Etichete
Era un barbat maruntel, cu o barba alba, de dimensiuni medii, bine facut si ochi calzi, caprui. Era imbracat cu o tunica de in bej, pantaloni de in, iar in picioare purta acele sandale traditionale, grecesti, din piele. Statea pe bancuta de piatra, de sub un chiparos inflorit si isi sorbea paharul de limonada, urmarind cu privirea turistii care treceau prin fata lui, incercand sa ghiceasca din ce tara erau inainte ca acestia sa spuna ceva care sa le dea de gol provenienta.
Devenise activitatea lui preferata, mai ales intre aprilie si octombrie cand turistii incepeau sa cutreiere strazile altfel destul de linistite ale orasului Barbati.
De la una din tavernele din apropiere se auzea aceasta melodie, pe care se pare ca grecii o apreciau foarte mult atunci.
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/mathits-instrumentala-greceasca
In aer erau vreo 28 de grade si o briza usoara ne racorea din cand in cand. Ne-am apropiat de el:
– Kalimera!
– Kalimera! ne raspunde cu o voce blanda si un zambet larg si senin la fel ca cerul insulei
– English? Intreaba sotul meu
– Sunteti romani? zise batranelul surprinzandu-ne total.
– Da! raspundem noi intr-un glas
– Ha-ha! rase usor barbatul dezvelind doi dinti lipsa si agitandu-se tot in jurul nostru. Eu cunosc bine romaneste. Eu trait Romania 3 ani demult. Eu placut mult la Romania.
– Si noua ne place foarte mult Grecia. Suntem indragostiti de ea si in fiecare an ne facem timp sa revedem aceste locuri macar pentru cateva zile. Eu si sotul meu ne-am cunoscut aici.
-Aaa, la canalul iubirii cumva? Canal D’amour?
– Da, exact acolo.
– Normal, normal. Cine trece prin el, gaseste iubire mare toata viata. Legenda spune: Poseidon fost indragostit de nimfa Kerkira. El dus pe ea la insula, dar tata Kerkira suparat tare, asa ca a pus un munte mare ca sa separe cei doi indragostiti. Dragostea asa de mare la Poseidon, ca a sapat un canal prin munte pentru a ajunge la iubita lui.
– Ce frumos! Nu stiam aceasta legenda. Noi vroiam sa va intrebam daca stiti pe aici prin oras un loc unde sa mancam ceva bun si specific? Este prima oara cand venim in Barbati si nu cunoastem locurile.
– Ne ne! Veniti casa mea! As fi bucuros sa va primesc!
– Ah nu, nu se poate, noi vrem sa mergem intr-un restaurant sau taverna.
– Parakalo (Va rog), mie face placere sa discut cu turisti, mai ales romani. Eu dus la voi, aratat locuri frumoase pe insula. Haideti, mancare proaspata, racoare acasa. Casa mea aproape.
Dupa un schimb de priviri cu sotul meu, am decis sa il urmam pe batranelul care parea atat de jovial si sprinten. Cand am ajuns acasa la el, ne-a servit mancare traditionala, spunand:
– Acum Kir Yanis (adica el) va pregateste mancare greceasca asa cum nu gasiti la restaurant. Bun bun de tot. Parakalo, serviti un paharel de Metaxa! Este numita licoarea vietii. Gustati.
Bauram putin din licoarea transparenta si aromata pentru prima oara. Eram mai obisnuiti cu gustul de uzo; dupa care ne aseza pe platou branza de capra, masline, paine nedospita, peste cu sos sadsiki, iar la final cateva bucati de baklava. Gazda noastra se oferi pe urma sa ne insoteasca in oras pentru a ne arata cateva locuri frumoase. Nu apucasem sa vizitam nimic, pentru ca dimineata am profitat de plajele cu nisip alb ale orasului si de linistea pe care ne-o dadea apropierea de munte (Pantokratos) si mare in acelasi timp.
Kir Yanis ne arata stradutele inguste si pietruite, unde gaseai terase micute, chiparosi si maslini creand astfel un loc feeric. I-am explicat ca venisem in vacanta in Corfu prima oara acum 2 ani, prin Agentia de turism Paralela 45, cand am avut parte de un ghid turistic formidabil, dar din motive financiare nu am putut sa accesam decat o parte din obiectivele turistice propuse de ei. Acum incercam sa recuperam ceea ce nu am vazut datile trecute.
Batranelul ne asculta atent si zambea linistit ascultandu-ne, apoi zise:
– Sotia mea lucrat Agentia Paralela 45 Bucuresti. Asa eu ajuns Romania. Noi cunoscut in Grecia. Grecia este tinutul iubirii. Aici s-a indragostit Ulise de Nausica si Regina Austriei de sculptura „Ahile murind” din curtea palatului. De fapt, se zice ca intreaga insula este supranumita „Calcaiul lui Ahile” pentru turisti, deoarece acestia se indragostesc iremediabil de locurile si cultura greaca o data ajunsi aici. Corfu orasul este de asemenea numit si „Castropolis” sau Orasul Castelelor cum spuneti la voi in Romania, pentru ca sunt 3 castele aici.
– Mai tarziu mergem sa va arat Paleokastritsa, continua el.
Deja ne cucerise prin felul de a fi, prin locurile unde puteam sa ne plimbam nestingheriti. Timpul parca curgea altfel. Sau nu mai curgea deloc! Cand am ajuns in regiunea mentionata de Kir Yanis, am ramas amandoi muti in fata peisajului superb, cu ape adanci, turcoaz si smarald imbinate perfect cu nisipul auriu si stancile uriase.
– Aici, stanca aceasta, va spuneam de Ulise. Aceasta este corabia lui Ulise, cand ajuns la noi, pe acest taram s-a pietrificat.
Dupa aceea batranelul Yanis merse cu noi la unele din muzeele de pe insula, iar seara nici nu am ingaduit sa nu ii facem cinste cu cina la una din numeroasele taverne traditionale din Sidari.
– Ephraisto, Kir Yanis. Ne bucuram ca te-am intalnit. Te vom cauta cu siguranta la anul!
– Parakalo, reveniti in februarie. Veti prinde festivaful Corfu, aproape ca acela din Venetia. Nu veti regreta. Treceti salutarile mele catre Paralela 45 si Romania. Adio!
– Adio, Kir Yanis! am zis in timp ce ne indepartam de casa lui Kir Yanis, o casa micuta si alba, cu obloane albastru deschis, si doi maslini in fata casei, asa cum sunt majoritatea caselor de aici. Statu la usa pana ne pierduram cu privirea. A avut dreptate Kir Yanis – Corfu este „calcaiul lui Ahile” pentru turisti. Dovada cea mai vie suntem noi, in fiecare an, in diverse perioade revenim, revenim. Este o slabiciune atat de frumoasa!
Iar datoria ne-o facem fata de Kir Yanis, asa ca: „La Sas, Paralela 45!”
Articol scris pentru Spring Superblog2013
* Informatiile legate de legendele grecesti sunt partial imaginatie, partial preluate de pe site-urile: http://www.descopera.ro si http://www.infoturism.ro