Etichete

, , , ,

Melodia cutiutei muzicale se numeste Memory si a fost compusa de Mantovani.

Cand am ascultat-o prima oara eram in fata unei usi enorme de lemn masiv, vopsita in alb. Parchetul, si acesta foarte vechi, mirosea a motorina si scartaia atunci cand paseai. Pe alocuri, cateva placi se umflasera, dand aspectul unor mici dune. Imbracata de mama cu o rochita pana la genunchi de panza topita alba imi frangeam degetele incercand sa imi astampar emotiile si teama. Geamurile erau deschise, iar vantul caldut de iunie umfla perdelele de voal alb ale camerei in care asteptam. Incercam sa nu ma gandesc la copiii care ma asteptau inapoi sa furam cirese de iunie din copacul unei vecine; nici la lucrarea de control la aritmetica, de „martitreiceasurirele”…

De partea cealalta a usii aceleia se auzeau sunetele cand grave, cand usoare si suave ale pianului care canta aceasta melodie al carui nume atunci nu il stiam si pe care nu il mai auzisem niciodata pana atunci. Ultimele acorduri se auzira, iar linistea care se lasase dupa aceea mi se paru foarte apasatoare. Pana cand usa se deschise cu acelasi scartait asemanator celui de parchet…doar ca mai puternic. De dupa usa aparu un baietel blondut, tuns scurt, cu ochelari cu rame rotunde, care imi zambi stirb. In spatele lui asteptam sa apara vreun zmeu din basmele lui Ispirescu, pe care le citisem in vacanta. Numai ca in locul monstrilor cu trei capete aparuse o doamna in varsta cu ochii mari si caprui care parca inghitise in ea toata bunatatea lumii.

Mama ma adusese sa incep lectiile de pian. Aceasta era etapa in care eram testata pentru a vedea daca am vreo aplecare catre acest instrument. Mama, o femeie care probabil ca s-ar fi potrivit de minune la inceputul secolului al 20-lea, nu vroia sa renunte la ideea de a studia un instrument muzical. Dupa esecuri avute cu vioara, harpa si chitara, considera ca ultima mea sansa va fi pianul. Din pacate, avea sa fie extrem de dezamagita cand, la cateva luni dupa ce am inceput orele de pian, nu puteam duce mai departe de un sfert aceasta superba melodie pe care aveti ocazia sa o ascultati in videoclipul Luxury Gifts.

Continuam sa merg la lectiile de pian pentru un par blond si doi ochi verzi cu ochelari cu lentile rotunde si un zambet stirb. Iar la finalul ultimei mele lectii de pian,  acelasi cap blond ma asteptase o ora pe bancuta din fata „camerei de tortura” cum o numeam eu si doua maini cu degete mai lungi decat ale mele mi-au inmanat o cutiuta muzicala cu un colibri care atunci cand se invarteste, canta Memory de Mantovani.

Acum cativa ani, la un concert de pian, o femeie cu maini mici si rochie de panza topita alba s-a intalnit cu un pianist blondut si ochi verzi. Ea purta bijuterii cu cristale, iar el purta mult talent. Amandoi au lasat sa cante cutiuta amintirilor in fundal, atunci cand privirile li s-a incrucisat.

Acum este randul vostru sa scrieti intr-un comentariu pe facebook sau in acest blog, care este amintirea nepretuita pe care vreti sa o impartasiti?

Cea mai frumoasa amintire va fi premiata cu un voucher de reducere de 50% pentru cumparaturi pe site-ul Luxury Gifts, din categoria butoni si bijuterii fantezie.

Castigatorul va fi anuntat pe data de 22 Noiembrie.

(Articol scris pentru Superblog 2013)

Anunțuri