Amintiri nepretuite…se intrec

Etichete

amintiri, bijuterii, concurs, pian, Superblog 2013

Melodia cutiutei muzicale se numeste Memory si a fost compusa de Mantovani.

Cand am ascultat-o prima oara eram in fata unei usi enorme de lemn masiv, vopsita in alb. Parchetul, si acesta foarte vechi, mirosea a motorina si scartaia atunci cand paseai. Pe alocuri, cateva placi se umflasera, dand aspectul unor mici dune. Imbracata de mama cu o rochita pana la genunchi de panza topita alba imi frangeam degetele incercand sa imi astampar emotiile si teama. Geamurile erau deschise, iar vantul caldut de iunie umfla perdelele de voal alb ale camerei in care asteptam. Incercam sa nu ma gandesc la copiii care ma asteptau inapoi sa furam cirese de iunie din copacul unei vecine; nici la lucrarea de control la aritmetica, de „martitreiceasurirele”…

De partea cealalta a usii aceleia se auzeau sunetele cand grave, cand usoare si suave ale pianului care canta aceasta melodie al carui nume atunci nu il stiam si pe care nu il mai auzisem niciodata pana atunci. Ultimele acorduri se auzira, iar linistea care se lasase dupa aceea mi se paru foarte apasatoare. Pana cand usa se deschise cu acelasi scartait asemanator celui de parchet…doar ca mai puternic. De dupa usa aparu un baietel blondut, tuns scurt, cu ochelari cu rame rotunde, care imi zambi stirb. In spatele lui asteptam sa apara vreun zmeu din basmele lui Ispirescu, pe care le citisem in vacanta. Numai ca in locul monstrilor cu trei capete aparuse o doamna in varsta cu ochii mari si caprui care parca inghitise in ea toata bunatatea lumii.

Mama ma adusese sa incep lectiile de pian. Aceasta era etapa in care eram testata pentru a vedea daca am vreo aplecare catre acest instrument. Mama, o femeie care probabil ca s-ar fi potrivit de minune la inceputul secolului al 20-lea, nu vroia sa renunte la ideea de a studia un instrument muzical. Dupa esecuri avute cu vioara, harpa si chitara, considera ca ultima mea sansa va fi pianul. Din pacate, avea sa fie extrem de dezamagita cand, la cateva luni dupa ce am inceput orele de pian, nu puteam duce mai departe de un sfert aceasta superba melodie pe care aveti ocazia sa o ascultati in videoclipul Luxury Gifts.

Continuam sa merg la lectiile de pian pentru un par blond si doi ochi verzi cu ochelari cu lentile rotunde si un zambet stirb. Iar la finalul ultimei mele lectii de pian,  acelasi cap blond ma asteptase o ora pe bancuta din fata „camerei de tortura” cum o numeam eu si doua maini cu degete mai lungi decat ale mele mi-au inmanat o cutiuta muzicala cu un colibri care atunci cand se invarteste, canta Memory de Mantovani.

Acum cativa ani, la un concert de pian, o femeie cu maini mici si rochie de panza topita alba s-a intalnit cu un pianist blondut si ochi verzi. Ea purta bijuterii cu cristale, iar el purta mult talent. Amandoi au lasat sa cante cutiuta amintirilor in fundal, atunci cand privirile li s-a incrucisat.

Acum este randul vostru sa scrieti intr-un comentariu pe facebook sau in acest blog, care este amintirea nepretuita pe care vreti sa o impartasiti?

Cea mai frumoasa amintire va fi premiata cu un voucher de reducere de 50% pentru cumparaturi pe site-ul Luxury Gifts, din categoria butoni si bijuterii fantezie.

Castigatorul va fi anuntat pe data de 22 Noiembrie.

