O noapte nebună

Etichete

Coty, Katy Perry, mad potion, parfum

„În sfârşit o să ajung acasă…ce zi! Mai întâi o tonă de lucruri de rezolvat la serviciu, pe urmă o ceartă zdravănă cu şeful; iar în final o ploaie neaşteptată m-a udat din cap până în picioare. A naibii furtună! Şi mai e şi 31 octombrie astăzi, peste tot numai dovleci sculptaţi şi oameni care merg la petreceri de Halloween, de parcă ar fi vreo sărbătoare românească. Clar am o zi proastă!”

Zicând acestea am descuiat uşa de la intrare şi vrând să aprind becul mi-am dat seama că din cauza furtunii reţeaua electrică probabil căzuse.

-Grozav! Exact ce îmi trebuia acum… Imediat un fulger urmat de un tunet puternic îmi amintiră că nu e momentul pentru lamentări.

– Katz? Kittykatz? Unde eşti? pis-pis, vino aici…

Ochii mari şi albastru-verzui ai pisicii negre apărură de după o canapea. Veni în pas vioi şi îmi sări în braţe începând să toarcă. Cu ea în braţe am adibuit să găsesc în bucătărie chibritul şi să aprind setul de lumânări cu parfum de vanilie de pe pervazul din sufragerie. Ce puteam să fac? M-am întins pe canapea cu Kittykatz în braţe mângâind-o uşor şi aşteptând fie să se oprească furtuna, fie să vină lumina. Între timp, blana pufoasă şi caldă a pisicii mă îmbia la visare şi mă liniştea după ziua grea pe care o avusesem.

– Tot mângâind-o, arome discrete emanau din blăniţa ei făcându-mă să mă relaxez, purtându-mă parcă în altă lume…Probabil era de la lumânări, dar aveam impresia că blana ei miroase a vanilie, măr şi bujori la o primă atingere; pe măsură ce mă lăsam învăluită de aceste prime arome identificam şi urme discrete de mosc şi iasomie, pentru ca în cele din urmă să rămână mirosul dulceag al ambrei…întocmai ca un parfum cu notele sale de vârf, de mijloc şi de bază. Era fascinant!

– Eşti gata? Psssst! Ştiu că îţi place să mă mângâi, dar dacă te uiţi acum la degetele tale cam cânţi arpegiul pe canapeaua goală. Eu sunt în faţa ta!

„Cred că visez – Katy Perry? În realitate?” Mă uitam în jur, eram tot în sufrageria mea scăldată de lumina difuză a lumânărilor de vanilie, dar braţele mele erau goale, pisica dispăruse.

– Nu te panica! Sunt chiar eu, Katy Perry. Şi ca să scurtez povestea şi să te scutesc de întrebări îţi voi spune că pisica ta are puteri…magice. Astăzi fiind Halloween, animalele şi în general spiritele au puteri deosebite, magia este puternică şi totul este posibil. Pisica ta mult iubită Kittykatz să spunem că…mi-a permis să mă întrupez în faţa ta ca să te ajut.

– Să mă ajuţi? Tu? Cum să mă ajuţi? Stai! Cred că e deja prea mult pentru azi, încep să delirez.

– Nu, nu, chiar deloc. Deşi totul ţi se pare ciudat, dă-mi voie să îţi spun că, de fapt „vinovat” de toată această magie este parfumul Mad Potion. Parfumul meu.

– Dar, acesta este parfumul pe care l-am primit eu azi de dimineaţă, nici nu am apucat să îl desfac. Este chiar acolo pe… şi privind în jur mi-am dat seama că unde trebuia să fie parfumul acum erau doar nişte ambalaje răvăşite şi rupte şi recipientul de parfum Katy Perry răsturnat de curioasa mea pisică. Toată ziua îşi făcuse de cap cu ambalajul şi cutia de parfum pentru ca într-un final să spargă sticluţa de parfum şi să se tăvălească în poţiunea jucăuşă şi deosebită. De-asta miroasea ea aşa de bine, aşadar! O bunătate de parfum irosită de pisică…mă gândeam cu tristeţe în timp ce Katy îmi întrerupse şirul gândurilor.

