Etichete

, , ,

Extras din jurnalul Olgai…

Mai 2009

Dupa drumul de mai bine de 20 de ore am ajuns in America. Atunci cand am coborat din avion aveam picioarele atat de amortite si de umflate incat abia simteam ca pasesc. Ma uitam in jos, sperand ca voi descoperi inca din primul minut ceva distinct, ma gandeam ca poate aerul va mirosi altfel, ca poate oamenii vor arata diferit. Venisem cu doua valize mici si cu o multime de alte „valize si geamantane” din viata mea de pana acum care, cele din urma atarnau cam greu pentru viteza cu care aveam de gand sa ma misc eu aici. Asa ca mi-am spus asa: daca vreau sa imi ating visul, atunci trebuie sa renunt la o parte din bagajele pe care le car dupa mine. Si am decis atunci, pe loc, sa scap de prejudecatile cu care venisem incarcata, sa las atunci, in aeroportul imens toate grijile si temerile legate de urmatoarea perioada si, mai ales, am decis sa las acolo tot geamantanul acela greu cu lucrurile pe care le stiam despre America inainte de a veni aici. Am decis sa iau cu mine de acum incolo doar aripile de fluture.Pentru a putea zbura mai usor. Aceasta a fost prima lectie a Americii catre mine. Din prima zi. (…)

Datorita programului work and travel am inceput in urma cu cateva zile munca. Salonul unde deocamdata invat este in centrul New Yorkului. Se numeste Arrojo. In afara de faptul ca aspir parul care ramane in urma stilistilor si curat pensulele make-up artistilor nu fac decat sa invat. Cei de aici, ma numesc deja Tinker Bell. Pentru ca sunt blonda si zbor prin salon. Pentru ca intreb mult si pentru ca observ si mai mult. (…)

Ieri m-am inscris la cursurile Harvard…adica, Harvardul scolilor de machiaj, altfel spus Make-up Designory sau pe scurt MUD. Ma gandesc ca daca acasa, in Republica Moldova am fi avut asa ceva acum poate ca as fi fost deja departe. Deocamdata nu pot decat sa ma impart intre Arrojo si MUD. Weekendul viitor sper sa prind putin timp sa vizitez ceva.  Mi-ar placea sa vad Ithaca, aproape de NY. In perioada asta peisajul trebuie sa fie „amazing”…si cascada… 

Iunie 2009

Weekendul acesta am vizitat Ithaca. Si l-am cunoscut pe Scott. Scott nu este americanul tipic. Mie imi place sa il numesc „ultimul barbat american”, pentru ca nu seamana deloc cu imaginea celor pe care i-am intalnit pana acum. Este mai degraba foarte asemanator cu imaginea americanilor texani de exemplu, fara insa a fi un cowboy in toata regula. Nu conduce un cal, ci un Ford Mustang, nu poarta palarie, ci o sapca Yankees desi are un accent usor sudist. Si nu ii plac chips and coke, ci mai degraba barbecue-urile si chocolate biscuits. Si saruta excelent! (…)

Mi se pare ca timpul trece extraordinar de repede si ma gandesc cu groaza ca mai sunt doar doua luni din vacanta work and travel. Datorita lui Scott am putut sa mergem impreuna saptamana trecuta la The Grand Canyon in Arizona si la Monument Valley in Utah. Scott a vrut sa ma prezinte familiei lui, care sunt niste oameni adorabili si cam grasuti. Am mers la picnic, iar seara am mers intr-un pub cu muzica folk si country. A doua zi am calarit unul din caii de la ferma lui Scott pe Red Cliffs Lodge in Moab. (…)

Iulie 2009

Cred ca in curand o sa incep sa cant imnul national. Este atata bucurie aici de 4 iulie, incat ma gandesc din ce in ce mai serios ca americanii sunt un popor foarte nationalist. Desi nu par, cu toti oamenii acestia care roiesc in jurul tau, si indieni si negri si mexicani, europeni, asiatici. Am cateodata impresia ca toti anii de ura rasiala dintre negri si albi sunt doar povesti care nu au existat niciodata. Vazandu-i coabitand in aceeasi tara, pe acelasi teren si impartind aceleasi magazine si servicii te gandesti ca totul a fost in trecut doar un fel de propaganda aiurea.

De 4 iulie am facut ceva ce nu as fi facut acasa niciodata, desi multi s-ar putea sa ma invinovateasca pentru gest – am imbracat steagul american cu cea mai adanca mandrie si m-am pozitionat pe colina din apropierea Washington DC. Pana la urma America mi-a oferit ceva ce Romania nu este dispusa sa imi ofere niciodata. Si nu numai mie, nimanui nu este dispusa inca sa ofere – libertatea de a visa, de a crede in posibilitati, de a crede in visele tale, de a nu-ti frange aripile mai devreme sau mai tarziu. Acesta este sensul meu in privinta Taramului Fagaduintei. 