(Articol scris pentru Superblog 2013)

Publicitate

Killer King…he owns the Killer Queen

Etichete

Kate Perry, Killer Queen, parfum, Superblog 2013

„Sssst, vine! Capul plecat!” zise unul din paji

Killer Queen intra in incaperea pavata cu marmura si luminata de un candelabru imens din cristale. Imbracata cu o mantie de catifea rosu aprins, trecu printre randurile de paji care o asteptau cuminti. In urma lasa un parfum dulce-amarui, cu note florale. Puternic si in acelasi timp discret…senzual. Excitant! Unul dintre paji avu curajul sa ridice nitel privirea tocmai in timp ce trecea prin dreptul lui, astfel incat sa observe tinuta destul de …sumara a Reginei.

Se aseza nonconformist pe tronul masiv si privind in jur spuse:

„Ce credeti voi ca isi doreste o femeie? O femeie ca mine?”

Rumoare. Susoteli. Agitatie. Incepura sa vorbeasca intre ei cu voce joasa. Unul dintre cei prezenti, destul de in varsta iesi din rand si veni in fata ei facand o plecaciune.

„Maiestate, daca imi ingaduiti…doriti sa raspundem unei intrebari eterne? care exista de cand lumea si pamantul? Ce vor femeile?? Un fel de ce a fost primul:oul sau gaina? Acest lucru toata lumea stie ca este un mister, este un raspuns pe care nu vi-l poate oferi nimeni in afara de Maiestatea Voastra.”

„Si totusi eu doresc sa imi gasiti barbatul care sa raspunda acestei intrebari. Si sa raspunda corect! Altfel…altfel voi porunci sa fiti izgoniti din regat. Cu totii!”

„Dar, Maiestate, unde sa ne ducem daca nu aici?”

„Am poruncit! Gasiti-l!

Iarasi rumoare, iarasi agitatie, iarasi susoteli. „Unde sa incepem sa cautam?”, „Poate daca ii gasim un barbat pe masura se va domoli scorpia”, „Eu nu vreau sa ma izgoneasca, nu am unde sa ma duc”, si tot asa, fiecare avea cate ceva de comentat. Cel mai intelept care avusese curajul sa vorbeasca inainte raspunse cu voce tare:

„Vom proceda intocmai, Maria Ta!” si toti se retrasera, incepand sa planuiasca, sa organizeze, sa pregateasca solutii, sa se consulte…

In timpul acesta Killer Queen iesi pe terasa palatului. Toti o credeau o scorpie. Stia asta, stia ca o numeau Killer Queen desi nu omorise in viata ei pe nimeni. O numeau asa pentru aerul rece si inabordabil pe care il avea, pentru impresia de inima de piatra. Numai daca ar sti ei…niste oameni slabi, superficiali. Niciodata lucrurile nu sunt ce par a fi.Daca arati slabiciune oamenilor, te vor calca in picioare. Cateodata este bine nici macar tie insuti/insati sa nu iti arati slabiciunea.

Cobori in gradina palatului cu intentia de a se plimba in bataia primelor raze ale zilei. Ii placea sa adulmece mirosul proaspat al ierbii inca acoperite de roua, sa isi scoata mantia si sa isi lase pielea atinsa de razele soarelui intr-un loc unde nu o putea vedea vreun slujitor…iar pasiunea ei era sa manance fructe de padure proaspete pe care si le lua direct din arbustii din padurea palatului, in loc de mic dejun. Dimineata aceasta nu era cu nimic mai speciala, asa incat incepu sa adune cateva fructe de padure in mana. Isi scoase mantia de catifea intinzand-o pe jos si lungindu-se putin la soare. Savura incet aroma si gustul dulceag al unei zmeure cand auzi:

„Daca as fi fost in locul tau, nu as fi venit in padure fara o arma. Poate dai peste vreun…ucigas? Care s-ar putea sa iti scurteze gatul dragalas si lung…” zise strainul apropiindu-se destul de mult incat sa ii urmeze linia gatului cu mana sa puternica in timp ce rostea ultima replica.

Regina sari ca arsa simtind atingerea strainului si intra in pozitie de atac. Barbatul incepu sa rada aruncand sageti prin ochii de culoare caprui:

„O-ho-ho! O amazoana in toata regula! Cu un san mai mult decat cele obisnuite, din cate vad!”