– Exact, draga mea, să ştii că magia parfumului a făcut posibil ca eu să fiu aici cu tine. Acum, pune-ţi o dorinţă! Repede repejor n-avem timp de prea mult umor!

– O dorinţă? oh, păi…nu ştiu, sunt atât de multe lucruri…uite, gata, mi-aş dori foarte mult să am un instrument, o baghetă ceva care să facă să dispară toate lucrurile rele care mi se pot întâmpla, să fac o vrajă să îl cuceresc pe vecinul cel simpatic de sub apartamentul meu şi să fiu cea mai seducătoare.

– Un instrument magic zici…Hmmm, fie! Cred că am găsit exact ceea ce trebuie, zise Katy scoţându-şi pălăria haioasă de magician de pe cap. Închide ochii şi gândeşte-te la câteva lucruri de care îţi e dor mereu, oriunde ai fi. Câteva lucruri care ai vrea să fie mereu cu tine, care te fac puternică şi fragilă în acelaşi timp, care te fac să te simţi femeie şi copil totodată. Asistentul meu, domnul Michael Edwards va nota tot ceea ce spui tu.

– Hm? Michael Edwards? el de unde a mai apărut? Marele expert în parfumuri? „Tatăl” parfumurilor la mine în sufragerie? Uau, cred că paharul ăla de vin de aseară a fost tare bun din moment ce halucinez aşa. Dar, fie…să mă las în voia simţurilor!

– Grăbeşte-te, nu avem foarte mult timp!

– În regulă, atunci; în primul rând îmi e dor mereu de zâmbetul meu din copilărie, de zâmbetul larg şi luminos, lipsit de griji. Pe urmă, de căldura braţelor mamei mele, cred că întotdeauna îmi va fi dor de îmbrăţişarea ei care vindecă tot. Aş mai adăuga şi mirosul de pământ după o ploaie de vară şi cel de narcise, primele narcise de primăvară. Apoi, de fiecare dată când sunt într-un impas mănânc o bucăţică de ciocolată ca să prind energie şi să gândesc mai clar, deci aroma de ciocolată neagră cred că ar trebui să fie acolo şi mai ales mirosul de piele curată, proaspăt ieşită de sub duş – cam aşa cred că ar mirosi pielea bărbatului pe care l-aş iubi. Cam atât!

– Abracadabra, Hocus-pocus amatus, hocus-pocus nebunaticus ta-naaaam! Iată, draga mea, toate acestea într-un parfum numai al tău, prin Katy Perry Fragrances. Încearcă-l, te rog! spuse punând două picături pe încheietura mâinii mele stângi. Acest parfum este „bagheta” magica, poţiunea care te va ajuta să îl cucerești pe bărbatul la care visezi si să devii seducătoare.

N-am apucat să îi inspir mirosul prea bine când am auzit un ciocănit discret la uşă. M-am dus să deschid şi…surpriză! vecinul de sub apartamentul meu era în faţa mea zâmbind larg.

– Hei!Bună, ai cumva un chibr…hmm, ce miroase atât de bine? zise nemaiapucand să termine motivul pentru care venise la mine.

– Aaa, cred că este parfumul Mad potion pe care l-a vărsat pisica mea. Sau noul meu parfum…Apropos, ţi-o prezint pe…şi zicând acestea m-am întors spre canapeaua unde era cu câteva clipe mai devreme Katy Perry, dar aceasta dispăruse. Oare de ce nu mă miră?! În schimb de după canapeaua deja faimoasă se auzi un mieunat drăgălaş şi Kattykatz apăru misterioasă şi nobilă, întocmai ca şi întruparea ei feminină.

