Etichete
Vine iarna, bine-mi pare, incep… cazaturile artistice. OK, e iarna, prea multe de facut in casa nu sunt, adica, ma rog, asta daca vrei sa te mai si misti si sa consumi kilele de carne de porc de la Craciun si sa incapi la primavara in aceleasi haine.
Ce-i de facut, ce-i de facut! Gotcha! Imi iau patine…zic.
“Dar tu nu stii sa patinezi!” imi zic prietenii
“Eeeeh, who?? me?? Invat cat ai zice peste. Nu poate fi mai rau decat atunci cand am invatat sa merg pe bicicleta si mi-am spart dintii si mi-am facut genunchii franjuri. Right??”
WRONG!
Sa vedeti de ce: cine n-a patinat pana acum, sfatul meu este asa- ori se imbraca ceva gen Neil Armstrong cand a pasit pe Luna, deci infofolit grav ca sa amortizeze cazaturile, ori trimiti in locul tau pe cineva pe care il urasti groaznic (de exemplu pe seful/sefa ta sau un coleg nesuferit sau poate chiar pe sotul/sotia). Uite-asa, zici ca ii faci un super cadou de Mos Craciun si il/o trimiti la patinaj.
Dar ce te faci cu mine? Sado-maso-trendy-fancy all in one, vreau senzatii tari. Ma duc! zic. Intru pe cel mai tare si mai complet site unde pot gasi niste patine misto (ca doar nu ne incurcam cu fleacuri, nu?), intru pe Aventuria.ro si imi comand cele mai frumoase, alunecoase si glossy patine.
Uite-le…ce frumoase-s!
Boon, toate bune, vine coletul, vine garantia… Se deschide patinoarul de la mine din oras. Parca toate se potrivesc, zau asa. Platesc intrarea, ma incalt cu patinele mele cele noi si dau sa ma ridic. Eeeete, nah! Vroiam cumva sa reusesc din prima? Nici gand, patinutele mele saracele ar fi vrut ele sa se dea nitel la gheata. Le simteam, frematau, ma imboldeau. Picioarele mele NU si pace. “Bai frate, sa vezi ca eu de pe bancuta nu ma ridic.” Aasss, incerc iar si reusesc…sa ma mentin in picioare pret de vreo 3 secunde asa si sa nu ma clatin ca si cand as fi bagat 2 litri de vodca pe burta goala.
Da Dumnezeu si vine langa mine o bunaciune de tip. M-o fi vazut ca ma fac de ras si a zis sa ma scape de rusine. Cica:
“Ai nevoie de ajutor?”
“Hmm, da, dragutule, vreau sa patinez si n-are cine ma sustine. Te oferi?” si in variant oficiala, aia zisa nu gandita de mine: ”Da, e prima oara cand patinez si se pare ca nu ma tin picioarele.”
Ala “micu’ “ rade si imi zice si el o replica de… “Da, intotdeauna prima oara este mai dificil! (Huhhh?) hai, tine-te de mine!”
“De ceeee?”
“De mine! Uite-asa, si-mi pune mainile in jurul taliei lui.
Acum va dati seama ca in mintea mea se dadeau lupte si trante: “sa ma abtin de la pipait patratele sau nu? Pentru ce venisem? Aaaa, da, sa patinez. Focus, focus!”
Cu chiu cu vai reusesc sa ma ridic. Ba mai mult, reusesc sa intru si in zona cu gheata si sa inaintez asa vreo cativa metri. Sa fi fost vreo 2-3? Incepe sa-mi placa si imi iau avant. Deja ma vedeam ca ala din Karate Kid care isi depaseste maestrul sau vreun Pluschenko something…
Tipul meu (vorba vine), imi zice: “Stai, ia-o usor, nu te avanta, inca nu esti obisnuita! Poate cazi!”
“Ptiuuu, COBE!” Bai frate, nici nu termina fraza ca frumusete de fesieri (ai mei) fac cunostinta cu gheata. Ma uit: nu, nu s-a spart inca…gheata! Omul vine langa mine, ma ajuta sa ma ridic, eu rosesc, el roseste, zici ca suntem adolescenti la prima intalnire…sau poate e de la efort si frig si doar mi s-a parut?
Eh, faza e ca de cateva ori am mai cazut pe bune asa, cred ca incepuse sa-mi placa la un moment dat. Dar de vreo 2-3 ori am si facut-o intentionat…avea omul ala niste maini calde si niste ochi albastri asa de mari si de clari…dar nu-I puteai vede bine decat daca se apleca asupra ta, bineinteles. Asa ca, God bless the ice, m-a ajutat saracuta la agatat (hihi).
Dupa N-spe zile fac inventarul:
– cam 4-5 vanatai mari si 3 mai mici, peste tot asa
– o raceala care m-a tinut la pat 5 zile
– o entorsa la mana stanga (ca la picior m-a ferit sistemul de protectie dubla)
– febra musculara cateva zile dupa eveniment
– si o frumusete de tip grijuliu si facator de cele mai bune ceaiuri cu ghimbir, pentru urmatoarele 2 luni de iarna (ca pe urma a plecat domnisorul in tari straine si nu l-am mai vazut decat virtual). Cum era melodia aia? – “O iubire de-o iarna, etc”
Tin sa multumesc pe aceasta cale site-ului Aventuria care a facut posibila aceasta intalnire remarcabila din viata mea si cea mai cool amintire cu patine. Sa va dea Dumnezeu clienti multi si inspiratie in marketing sa mai faceti si pe altii fericiti.
Acestea fiind zise, ca sa vedeti si voi ca se intampla si la case mai mari cazaturi ca ale mele, va las in compania profesionistilor in ale ghetii…cazaturi tot profesioniste, altfel cum? Enjoy! * (sursa video youtube: http://www.youtube.com/watch?v=2Hw6ZoXGsNc)
P.S. Ei, hai, sa nu spuneti ca atunci cand ati lansat proba asta pentru Superblog 2012 nu v-ati gandit ca exista posibilitatea sa fie si nostalgici pe aici care sa va povesteasca despre ale dragostei?!