„Ce? Cum indraznesti? Cine esti si ce faci pe pamantul meu? Pot sa comand sa fii ucis pe loc!”

„Mmm, nu cred ca ai face asta! Inainte sa vina ei, te-as ucide eu pe tine mai repede!”

„Sau as putea sa te ucid cu propriile maini!”

„Incerci?” zise barbatul plin de sine

Regina nu mai zise nimic, napustindu-se asupra barbatului in incercarea de a-l imobiliza si de a-l rani. Numai ca acesta fu mult mai rapid si, desigur, mai puternic, prinzand-o de maini si tragand-o spre el. Surpriza, insa fu de partea lui in momentul in care simti mirosul fin al parfumului ei. Isi dadu seama atunci cat este de frumoasa…si faptul ca desii ochii ei erau reci ca gheata, undeva in spatele armurii pe care si-o faurise descoperi ca inima ii batea extrem de puternic. Ca unui animal incoltit. 

„Interesant amestec, isi zise in sinea lui: impetuoasa si totusi fragila, feminina si in acelasi timp combativa, dulce si totusi cu o „limba” taioasa ca sabia mea…” In schimb, rosti cu voce tare:

„Ce-mi dai ca sa iti crut viata?”

In privirea ei se aprinse o luminita pret de o secunda – „Ce crezi ca si-ar putea dori o femeie ca mine? Ce crezi ca isi doresc femeile?”

„Femeile? Eu nu tin prizoniere femeile, eu te tin prizoniera pe tine! Iar o femeie ca tine isi doreste sa i se dea posibilitatea de a alege, sa i se ofere libertatea de a lua propriile decizii, indiferent de rangul, conditiile, oamenii din jur. Libertatea de a gandi, libertatea de a simti, libertatea de a se exprima, libertatea de a iubi si de a fi iubite.Libertatea de a fi ea insasi. Asa ca, Maiestate, esti libera sa alegi!” zise dandu-i drumul din stransoare.

Pentru o clipa regina se simti dezamagita. Apoi uitandu-se putin in jur, se apleca si culese o floare de Celosia mov aprins. 

„Ar fi deplasat ca o regina „ucigasa” sa ofere o floare unui strain „salbatic”?

„Asta inseamna oare, ca voi deveni un sot gras si fericit?* (*in Nigeria, floarea Celosia se numeste soko yokoto, care inseamna „make husbands fat and happy”)

„Doar daca te-as hrani de acum incolo doar cu esenta de praline…”

„Prefer sa imi faci din toate astea un parfum echivalentul celui pe care il porti tu atat de maiestuos! Asa, as fi un Killer King who owns the Killer Queen…

„And the Killer Queen owns the throne…Asa ca you own the Queen AND the throne„

„Nu suna rau deloc”, zise inainte de a o lua in brate si a pleca cu ea. In timpul acesta slujitorii continuau sa planuiasca, sa susoteasca, sa se sfatuiasca.

Articol scris pentru Superblog2013.

 

 

„Casa” spiridusilor

Etichete

cadouri si bijuterii, Luxury Gifts, spiridusi, Superblog 2013

Intr-un tren, un baietel si tatal sau pornisera intr-o calatorie ceva mai indelungata, ce e drept. Copilul, plictisindu-se sa numere copacii de pe marginea drumului si sa deseneze fete zambitoare pe geamul aburit de propria respiratie incepu sa il intrebe pe tatal sau care era cufundat in lectura, diverse lucruri:

– Tata, dar cum merge trenul?

Tatal incerca sa ii explice copilului pe scurt si pe intelesul lui care era mecanismul ce punea in miscare trenul.

Dupa un scurt interval, baietelul il intreba iarasi pe tata diverse lucruri care il fascinau. In cele din urma, tatal pierzandu-si rabdarea, lua o pagina din ziar pe care o rupse in bucatele astfel incat copilul sa le ordoneze asemenea unui joc de puzzle. Imaginea era ceva mai complicata pentru ca surprindea lumea. Se gandise astfel ca baietelul va fi ocupat o vreme indelungata pana il va termina si astfel isi va putea termina de citit cartea in liniste.