Continuarea acestui scenariu „nebunesc”…îndată ce va ieşi pe piaţă noul parfum Mad Love al Katy Perry, undeva spre sfârşitul toamnei 2015, după câte îmi şoptesc notele din parfumul care încă se regăseşte pe încheietura mâinii mele stângi. Desigur, aceeaşi mână stângă pe care o ţine acum fostul vecin de sub apartamentul meu, actualul iubit.
Happy Halloween everybody! Articol scris pentru Superblog 2015.

Surse de informare: http://www.aoro.ro/articole/află-adevărul-10-cele-mai-interesante-întrebări-despre-parfumuri/

http://pasiunea-femeii.blogspot.ro/2012/07/testare.html

http://www.fragrantica.com/perfume/Katy-Perry/Katy-Perry-s-Mad-Potion-31177.html

Killer King…he owns the Killer Queen

Etichete

Kate Perry, Killer Queen, parfum, Superblog 2013

„Sssst, vine! Capul plecat!” zise unul din paji

Killer Queen intra in incaperea pavata cu marmura si luminata de un candelabru imens din cristale. Imbracata cu o mantie de catifea rosu aprins, trecu printre randurile de paji care o asteptau cuminti. In urma lasa un parfum dulce-amarui, cu note florale. Puternic si in acelasi timp discret…senzual. Excitant! Unul dintre paji avu curajul sa ridice nitel privirea tocmai in timp ce trecea prin dreptul lui, astfel incat sa observe tinuta destul de …sumara a Reginei.

Se aseza nonconformist pe tronul masiv si privind in jur spuse:

„Ce credeti voi ca isi doreste o femeie? O femeie ca mine?”

Rumoare. Susoteli. Agitatie. Incepura sa vorbeasca intre ei cu voce joasa. Unul dintre cei prezenti, destul de in varsta iesi din rand si veni in fata ei facand o plecaciune.

„Maiestate, daca imi ingaduiti…doriti sa raspundem unei intrebari eterne? care exista de cand lumea si pamantul? Ce vor femeile?? Un fel de ce a fost primul:oul sau gaina? Acest lucru toata lumea stie ca este un mister, este un raspuns pe care nu vi-l poate oferi nimeni in afara de Maiestatea Voastra.”

„Si totusi eu doresc sa imi gasiti barbatul care sa raspunda acestei intrebari. Si sa raspunda corect! Altfel…altfel voi porunci sa fiti izgoniti din regat. Cu totii!”

„Dar, Maiestate, unde sa ne ducem daca nu aici?”

„Am poruncit! Gasiti-l!

Iarasi rumoare, iarasi agitatie, iarasi susoteli. „Unde sa incepem sa cautam?”, „Poate daca ii gasim un barbat pe masura se va domoli scorpia”, „Eu nu vreau sa ma izgoneasca, nu am unde sa ma duc”, si tot asa, fiecare avea cate ceva de comentat. Cel mai intelept care avusese curajul sa vorbeasca inainte raspunse cu voce tare:

„Vom proceda intocmai, Maria Ta!” si toti se retrasera, incepand sa planuiasca, sa organizeze, sa pregateasca solutii, sa se consulte…

In timpul acesta Killer Queen iesi pe terasa palatului. Toti o credeau o scorpie. Stia asta, stia ca o numeau Killer Queen desi nu omorise in viata ei pe nimeni. O numeau asa pentru aerul rece si inabordabil pe care il avea, pentru impresia de inima de piatra. Numai daca ar sti ei…niste oameni slabi, superficiali. Niciodata lucrurile nu sunt ce par a fi.Daca arati slabiciune oamenilor, te vor calca in picioare. Cateodata este bine nici macar tie insuti/insati sa nu iti arati slabiciunea.

