Etichete

, , ,

„Sssst, vine! Capul plecat!” zise unul din paji

Killer Queen intra in incaperea pavata cu marmura si luminata de un candelabru imens din cristale. Imbracata cu o mantie de catifea rosu aprins, trecu printre randurile de paji care o asteptau cuminti. In urma lasa un parfum dulce-amarui, cu note florale. Puternic si in acelasi timp discret…senzual. Excitant! Unul dintre paji avu curajul sa ridice nitel privirea tocmai in timp ce trecea prin dreptul lui, astfel incat sa observe tinuta destul de …sumara a Reginei.

Se aseza nonconformist pe tronul masiv si privind in jur spuse:

„Ce credeti voi ca isi doreste o femeie? O femeie ca mine?”

Rumoare. Susoteli. Agitatie. Incepura sa vorbeasca intre ei cu voce joasa. Unul dintre cei prezenti, destul de in varsta iesi din rand si veni in fata ei facand o plecaciune.

„Maiestate, daca imi ingaduiti…doriti sa raspundem unei intrebari eterne? care exista de cand lumea si pamantul? Ce vor femeile?? Un fel de ce a fost primul:oul sau gaina? Acest lucru toata lumea stie ca este un mister, este un raspuns pe care nu vi-l poate oferi nimeni in afara de Maiestatea Voastra.”

„Si totusi eu doresc sa imi gasiti barbatul care sa raspunda acestei intrebari. Si sa raspunda corect! Altfel…altfel voi porunci sa fiti izgoniti din regat. Cu totii!”

„Dar, Maiestate, unde sa ne ducem daca nu aici?”

„Am poruncit! Gasiti-l!

Iarasi rumoare, iarasi agitatie, iarasi susoteli. „Unde sa incepem sa cautam?”, „Poate daca ii gasim un barbat pe masura se va domoli scorpia”, „Eu nu vreau sa ma izgoneasca, nu am unde sa ma duc”, si tot asa, fiecare avea cate ceva de comentat. Cel mai intelept care avusese curajul sa vorbeasca inainte raspunse cu voce tare:

„Vom proceda intocmai, Maria Ta!” si toti se retrasera, incepand sa planuiasca, sa organizeze, sa pregateasca solutii, sa se consulte…

In timpul acesta Killer Queen iesi pe terasa palatului. Toti o credeau o scorpie. Stia asta, stia ca o numeau Killer Queen desi nu omorise in viata ei pe nimeni. O numeau asa pentru aerul rece si inabordabil pe care il avea, pentru impresia de inima de piatra. Numai daca ar sti ei…niste oameni slabi, superficiali. Niciodata lucrurile nu sunt ce par a fi.Daca arati slabiciune oamenilor, te vor calca in picioare. Cateodata este bine nici macar tie insuti/insati sa nu iti arati slabiciunea.

Cobori in gradina palatului cu intentia de a se plimba in bataia primelor raze ale zilei. Ii placea sa adulmece mirosul proaspat al ierbii inca acoperite de roua, sa isi scoata mantia si sa isi lase pielea atinsa de razele soarelui intr-un loc unde nu o putea vedea vreun slujitor…iar pasiunea ei era sa manance fructe de padure proaspete pe care si le lua direct din arbustii din padurea palatului, in loc de mic dejun. Dimineata aceasta nu era cu nimic mai speciala, asa incat incepu sa adune cateva fructe de padure in mana. Isi scoase mantia de catifea intinzand-o pe jos si lungindu-se putin la soare. Savura incet aroma si gustul dulceag al unei zmeure cand auzi:

„Daca as fi fost in locul tau, nu as fi venit in padure fara o arma. Poate dai peste vreun…ucigas? Care s-ar putea sa iti scurteze gatul dragalas si lung…” zise strainul apropiindu-se destul de mult incat sa ii urmeze linia gatului cu mana sa puternica in timp ce rostea ultima replica.

Regina sari ca arsa simtind atingerea strainului si intra in pozitie de atac. Barbatul incepu sa rada aruncand sageti prin ochii de culoare caprui:

„O-ho-ho! O amazoana in toata regula! Cu un san mai mult decat cele obisnuite, din cate vad!”

„Ce? Cum indraznesti? Cine esti si ce faci pe pamantul meu? Pot sa comand sa fii ucis pe loc!”

„Mmm, nu cred ca ai face asta! Inainte sa vina ei, te-as ucide eu pe tine mai repede!”

„Sau as putea sa te ucid cu propriile maini!”

„Incerci?” zise barbatul plin de sine

Regina nu mai zise nimic, napustindu-se asupra barbatului in incercarea de a-l imobiliza si de a-l rani. Numai ca acesta fu mult mai rapid si, desigur, mai puternic, prinzand-o de maini si tragand-o spre el. Surpriza, insa fu de partea lui in momentul in care simti mirosul fin al parfumului ei. Isi dadu seama atunci cat este de frumoasa…si faptul ca desii ochii ei erau reci ca gheata, undeva in spatele armurii pe care si-o faurise descoperi ca inima ii batea extrem de puternic. Ca unui animal incoltit. 

„Interesant amestec, isi zise in sinea lui: impetuoasa si totusi fragila, feminina si in acelasi timp combativa, dulce si totusi cu o „limba” taioasa ca sabia mea…” In schimb, rosti cu voce tare:

„Ce-mi dai ca sa iti crut viata?”

In privirea ei se aprinse o luminita pret de o secunda – „Ce crezi ca si-ar putea dori o femeie ca mine? Ce crezi ca isi doresc femeile?”

„Femeile? Eu nu tin prizoniere femeile, eu te tin prizoniera pe tine! Iar o femeie ca tine isi doreste sa i se dea posibilitatea de a alege, sa i se ofere libertatea de a lua propriile decizii, indiferent de rangul, conditiile, oamenii din jur. Libertatea de a gandi, libertatea de a simti, libertatea de a se exprima, libertatea de a iubi si de a fi iubite.Libertatea de a fi ea insasi. Asa ca, Maiestate, esti libera sa alegi!” zise dandu-i drumul din stransoare.

Pentru o clipa regina se simti dezamagita. Apoi uitandu-se putin in jur, se apleca si culese o floare de Celosia mov aprins. 

„Ar fi deplasat ca o regina „ucigasa” sa ofere o floare unui strain „salbatic”?

„Asta inseamna oare, ca voi deveni un sot gras si fericit?* (*in Nigeria, floarea Celosia se numeste soko yokoto, care inseamna „make husbands fat and happy”)

„Doar daca te-as hrani de acum incolo doar cu esenta de praline…”

„Prefer sa imi faci din toate astea un parfum echivalentul celui pe care il porti tu atat de maiestuos! Asa, as fi un Killer King who owns the Killer Queen…

And the Killer Queen owns the throne…Asa ca you own the Queen AND the throne

„Nu suna rau deloc”, zise inainte de a o lua in brate si a pleca cu ea. In timpul acesta slujitorii continuau sa planuiasca, sa susoteasca, sa se sfatuiasca.

Image

Articol scris pentru Superblog2013.

 

 

Anunțuri