Dupa cateva minute, copilul il trase pe tatal sau de maneca:

– Gata tati, am terminat, vrei sa vezi?

Tatal ramase surprins. Cum de terminase copilul atat de repede?!

– Cum de ai terminat asa de repede imaginea?

– Ah, tati, a fost foarte simplu: pe partea cealalta era imaginea unui singur om. Aranjand OMUL, lumea s-a aranjat singura!

Tatal intelese atunci ca este nevoie de foarte putin pentru a face lumea un colt de rai. Armonizandu-te pe tine insuti, ceilalti se vor armoniza cu tine. Daca tu emani energie pozitiva, ceilalti se vor alinia fara sa isi dea seama. Zambind ii faci pe ceilalti sa zambeasca. Nicaieri acest lucru nu este mai vizibil decat intr-o familie unita.

Cand crescu mare, copilul din tren puse bazele unei afaceri „de familie” – LuxuryGifts.ro. De 21 de ani afacerea merge inainte si este una prospera. De 21 de ani casa lor este infrumusetata si fiecare membru nou care vine, fiecare „spiridus” care se alatura merge pe acelasi principiu de armonie cu natura, cu oamenii, cu viata.

„Copilul” a ales sa ii numeasca pe toti membrii casei spiridusi. Spiridusii sunt energici si fac fapte bune. Ofera cadouri mai ales. Cadouri care mai departe sa stranga zambete. Asta este hrana lor. Cu cat aduna mai multe zambete si caldura de la oameni, cu atat sunt mai fericiti. Pana si casa lor seamana cu a unor spiridusi in toata regula…nu ca ar fi ei scunzi.

Cand in vara spiridusii mi-au facut surpriza de a-mi trimite un colier drept cadou pentru faptul ca am inlaturat linkurile din articolele scrise pentru Superblog, am simtit ca trebuie sa le multumesc intr-un mod…deosebit. Asa ca m-am autoinvitat la ei acasa cu un ceai bun si cativa biscuiti cu ciocolata.

Abia dupa aceea am aflat ca intre ei exista cineva caruia ii spun chiar „Biscuitele” in semn de alint. Inca nu am aflat cine este spiridusul, dar banuiesc ca trebuie sa fie cineva un pic mai rotunjor. Ei prefera lucrurile rotunde. Probabil stiu ca sferele sunt singurele forme geometrice care atrag energie pozitiva. Poate ca ei chiar de aici reusesc sa isi adune toata acea energie pe care o emana in jur, cine stie.

Prefera de asemenea cristalele. Stiu asta pentru ca m-a impresionat in mod deosebit un ceas in cristal de ametist pe care l-am zarit acolo. Iata-l mai jos.

In schimb, poate lucrul care m-a impresionat cel mai mult a fost acela ca fiecare dintre ei avea cate un obiect simbol, o mica „filozofie” de viata dupa care se ghidau in fiecare zi.

Spiridusul 1 – pentru ca pare genul care conduce corabia spiridusilor

Spiridusul 2 – Pentru ca pare mai visator

Spiridusul 3 – Pentru ca pare mai iubareata…de viata

Spiridusul 4 – Pentru ca pare increzatoare in fortele proprii si ale celorlalti

Spiridusul 5 – Pentru ca este „luminos”

Spiridusul 6 – Pentru ca pare mai timid

Spiridusul 7 – Pentru ca pare cel mai optimist

Spiridusul 8 – Pentru ca pare intelept

Spiridusul 9 – Pentru ca pare „funny”

Si spiridusul 10 – Pentru ca pare delicat

Si pentru a ilustra mai bine albumul lor de familie, va invit la o incursiune la ei acasa.