Cobori in gradina palatului cu intentia de a se plimba in bataia primelor raze ale zilei. Ii placea sa adulmece mirosul proaspat al ierbii inca acoperite de roua, sa isi scoata mantia si sa isi lase pielea atinsa de razele soarelui intr-un loc unde nu o putea vedea vreun slujitor…iar pasiunea ei era sa manance fructe de padure proaspete pe care si le lua direct din arbustii din padurea palatului, in loc de mic dejun. Dimineata aceasta nu era cu nimic mai speciala, asa incat incepu sa adune cateva fructe de padure in mana. Isi scoase mantia de catifea intinzand-o pe jos si lungindu-se putin la soare. Savura incet aroma si gustul dulceag al unei zmeure cand auzi:

„Daca as fi fost in locul tau, nu as fi venit in padure fara o arma. Poate dai peste vreun…ucigas? Care s-ar putea sa iti scurteze gatul dragalas si lung…” zise strainul apropiindu-se destul de mult incat sa ii urmeze linia gatului cu mana sa puternica in timp ce rostea ultima replica.

Regina sari ca arsa simtind atingerea strainului si intra in pozitie de atac. Barbatul incepu sa rada aruncand sageti prin ochii de culoare caprui:

„O-ho-ho! O amazoana in toata regula! Cu un san mai mult decat cele obisnuite, din cate vad!”

„Ce? Cum indraznesti? Cine esti si ce faci pe pamantul meu? Pot sa comand sa fii ucis pe loc!”

„Mmm, nu cred ca ai face asta! Inainte sa vina ei, te-as ucide eu pe tine mai repede!”

„Sau as putea sa te ucid cu propriile maini!”

„Incerci?” zise barbatul plin de sine

Regina nu mai zise nimic, napustindu-se asupra barbatului in incercarea de a-l imobiliza si de a-l rani. Numai ca acesta fu mult mai rapid si, desigur, mai puternic, prinzand-o de maini si tragand-o spre el. Surpriza, insa fu de partea lui in momentul in care simti mirosul fin al parfumului ei. Isi dadu seama atunci cat este de frumoasa…si faptul ca desii ochii ei erau reci ca gheata, undeva in spatele armurii pe care si-o faurise descoperi ca inima ii batea extrem de puternic. Ca unui animal incoltit. 

„Interesant amestec, isi zise in sinea lui: impetuoasa si totusi fragila, feminina si in acelasi timp combativa, dulce si totusi cu o „limba” taioasa ca sabia mea…” In schimb, rosti cu voce tare:

„Ce-mi dai ca sa iti crut viata?”

In privirea ei se aprinse o luminita pret de o secunda – „Ce crezi ca si-ar putea dori o femeie ca mine? Ce crezi ca isi doresc femeile?”

„Femeile? Eu nu tin prizoniere femeile, eu te tin prizoniera pe tine! Iar o femeie ca tine isi doreste sa i se dea posibilitatea de a alege, sa i se ofere libertatea de a lua propriile decizii, indiferent de rangul, conditiile, oamenii din jur. Libertatea de a gandi, libertatea de a simti, libertatea de a se exprima, libertatea de a iubi si de a fi iubite.Libertatea de a fi ea insasi. Asa ca, Maiestate, esti libera sa alegi!” zise dandu-i drumul din stransoare.

Pentru o clipa regina se simti dezamagita. Apoi uitandu-se putin in jur, se apleca si culese o floare de Celosia mov aprins. 

„Ar fi deplasat ca o regina „ucigasa” sa ofere o floare unui strain „salbatic”?

„Asta inseamna oare, ca voi deveni un sot gras si fericit?* (*in Nigeria, floarea Celosia se numeste soko yokoto, care inseamna „make husbands fat and happy”)

„Doar daca te-as hrani de acum incolo doar cu esenta de praline…”

„Prefer sa imi faci din toate astea un parfum echivalentul celui pe care il porti tu atat de maiestuos! Asa, as fi un Killer King who owns the Killer Queen…

„And the Killer Queen owns the throne…Asa ca you own the Queen AND the throne„

„Nu suna rau deloc”, zise inainte de a o lua in brate si a pleca cu ea. In timpul acesta slujitorii continuau sa planuiasca, sa susoteasca, sa se sfatuiasca.

