Etichete
„- Aaa, soare, viaţă….!” exclamă satisfăcut Firicel, firul de păr cel mai cel de pe întreg piciorul Maricicăi, întinzându-se parcă şi mai mult faţă de ceilalţi fraţi ai săi care admirau liniştiţi prin ochelarii de soare peisajul primăvăratic din jur.
Liniştea îi fu însă întreruptă de chiar posesoarea piciorului în cauză care strigă dintr-odată la bărbatul de lângă ea.
-Auzi, Mitică? Ia adu-mi şi mie aparatul de epilat din baie!
„-Pardon? a pronunţat cumva cineva cuvântul acela cu E?” se ridică crispat Firicel de pe piele privind nervos în jur
– Am un păr pe picioare de…ia uite, a adiat puţin vântul şi imediat este un fir care s-a ridicat falnic. Hai, vii mai repede?
„- Vorbeşti cumva despre mine? Ha! visează în continuare, madam, dacă tu crezi că eu o să îmi fac bagajele şi o să îmi iau tălpăşiţa aşa de uşor. Ia uite ce rădăcini am, nici cu picamerul nu mă scoţi de aici. Adică tu crezi că în toţi anii ăia în care te-ai ras cu lama pe picioare eu am stat cu mâinile-n sân? Nu, baby, am forat din ce în ce mai adânc, mi-am făcut fundaţie beton, buncărele la 9 m sub pământ în caz de uragan sunt aşaaa, un fel de bungalow faţă de reşedinţa mea.”
– Ah, iată, acum să vedem ce-i de făcut. Maricica porni epilatorul electric. Sunetul inundă imediat balconul unde alesese să purceadă la fericitul eveniment.
Tanti Maricica era o femeie, cum să vă spun, domne dintr-o bucată,ce să mai?! Trecută puţin de 50 de ani, de-a lungul vieţii le încercase pe toate. De la lama de ras ani în şir la soluţii făcute în casă pe bază de zahăr, pentru ca în cele din urmă să rămână la un epilator electric. Din când în când, însă revenea la vechea ei „pasiune” – lama de ras. La ea ori era pielea fină că-n palmă, ori zona invadată de vegetaţie luxuriantă de păr în care puteau foarte bine sălăşlui majoritatea lighioanelor specifice. De data aceasta Tanti Maricica venea după o perioada de aproximativ 3 luni de „împădurire” ne voită cât durase iarna. Acum că dăduse colţul ierbii era momentul pentru o defrişare ca la carte. Ce să mai, grea treabă, dar nici Maricica noastră nu se lasă mai prejos.
Poziţionă epilatorul electric uşor şi când acesta prinse primele fire de păr Mitică, soţul adică, o văzu roşindu-se dintr-odată la faţă şi oftând adânc. Inspiră şi continuă. Firicel văzu maşinăria diavolului apropiindu-se cu paşi repezi de el. În urma lui o grămadă de semeni căzuţi la pământ, unii dezrădăcinaţi, alţii doar accidentaţi, pe jumătate raşi. Măcel!
Firicel estimă gradul de pericol, se făcu mic şi aşteptă. Maşinăria minune nu avea să facă prea mare pagubă. Când epilatorul ajunse în dreptul lui Firicel şi trecu razant pe lângă el avu impresia că undeva în eter răsărise un curcubeu. Pălăria îi fusese însă avariată.
Se ridică iarăşi iritat şi dădu cu ea de pământ. Adică de piele.
„- Deci vrei să joci dur, da? Las’ că nici eu nu sunt mai slab, Maricico. Nu scapi tu aşa uşor de mine!”
Maricica îşi continuă treaba până ce înlătură mare parte din firele de păr. Pielea în jur roşie, pătată de puncte mici şi roşii, pe ici pe colo fire rămase la locul lor şi Firul acela care o enerva cel mai tare şi care era cel mai lung rămăsese acolo.
– Cum, naiba se face? Epilatorul ăsta e chior? Miticăăă! Miticăă!
– Da, fluturaşul meu! zise într-o doară nea Mitică venind repede la ea
– Scoate ceara!
Acele două cuvinte căzute ca o secure între cei doi soţi avu ca efect înălbirea obrajilor lui nea Mitică, uşor îmbujoraţi până atunci de la păhărelul de pălincă binecunoscut dinainte de masă. Ştia ce înseamnă, ştia ce va urma. Înghiţi în sec şi zise uşor, aproape pierit:
– Da, ghiocelul meu!
Câteva minute mai târziu veni cu crăticioara cu ceară „o ţâră mai fierbinte” cum îi plăcea ei.
– Aşa, pălinca ai adus-o?
– Adus!
– No, bine! şi dădu repede un păhărel pe gât pentru curaj. Întinse ceara fâşie. Aşteptă niţel. Acu’ trage, Mitică!
Mitică înghiţi în sec şi trase. Aproape imediat veniră şi cuvintele răstite ale Maricicăi care găsea prilej momentul epilării cu ceară pentru a se răsti şi a-l certa pe bietul nea Mitică pentru toate greşelile făcute şi nefăcute de la naştere încoace.
Firicel îşi aştepta rândul nervos. Acu’ e acu’.
– Aoleo, mama care nu m-ai făcut ce frigeee! Aoleooo, femeie, vrei să mă pârleşti sau ce? Văleu! Da nah, e nevoie de mai mult ca să-l smulgi pe Firicel. Sunt doar firul cel mai cel!
Mitică dădu să tragă fâşia care îl acoperise pe Firicel, dar, surpriză: el trăgea, Firicel ţinea tare. Mitică dă-i şi luptă şi luptă şi dă-i. Firicel se încăpăţâna să stea înfipt.
„- Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă! hehe, am scăpat! Sîc!”
– Ce faci, mototolule, nu vezi că firul e tot acolo? Mai întinde o dată şi lasă-mă că trag eu! zise tanti Maricica ţâfnoasă.
Eu, de la etajul de deasupra auzeam toată păţania, tot chinul şi amarul cuplului cel mai colorat de pe scara blocului. Am luat din sertar kitul de epilat pentru epilare definitivă IPL şi cobor în grabă până ce tanti Maricica nu rămâne fără piele pe picioare, Doamne fereşte!
„- Ahaa, nu te laşi? Hai că începe să-mi placă! Valeuuu, auuuu, offf, nu mă las dus nici de m-ai smulge!”
– Ia vezi, Mitică, sună la uşa!
Câteva minute mai târziu o conving pe tanti Maricica să încercăm aparatul meu minunat de la Total pro Beauty.
” – Ooops, până aici mi-a fost!”
– Părule, spune-ţi rugăciunea! Pentru tine, povestea se termină aici!
„- Fir, firicelul meu,
Ce mi te-a dat bulbul meu,
Totdeauna fii cu mine
Şi m-ajută să cresc bine
Eu sunt mic, tu fă-mă mare
Eu sunt slab, tu fă-mă tare
Totdeauna mă-nsoţeste şi de epilare mă fereşte! ”
Acestea fură ultimele cuvinte ale curajosului Firicel, firul de păr cel mai cel, înainte de a dispărea definitiv de sub ochii Maricicăi care fu atât de fericită de pielea cea fină pe care o dobândi încât îşi cumpără şi ea un aparat de epilare, deşi nea Mitică se zice că încă are coşmaruri noaptea, trezindu-se asudat şi strigând: „Scoate cearaaa!”
Articol scris cu mare drag pentru Superblog 2015.
2likebutterflies's Blog 