This digital scrapbooking design customized with Smilebox

Articol scris pentru Superblog2013. Aranjarea „spiridusilor” este pur aleatorie. O parte din simbolurile lor nu mai sunt disponibile in stoc.

Parfumul – povestea unei…seductii

Etichete

Coty, parfum, parfum de femeie, seductie, Superblog 2013

Daca mi-ar placea merele in mod deosebit, mana care ti-ar fi intins fructul oprit din care am muscat in prealabil, ar fi mirosit a seductie.

Daca m-ar chema Isis, m-as imbaia in lapte si ti-as aduce tie, Osirisul meu, mierea pe care sa o sorbi de pe buzele mele. Iar mierea va mirosi a mine.

Daca zilele mele s-ar petrece in Grecia antica, Galateea care as fi ti-ar incalzi mainile tale, Pygmalion, dandu-ti viata. Iar tu ai inspira cu nesat parfumul meu cu iz de mit antic.

Daca Roma ar fi leaganul existentei mele, David ar incerca sa il cucereasca pe Goliath, ducand lupta la nesfarsit in suflet, pentru ca de fiecare data te-as invalui in parfumul meu cu iz de super-eroi.

Daca as avea cel mai misterios zambet din lume, Da Vinci mi-ar fi dedicat mai mult decat cea mai renumita opera de arta. M-ar fi ridicat pe mine insami la rangul de opera si ai fi revenit inevitabil sa ma cauti ca un flamand care cauta hrana.

In evul mediu as purta cu stoicism perucile Mariei Antoaneta doar pentru a alerga alaturi de tine la vanatorile regale, Ludovic. Palatul tau ar fi fost pielea mea, iar parfumul meu te-ar fi adus acasa din ratacire.

Alexei Alexandrovich m-ar fi salvat din calea trenului urmand parfumul meu daca numele mi-ar fi fost Anna Karenina. Lui Rhett Butler i-as fi zambit pe sub borurile largi ale unei palarii de paie, in timp ce evantaiul meu imprastie parfumul seductiei.

Dar nu sunt nici una din aceste femei care au scris istoria. Iar el nu este nici un artist si nici vreun rege, insa in toata istoria acestei lumi, barbatul a fost sedus mai devreme sau mai tarziu, mai repede sau mai pe indelete, de femeie. Daca as vrea sa cuceresc Barbatul, eu, Femeia, l-as seduce si astfel ar porni noi razboaie. L-as invalui in misterul meu de femeie si s-ar naste intrigi puternice. L-as saruta si s-ar crea probleme universale grave. I-as smulge o coasta pentru a deveni eu mai frumoasa decat toate. I-as intinde marul si am fi alungati din Eden scriind astfel intreaga poveste a lumii.

Sau l-as invita la dans; iar el mi-ar raspunde ca „nu poate, pentru ca intr-o clipa trebuie sa soseasca logodnica”. Iar eu i-as raspunde „Intr-o clipa se poate trai o viata.” La fel ca Al Pacino in film. Iar el s-ar ridica inevitabil, lumea ar disparea…tu ti-ai fi adus aminte ca in vietile anterioare ai fost pe rand Adam, Osiris, Pygmalion, David…si intotdeauna parfumul care te-a sedus a fost parfumul de Femeie…

Nu am avea nevoie de alte cuvinte si nici de prea mult timp. Parfumul meu va povesti toate vietile noastre anterioare si viitoare, noi ne vom amesteca in istoria universala a lumii si totul va fi redus la doua cuvinte: Barbatul si Femeia.

In Eden, Eva ii intinde lui Adam fructul oprit din care a muscat, cu mana a carei incheieturi mirosea a parfum Super Playboy. Adam musca cu pofta.

Articol scris pentru Superblog 2013.

Maestrul si foarfeca

Etichete

Farmec, samson si dalila, samurai, Superblog 2013

Un samurai se prezenta in fata Maestrului, intr-o zi:

„Maestre, spune-mi cum pot sa fac pentru a-mi arata in permanenta puterea? As vrea ca toata lumea sa stie cat sunt de puternic si sa se fereasca de mine.”

