Etichete
„Abandon all hope, ye who enter here!”
Dante, Infero
Sau despre importanta purgatoriului…Drumul spre „infern” este mai degraba drumul catre schimbare, catre „jupuirea” obisnuintelor, traumelor, automatismelor care fac parte din noi.
Drumul spre „infern” este despre asumarea transformarii, schimbarii de conditie de la un EU dinainte catre un EU de mai apoi.
Vedem schimbarea ca pe un infern. Pe unii ii sperie groaznic. Pe aceia care inca nu sunt pregatiti total pentru acest fapt. Pe aceia care nu au iesit de sub umbrela trecutului, a Eu-lui vechi. Pe aceia care inca se agata de ceva din spate care cred ca ii face fericiti. Acestia vor fi cei care pasind in infern se vor bucura, il vor percepe ca pe ceva ce trebuia sa se intample, ceva pentru care au devenit pregatiti prin invingerea fricii si a propriei persoane.
Altii, au o atitudine radical diferita – se bucura, sunt nerabdatori. Vor schimbare acum si rapid. Ei nu asteapta. Daca ar putea, ar grabi Infernul sa vina la ei. Acestia vor fi cei luati prin surprindere. Cei care se vor arde si se vor intreba de ce doare. Iar raspunsul este simplu – pentru ca nerabdarea de a se transforma a ars precoce etapele asumarii, a insusirii de perspective noi si a asteptarilor. Ca atunci cand te arunci de la 10 metri intr-o galeata care este mult prea mica pentru a te sustine.
Drumul catre infern este pavat cu intentiile bune ale celor din jur, ale celor care vor sa te ajute, sa iti grabeasca sau din contra, sa iti incetineasca procesul, ale celor care iti pun obstacole pentru a te antrena si a le celor care iti curata drumul inainte de a pasi. Toate sunt intentii bune. Din pacate, acestea fac si diferenta intre o tabara sau alta.
Drumul catre „infern” este intotdeauna un drum pe care trebuie sa il faci singur!