Articol scris pentru Superblog2013.

 

 

Parfumul – povestea unei…seductii

Etichete

Coty, parfum, parfum de femeie, seductie, Superblog 2013

Daca mi-ar placea merele in mod deosebit, mana care ti-ar fi intins fructul oprit din care am muscat in prealabil, ar fi mirosit a seductie.

Daca m-ar chema Isis, m-as imbaia in lapte si ti-as aduce tie, Osirisul meu, mierea pe care sa o sorbi de pe buzele mele. Iar mierea va mirosi a mine.

Daca zilele mele s-ar petrece in Grecia antica, Galateea care as fi ti-ar incalzi mainile tale, Pygmalion, dandu-ti viata. Iar tu ai inspira cu nesat parfumul meu cu iz de mit antic.

Daca Roma ar fi leaganul existentei mele, David ar incerca sa il cucereasca pe Goliath, ducand lupta la nesfarsit in suflet, pentru ca de fiecare data te-as invalui in parfumul meu cu iz de super-eroi.

Daca as avea cel mai misterios zambet din lume, Da Vinci mi-ar fi dedicat mai mult decat cea mai renumita opera de arta. M-ar fi ridicat pe mine insami la rangul de opera si ai fi revenit inevitabil sa ma cauti ca un flamand care cauta hrana.

In evul mediu as purta cu stoicism perucile Mariei Antoaneta doar pentru a alerga alaturi de tine la vanatorile regale, Ludovic. Palatul tau ar fi fost pielea mea, iar parfumul meu te-ar fi adus acasa din ratacire.

Alexei Alexandrovich m-ar fi salvat din calea trenului urmand parfumul meu daca numele mi-ar fi fost Anna Karenina. Lui Rhett Butler i-as fi zambit pe sub borurile largi ale unei palarii de paie, in timp ce evantaiul meu imprastie parfumul seductiei.

Dar nu sunt nici una din aceste femei care au scris istoria. Iar el nu este nici un artist si nici vreun rege, insa in toata istoria acestei lumi, barbatul a fost sedus mai devreme sau mai tarziu, mai repede sau mai pe indelete, de femeie. Daca as vrea sa cuceresc Barbatul, eu, Femeia, l-as seduce si astfel ar porni noi razboaie. L-as invalui in misterul meu de femeie si s-ar naste intrigi puternice. L-as saruta si s-ar crea probleme universale grave. I-as smulge o coasta pentru a deveni eu mai frumoasa decat toate. I-as intinde marul si am fi alungati din Eden scriind astfel intreaga poveste a lumii.

Sau l-as invita la dans; iar el mi-ar raspunde ca „nu poate, pentru ca intr-o clipa trebuie sa soseasca logodnica”. Iar eu i-as raspunde „Intr-o clipa se poate trai o viata.” La fel ca Al Pacino in film. Iar el s-ar ridica inevitabil, lumea ar disparea…tu ti-ai fi adus aminte ca in vietile anterioare ai fost pe rand Adam, Osiris, Pygmalion, David…si intotdeauna parfumul care te-a sedus a fost parfumul de Femeie…

Nu am avea nevoie de alte cuvinte si nici de prea mult timp. Parfumul meu va povesti toate vietile noastre anterioare si viitoare, noi ne vom amesteca in istoria universala a lumii si totul va fi redus la doua cuvinte: Barbatul si Femeia.

In Eden, Eva ii intinde lui Adam fructul oprit din care a muscat, cu mana a carei incheieturi mirosea a parfum Super Playboy. Adam musca cu pofta.

Articol scris pentru Superblog 2013.