„Atunci poarta permanent cu tine o foarfeca la vedere.”

Samuraii nu aveau voie sa isi tunda parul din momentul in care accedau la acest sistem. Parul lung nu numai ca era considerat o arma impotriva unui atacator, ci conform filizofiei budiste este trasatura care crestea puterea si abilitatile unei persoane.

V-ati gandit vreodata ca parul fiind practic o continuare a nervilor din piele, permite descoperirea mai usoara a pericolelor, trairea mai intensa a emotiilor? De aici si expresiile in romana despre: „ridicarea parului in cap de nervi, „pielea de gaina”, etc. Samson si Dalila sunt o pilda a puterii parului si a slabiciunii care vine o data cu aceasta.

De aceea maestrul a recomandat samuraiului purtarea unei foarfeci. Uneori o slabiciune de care esti constient, vizibila fata de altii este o dovada de putere de caracter.

Ingrijirea parului devine astfel o datorie pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o respecte. Tratand problemele capilare reglezi de fapt fluxul de energie care vine spre sau de la tine, cantitatea de informatie pe care o primesti sau o transmiti si nivelul de energie de care dispui.

Asa am ajuns sa folosesc produsele Farmec concepute special pentru astfel de probleme, de la caderea parului la probleme ale scalpului, efecte ale vopsirii regulate sau varstei.

Gerovital plant tratament este solutia eficienta, prin folosirea regulata. Tratamentul pe baza de petroleum si samponul special conceput pentru fiecare afectiune aduce doctorul parului tau la tine acasa.

Articol scris pentru Superblog2013.

Superblog 2013 – Here I come

Etichete

Superblog 2013

Ma inscriu in Superblog 2013 – editia de toamna. Din 1 Octombrie pana pe 1 decembrie veti citi pe blog mai ales articole pentru concurs.

Sa ne ascutim tastaturile, zic!

A fi sau a nu fi…frumoasa?!

Etichete

epilare definitiva, IPL, magazin de 7 stele, Market online, Spring, Superblog 2013

D (dracusor): – Hmmm, parca nu a crescut atat de mult!

I (ingeras): – Ba da, va fi observabil prin dresuri.

D: – O sa iti iei pantaloni, oricum este mai racoare afara, inca nu s-a incalzit.

I: – Dar ai colindat ieri toata ziua magazinele pentru a gasi tinuta perfecta. Rochita aceea iti vine atat de bine! maine vei arata ca o printesa!

D: O sa fie si alte ocazii…daca chiar nu vrei sa renunti la rochia aceea, du-te repede si epileaza-te cu lama. O sa fii gata cat ai zice…”foc”.

I: Nu este pacat, dupa eforturile facute pentru a arata bine, sa strici acum totul folosind lama? Stii ca peste 2 zile va fi la loc. Stii, de asemenea la fel de bine ca pe urma va fi mai dificil sa optezi pentru alte solutii de epilare, pentru ca radacina se va ingrosa si te va durea.

D: Hah! Durere! Ce mai conteaza cand vrei sa fii frumoasa?

I: Da, dar cand nu depui cateva eforturi esentiale pentru tine si cand faci totul pe graba, aproape fara sa iti pese, nu stiu cat putem vorbi de frumusete.

D: habar nu ai. Epileaza-te cu ceara atunci. Exista benzile acelea…

I: …care nu iti lasa pielea perfect neteda. Iar firele mici nu se vor smulge in veci!

D: (deja pierzandu-si rabdarea): Mergi la salon, te face cu ceara speciala, nu te doare si iti lasa pielea neteda!

I: …si unde va dura o vesnicie pana te programeaza…

D: Bai, Gica contra, bine ca esti tu destept! Aia nu, aia nu! Spune tu, ca tot esti asa istet!

I: Este foarte simplu. Tehnica a evoluat foarte mult in ultima vreme. De epilare definitiva ai auzit? De tehnica IPL – epilare definitiva prin impulsuri luminoase, total nedureroasa?!

