintr-o dată toată planeta şi toţi oamenii…” Dar nu zări nimic în afară de vârfuri stâncoase bine ascuţite.
– Bună ziua, spuse el la întâmplare.
– Bună ziua… Bună ziua… Bună ziua… îi răspunse ecoul.
– Cine sunteţi voi? întrebă micul prinţ.
– Cine sunteţi voi… cine sunteţi voi… cine sunteţi voi… răspunse ecoul.
– Fiţi prietenii mei, sunt singur, spuse el.
– Sunt singur… sunt singur… sunt singur… răspunse ecoul.

(Micul Print, Antoine de Saint Exupery)

Proba lansata in cadrul Superblog 2013 de catre editura Nemira imi serveste de data aceasta ca pretext pentru o amintire. O amintire pe care aparent o aranjasem deja in cufarul copilariei mele, dar pe care, inevitabil o port cu mine zi de zi…

Mica printesa se trezi greu din somnul greu al dupa amiezelor tomnatice. Simti pe cap mangaierea calda a tatalui, iar zambetul lui fascinat o cauta printre pernele mari si moi.

– Printeso, vrei sa ne jucam cu bumerangul astazi?

Zambetul strengaresc al fetitei se arata larg cat soarele care binevoise sa apara in ziua aceea pe cer.

– Daaa! zise sarind din pat si apucand cu mainile parul negru si aspru al tatalui.

– Hai, taticule, ma duci cu calul?

-Tine-te bine! zise tatal sarind cu copila in spate si nechezand ca un cal naravas.

Ajungand in gradina tatal tinea in mana bumerangul din lemn sculptat. Era un bumerang vechi, de care tatal sau se servise in urma cu multi ani, in copilarie, ca sa il invete jocul “de-a viata.”

– Uite! zise venind langa ea. Statea aplecat de un genunchi langa fetita de o schioapa care privea cu ochi mari si verzi cum mana mare a tatalui se misca de-a lungul lemnului lacuit oprindu-se la capatul acestuia intr-un final. Incepu cu voce grava care ii capta intreaga atentie:

– Trebuie sa il tii de la capat. Tu esti stangace, ca sa castigi in joc trebuie sa derutezi adversarul tau. Ei stiu ca tu esti stangace si se vor astepta sa arunci cu stanga asadar. Numai ca desi tu arunci cu stanga, vei tine deschizatura in interior, astfel incat bumerangul sa se roteasca in sens invers. La aceasta manevra nu se vor astepta. In viata, oamenii vor juca multe jocuri, vei vedea. Unele sunt jocurile foamei de putere.Ei vor incerca sa se foloseasca de slabiciunile tale pentru a urca in varf, pentru a castiga jocul. Daca stii sa iti pastrezi atuurile si sa iti joci bine cartile pe care le ai, tu vei fi cea castigatoare. Intotdeauna sa iti iei adversarul prin surprindere! Ai inteles?

– Da, tati. Uite asa o sa tin bumerangul, priveste-ma! Sa arunc?

– Nu, inca nu! Inainte sa arunci trebuie sa mai stii doua lucruri. Forta cu care sa arunci! Lasa bumerangul sa zboare din mana ta cu calm, cu liniste, incet…sa zboare exact cum fac fluturii cand isi iau zborul de pe vreo floare. Lin…Atunci stii ca isi va atinge tinta fara sa raneasca pe cel catre care tu arunci. Il va atinge si il va face atent ca ai marcat un punct, dar nu il va dobori. Scopul nu este sa dobori, aceasta nu este o scoala de lupta pe viata si pe moarte. Dupa cum arunci bumerangul asa vei manui mai tarziu si cuvintele. Ceea ce spui, cuvintele pe care le ai la indemana sunt bumerangurile tale. Daca le arunci prea dur, vei rani. Daca le arunci prea incet, nu vor ajunge la destinatie. Cuvintele, la fel ca si aruncarile, nu trebuie irosite, altfel isi pierd sensul. Un cuvant, la fel ca un bumerang, o data aruncat nu il mai poti retrage. Asa ca ai grija cum spui, ai grija cum joci jocul cuvintelor bumerang.

– Tati? Si daca adversarul meu arunca cu putere si ma raneste? Eu ce fac atunci?

– Cazi si te ridici! Intotdeauna sa te ridici! Dar mare atentie, printeso! Aici vine a treia regula a jocului. Niciodata sa nu arunci la fel ca adversarul tau. Stii de ce? Stii ce face bumerangul?

– Da, se intoarce la cel care l-a aruncat!

– Asa este! Arunci cu putere se va intoarce si te va lovi si pe tine cu aceeasi putere. Ranesti, vei fi ranita la randul tau. Faci bine, vei primi bine. Poate nu neaparat de la aceeasi persoana, poate din alta parte, dar vei primi. Ce arunci, acelasi lucru primesti inapoi. Intotdeauna. Daca ti se pare ca totul este o urzeala a lumii impotriva ta, gandeste-te ca tu esti singura care poate si trebuie sa faca o diferenta, neparticipand la ea. Este ca un ecou. Ce strigi, acelasi lucru auzi.

– Ca in povestea micului print, tati?

– Exact asa! Jocul bumerangului este jocul ecoului. Jocul actiunilor tale in viitor. Invatandu-l bine cand esti mic, viata nu te va lua prin surprindere.Acum arunca si castiga, printeso! Arunca asa cum te-am invatat!

Iar fetita dadu usor drumul bumerangului care zbura din mainile ei micute, intocmai ca un fluture care se inalta spre cer…

Publicitate