Farmec pentru intreaga viata

Ii vedeam cateodata, cand era vremea frumoasa, plimbandu-se prin parc. Adusi de umeri, cu mersul lent, se tineau de mana si inaintau pe cararile pietruite. Uneori cate un copil mai mic trecea pe langa ei zambindu-le si ei ii intorceau zambetul si o mangaiere calda pe cap. Sau stand pe bancuta venea cate un catel mai jucaus, iar intotdeauna doamna scotea cate un biscuite pe care i-l intindea. Cainele manca hulpav biscuitele, privindu-i cu ochi recunoscatori.

Daca ii vedeai de departe iti ramaneau in minte asa cum se intampla de obicei cand vezi un cuplu in varsta care inca se tine de mana. Te emotiona felul lor de a-si manifesta si confesa iubirea si respectul dupa atatia ani. Iar daca te apropiai, sau daca i-ai fi cunoscut in particular sau chiar daca ai fi avut curiozitatea sa te apropii de ei i-ai fi auzit vorbindu-si:

– Uite, Marcele, spunea ea cu o voce calda si usor ragusita intr-o zi, stand amandoi pe banca, uite, zice, daca ai putea vedea acum ce frumos este cerul…In curand se va inopta, iar soarele a spart norii grei care incarcau cerul mai devreme, astfel incat acum este usor sangeriu, cu o tenta de violet. Stii ce frumos este? Iti mai aduci aminte cum este culoarea aceasta?

El a zambit batand-o pe mana si spunand:

– Imi amintesc, cum nu…Chiar daca nu pot acum sa mai vad, amintirile mi-au ramas intocmai in minte. Cand ne-am dat prima intalnire tu purtai o rochie violet, iar cerul era la fel cum spui tu acum. Tot cam pe la ora aceasta ne-am vazut, desi parintii tai abia au acceptat sa te lase tarziu afara cu „un soldat cu un aer cam dubios”. Parca asa au zis nu?

– Hehe, da, exact asa. Era din cauza ca aveai mustata. Doamne dar daca ai fi stiut tu atunci ca petrecusem ore intregi dand iama in dulapul cu haine, apoi incercand sa ma infrumusetez. Pentru ca nu obisnuiam sa port machiaj singurul lucru pe care l-am folosit a fost crema nutritiva Doina. Am intins-o bine pe fata si pe gat pana a intrat in piele si apoi am folosit putin ruj. Atata tot!

– Si a facut o treaba excelenta! Acum inteleg de ce miroseai atunci atat de frumos. Imi amintesc ca m-ai cucerit. Era un miros usor dulceag, dar in acelasi timp discret, foarte feminin. Am cautat in acel an in toate magazinele sa gasesc parfumul cu care erai data. Vroiam sa iti fac o surpriza de ziua ta cumparanduti-l…daca as fi stiut eu ca era de la crema… Oricum, in timp mi-am dat seama ca nu era parfum, pentru ca mirosul acesta a devenit emblema ta. Te-a insotit in in fiecare zi. Cred ca daca as umbla acum in poseta as gasi-o negresit, asa este?

– Da. Ai dreptate! De fapt, chiar o sa imi dau putina pe maini. Mi s-a cam uscat pielea din cauza frigului. Stii ca Farmec tocmai a inceput o colaborare cu Krem? Au un clip tare dragut si modern, desi au aceeasi crema benefica.

– Nu stiam! … Poti sa ma lasi pe mine sa fac asta?

– Ce anume?

– Sa iti intind crema pe maini. Ma lasi?

– Marcele, dragul meu, tot copil ai ramas, chiar si la 80 de ani…Asteapta nitel sa o scot din poseta.

Chiar daca nu o putea vedea, se intoarse cu fata spre sotia lui si luand crema pe degetul aratator exact cat trebuia, lua mana stanga a sotiei sale si cu atingeri usoare ii intindea crema pe spatele mainii. El ii zambea cald, iar ea parea topita…chiar dupa atata timp. Cand el ajunse la verigheta zise:

– Purtai mirosul cremei Doina si in ziua nuntii cand ti-am asezat verigheta pe deget. Aveai mainile atat de moi si de delicate…In ziua aceea de octombrie am scris o poveste de iubire…

Ii intoarse mana si incepu sa ii atinga palma.

– M-ai uimit foarte mult atunci cand mi-ai cerut sa iti aduc crema Doina la o ora dupa ce ai nascut-o pe fetita noastra, Maria. Intr-adevar, dupa nastere aratai epuizata si stiu ca nu ti-a fost usor. Nu intelegeam cum te puteai gandi sa te infrumusetezi in acele momente. Pe urma, dupa ce am vazut efectul asupra pielii tale am inteles – urma sa ti-o aduca, sa o tii in brate. Pentru tine era ca o prima intalnire cu un inger – ai vrut sa te simta ca esti frumoasa si fina, asa cum era ea…

Repeta gesturile de mangaiere pentru intinderea cremei si pe mana dreapta.

– Cu dreapta i-ai intins fetei noastre crema Doina, in adolescenta, recomandandu-i sa o foloseasca dimineata si seara pentru a-i pastra tenul curat si hidratat. Cred ca nu voi uita niciodata momentul acela atat de intim dintre mama si fiica, la care am avut privilegiul sa asist…desi din umbra, pentru ca voi nu ati stiut niciodata ca sunt acolo.

– Te iubesc atat de mult! zise sotia sa vizibil emotionata. Esti un om minunat!

– Si eu te iubesc, scumpa mea vedeta…

– Vedeta?

– Da, esti vedeta vietii mele. Intotdeauna si fost… zise atingandu-i cu blandete fata care in ciuda anilor isi pastrase luminozitatea si frumusetea datorita ingrijirii zilnice.

Nu mi-am dat seama ca plangeam pana cand doamna nu m-a observat stand pe banca de langa ei si m-a intrebat:

– Buna ziua, Adela. Ce s-a intamplat? De ce plangi?

Indata batranul s-a intors inspre locul unde se presupunea ca stau. Nu ma putea vedea, ramasese orb in urma cu cativa ani.

– Buna ziua, doamna profesoara! Domnule Ionescu…! Nu este nimic, tocmai mi-am amintit ceva frumos!

Articol scris pentru Superblog 2013.