D: eh na! Epilare definitiva! Bai ingerasule, parca voi n-aveti voie sa mintiti. S-au stabilit cumva reguli noi in paradis si eu nu stiu?

I: Nu este nici o minciuna, nesuferitule! Crezi ca daca nu eram sigur de ce spun, ma bagam in seama? Uite si aparatul aici – micut, dragut, finut. Si rooooz! (spuse strangandu-l in brate cu emotie). Mai este si disponibil la promotii. Daca nu mi-ar fi teama ca arat caraghios fara pene, mi-as epila si eu aripile. Dar pot sa iti epilez tie coada, in schimb. Haha!

Eu: – Ia gata, incetati sa va certati pe…firele mele! Epilare definitiva fara durere zici? Sa scap definitiv de firele nedorite? Peste tot? Gata cu grija epilarii? Gata cu jena de a merge la salon pentru epilare intima? Gata cu durerea? Si cu dezordinea, gata cu mirosul cerii incinse. Dumnezeule, nu pot sa cred! De unde l-ai luat? Vreau sa incerc si eu.

I: De la magazinul online Market Online. Este super simplu. Iar maine il poti avea prin curierat, numai bine sa fii fresh la intalnirea cu iubitul tau!

Eu: – Stai sa-mi spun rugaciunea!

Magazinul nostru care esti online

Raspandeasca-se numele tau

Vie promotia ta, faca-se reducerea ta

Precum in oferta, asa si printre noi!

Epilatorul nostru cel de toate zilele

Da-ni-l noua astazi

Si ne iarta noua vizitele la saloane

Precum si noi iertam „site-urile in lucru”

Si nu ne duce pe noi in ispita amanarii

Si ne izbaveste de parul cel mic si viclean

Acum si pururea si in vecii vecilor

Amin!

Articol scris pentru Spring Superblog 2013.

A time to think and a time to act

Etichete

curatenie de primavara, maestrii reiki, Superblog 2013

Drag public cititor de 2likebutterflies, you’ve got …news! 

Stiti cum se zice, ca atunci cand crezi ca nu ai nimic important de spus, chiar asa e si cel mai bine este sa taci! si 2. total opusul, ca atunci cand ai prea multe de zis, mai bine te opresti, faci o mica pauza, iar gandurile importante vor ramane. Restul vor disparea in numarul magic de 3 zile de la purcederea lor la lumina creierului.

Asadar, ladies and gentlemen:

1. Iata-ma participand la editia de primavara Superblog 2013. Da, exact, concursul acela genial si inventiv de care am devenit addicted dupa prima participare. Prima oara a fost de test. A doua oara va fi de confirmare. Da, inca am nevoie de confirmari, asta e!

2. Am profitat de perioada aceasta sa imi fac un fel de curatenie de primavara-iarna la nivel de oameni din juru-mi.

Haide sa comentez a doua parte, ca acesta este scopul articolului de fapt.

Stiti cum este atunci cand esti intr-o casa si ai atat de multe de facut, incat unele camere raman nefinalizate? Vreun geam deschis pe unde intra curentul, vreo planta neudata, vreo bluza de asezat cuminte, etc. Ei, cam asa este si cu capitolele din viata noastra. Pe unele le lasam deschise un anumit timp, pentru a reveni si definitiva munca. Asa am facut eu: am inchis un geam intr-o camera. Stiti ce caldut si reconfortant este acum la mine in suflet? Unele geamuri nici nu iti dai seama ca sunt deschise pana nu te intorci acolo si le vezi. Ai impresia ca deja facusei treaba asta, dar nu era asa.

Mi-am adus aminte de oameni cu energie pozitiva. Aveau dreptate, jur, maestrii reiki cand spuneau ca sunt oameni care pur si simplu emana energie, te incarca prin simpla lor prezenta. Si oameni exact inversul, nesatui de energie adica. Eu am avut norocl sa redescopar un OM. Multumesc, Mihaela ca mi-ai adus aminte…!