August 2009

Pentru mine work & travel s-a transformat in dream&achieve. Am ajuns prea departe pentru a renunta acum la tot. La MUD merg foarte bine, profesorii si specialistii imi spun ca datorita skills-urilor pe care le am si faptului ca ma tin de treaba, cu siguranta voi avea un loc in preselectiile pentru special make-up la Hollywood. Anyway, nu pierd nimic daca incerc. Scott m-a rugat deocamdata sa il ajut in afara jobului work and travel la studioul foto pe care il are. (…)

OMG!! Nu pot sa cred, ieri la studio am avut sansa sa il machiez pe Clint Eastwood. Deci…era sa lesin cand l-am vazut intrand in studio. M-a intampinat cu un zambet misterios, EXACT asa cum il afiseaza in filme si mi-a sarutat mana. Mi-a sarutat mana!! Cred ca in urmatoarea saptamana nu ma mai spal pe maini. Si a fost atat de relaxat…si de natural, si de sexy…OMG! I’m so excited! Iar pictorialul lui Scott a iesit mortal. Abia astept sa vad articolul in New York Magazine. (…)

Septembrie 2009

Am ramas in America! Ceea ce ma uimeste cel mai tare este ca totul este atat de evident. It’s one way highway, folks! Nu poti pur si simplu sa intri pe aceasta super „autostrada” numita sansa de a ajunge in America si just walk away from it. Este ca si cand te-ai intalni cu dragostea vietii tale, ai recunoaste-o si pe urma ai parasi-o pentru o aventura de-o noapte. How dumb to be to do that? Eu cu siguranta nu sunt!

Scott mi-a facut un tortulet chiar in ziua in care ar fi trebuit sa plec. Era un fel de American cheesecake pe care il mananca de obicei atunci cand organizeaza baby shower-urile. Vroia sa imi ureze noroc in noua viata in care urma sa „ma nasc”. How sweet! (…)

Octombrie 2010

Am absolvit MUD!! Saptamana viitoare mergem sa sarbatorim eu si Scott intr-o mini vacanta in Hawaii. Am vorbit cu parintii mei – urmeaza sa isi depuna actele pentru a obtine viza. Mi-ar placea atat de mult sa ma viziteze si sa le arat si lor America MEA, America aceea calda si rece in acelasi timp, America superficiala si cea care te face sa gasesti raspunsurile vietii, America revoltata si revoltatoare si America pe care nu ai cum sa nu o iubesti.

Scott m-a cerut in casatorie. 

Halloween Party in NY este pur si simplu…creepy si nemaipomenit. Am fost speciala in costumul meu purple-pink-punk 🙂 iar genele au facut senzatie!

2011

San Francisco here we come!! Vom petrece o saptamana in San Francisco inainte de a pleca spre Republica Moldova. Am reusit sa ne organizam shooting-urile, acum din ce in ce mai numeroase astfel incat sa putem pleca impreuna. In doua saptamani vom celebra nunta acolo. Abia astept sa ii arat tara mea lui Scott. Oare si el isi va dori sa ramana aici asa cum mi-am dorit eu sa raman in America?

Scott nu a vazut niciodata San Francisco. Prima oara am ramas socata cand am auzit ca nu a vizitat unul din orasele cele mai mari din propria tara. Apoi am inteles ca, spre deosebire de noi, a calatori dintr-un oras in altul presupune aproape acelasi efort cu a calatori dintr-o tara in alta. Implicand aceeasi schimbare de peisaje si activitati, din cauza distantei si reliefului variat. Aproape ca imi este dor sa calatoresc cu autocarele Greyhound, ca in timpul vacantei work and travel

2012

Am pus bazele unei organizatii care colaboreaza cu agentia CND Turism din Romania, care are ca scop sa faciliteze integrarea romanilor in programele work and travel. Tocmai pentru ca am trecut printr-o astfel de experienta cred ca pot ajuta si alti tineri sa vada frumosul si uratul din America. America pe care, daca ai vise marete, nu ai cum sa nu o iubesti.

2013

I’m pregnant 🙂 …Eu si Scott vom fi parinti!

Ma gandesc din ce in ce mai mult la faptul ca experienta si visul meu aici, abia acum incepe. Multi in tara obisnuiau sa se uite la mine cu invidie sau sa ma eticheteze drept o vanatoare de avere, care a hotarat sa se casatoreasca cu un american doar pentru cetatenie. Oameni care nu au trait impreuna cu mine, care nu au adormit flamanzi langa mine in pat si oameni care nu au stat mai mult de 14 ore in picioare muncind, oameni care nu au fost nevoiti sa stranga din dinti pentru a rezista sa nu adoarma dupa 72 de ore de munca si mers la scoala…toti acesti oameni care nu au impartasit aceleasi lucruri cu mine mi-ar placea sa nu judece. Si mi-ar mai placea ca tot ei sa aiba macar pentru o zi puterea si ambitia de a visa. Si de a-si urma visul cu orice pret.

Voi ati simtit vreodata ca apartineti unui loc desi nu ati fost vreodata acolo? Sa simtiti cum va „cheama” pamantul undeva? Sa simtiti cand ajungeti acolo ca fiecare zi inseamna niste radacini in plus care va cresc si ca pur si simplu…it was meant to be?

Mai jos este un mic album cu visul meu american.

Click to play this Smilebox photo album
Create your own photo album - Powered by Smilebox
Another photo album by Smilebox

Articol scris pentru Superblog 2013

Anunțuri