Draga Baietel,
Probabil ca si tu esti la fel de bucuros ca si mine ca in sfarsit suntem doi in calatoria ta spre lume. Stiu asta pentru ca de fiecare data cand ne intalnim la ecograf se pare ca esti cel mai fericit bebelin din lume. Da, stiu, si mie imi vine sa imi pocnesc degetele ca atunci cand joci vreo hora si esti tare fericit, dar probabil Domnul doctor s-ar uita cel putin chioras la mine daca as face asta. L-am vazut, in schimb extrem de fascinat de tine. Si il cred pe cuvant, pentru ca si eu sunt…!
Cand tu vei fi deja maricel incat sa intelegi o parte din bazaconiile pe care le-am tot scris eu pe aici in ultimii ani, sper ca macar sa fi ajuns sa ma cunosti destul de bine incat sa nu te socheze o parte din ele. Si stiu ca vei avea puterea sa le intelegi. Nici nu ai putea altfel, doar esti bucatica din mine, nu? Iar „intelegere” este al doilea nostru nume, nu?
Deocamdata continui sa masor timpul dintre momentele in care ajung sa te zaresc cateva minute la ecograf, chiar daca tu cred ca habar nu ai ca doi dintre cei mai curiosi ochi ever te urmaresc continuu si incearca sa inmagazineze tot, absolut tot ce tine de tine. Si da, am remarcat cand imi faceai cu mana stand turceste. Si ai capatat acelasi obicei fermecator de a saluta aplecand capul putin inspre stanga. Exact ca mine! 🙂
Am descoperit recent si ca iti place muzica. Muzica buna. Mai stii cand ascultam in weekend Eric Clapton la maxim si tu ai inceput sa dansezi prin burtica nerabdator sa te invat cum se face in realitate? Oh, daca ai sti cate lucruri minunate abia astept sa iti arat! Inclusiv pe tine insuti, in oglinda…intr-o zi!