Etichete
Yaris s-a nascut intr-un orasel mic din Japonia. Parintii il instalara intr-o camera care avea vedere spre gradina din afara casei, unde era si un copac inalt care ajungea pana la geamul camerei lui. In momentul in care Yaris se nascu, in copacul din fata ferestrei o randunica incepu sa isi faca si ea cuib.
Astfel, Yaris crescu avand in fata ochilor exemplul randunicilor – ouale ieseau din goace, puii cresteau mari, invatau sa zboare, se imperecheau, isi faceau alte cuiburi, si asa mai departe. Crescand mare, Yaris descoperi ca pasarile puteau face ceva ce oamenilor le era imposibil – sa zboare. Yaris deveni astfel interesat din ce in ce mai mult de acest fenomen deosebit, cu totul fascinant. Atunci cand oamenii il intrebau ce vrea sa devina cand va fi mare el raspundea: „Vreau sa zbor! Vreau sa devin o pasare!”.
Toti il priveau cu surprindere si chiar de la un timp au fost convinsi ca si-a pierdut mintile. Cu toate astea, Yaris isi continua visul. Ore intregi petrecute in biblioteca, acasa in atelier mesterind si cautand o posibilitate de a-i „creste aripi”. Mai tarziu urma cursuri in domeniul aeronauticii si mecanicii, deveni inginer, testa tot felul de avioane aparute pentru a intelege mai bine mecanica zborului si ceea ce ii lipsea.
Yaris se casatori in timp, avu o fetita pe care o boteza Toyota. In continuare facand incercari de a zbura cu aripi de material, cu aripi propulsate cu aer cald…In zadar, nu era acelasi lucru cu maiestuosul zbor al pasarilor, cu libertatea pe care le-o ofereau propriile aripi. In curand Yaris, ca orice persoana, imbatrani, deveni din ce in ce mai bolnav si isi dadu seama ca urma sa moara. Atunci o chema pe fiica sa Toyota la capataiul sau. Fata era extrem de amarata, mai ales pentru ca visul tatalui sau nu avusese sanse sa fie realizat. Stia cat de mult isi dorea tatal sau sa zboare si ar fi facut orice pentru a-i implini visul. Tatal sau ii vazu supararea si spuse:
„Toyota, nu fi suparata. Am zburat! Am zburat…visul meu s-a implinit. Si fara sa am aripi. Pentru a zbura nu avem nevoie neaparat de aripi. Am zburat de mai multe ori. Prima oara am zburat atunci cand am visat la asta. Am avut dorinta si ambitia de a zbura. Fara astea doua, nu as fi reusit niciodata.
A doua oara am zburat atunci cand mi-am facut primele aripi, de rama cu lemn si material de matase. Pentru ca am avut curaj. Fara curaj nu incerci, nu risti. Daca nu risti, nu ai sanse sa iti atingi visul.
A treia oara am zburat cand am inceput sa te invat pe tine despre zbor. Invatandu-te pe tine, m-am invatat de fapt pe mine. Altfel. Daca nu invatam continuu nu as fi ajuns nicaieri si as fi ramas la ideea nefericita ca nu iti poti depasi limitele.
Asa mi-am dat seama ca am zburat de fapt toata viata mea. Fiecare secunda din zi reprezinta un zbor. Cateodata poate fi unul planat, cateodata unul avantat catre o tinta anume. Iar cateodata este bine sa ai cate un zbor pentru tine. Pentru a admira lucrurile care trec pe langa tine, pentru a lasa iubirea sa iti dea aripile necesare, pentru a zbura mai departe. Iertarea celor care iti fac rau iti da aripi pentru a avea incredere. Zambetul copilului tau iti da aripi pentru a o lua in fiecare zi de la capat. Ploaia iti da aripi pentru a petrece mai mult timp cu cei dragi, in timp ce soarele iti da aripi pentru a pleca, pentru a cunoaste. In fiecare zi mi-am trait visul…”
Senzatia de zbor lin pe care ti-o da un test drive cu o Toyota hibrid este asemanatoare cu aceea a lui Yaris pe patul de moarte – iesind de la volanul masinii incepi sa vezi lumea prin visul tau. Acela de a fi pompier. Sau acela de a fi actrita. Sau acela de a vizita America intr-o buna zi. Sau acela de a scrie o carte. Sau acela de a-ti intemeia o familie. Oricare ar fi el, inchizi portiera masinii hibrid si incepi sa faci deja primii pasi catre visul pe care il uitasei. Incep sa iti creasca aripi. Si in fiecare zi aminteste-ti ca „nu conduci prea repede, ci zbori prea jos!”
Care era visul tau uitat?
Acest articol a fost scris pentru Superblog 2013. Povestea din prima parte a articolului este inspirat dintr-un principiu zen budist referitor la puterea de a-ti urma visul.