Străluceşti micuţă stea

Etichete

5000 euro, Banca Transilvania, card de credit Star, stea, Superblog

06.30, duminică dimineaţa când somnul era mai dulce. Sfârşit de octombrie, toamnă friguroasă. Aud o voce cristalină lângă mine:

-Vleau să cadă bai din cel, vleau să cadă bai din cel/O male de bani să inunde stlada/ Tot mă uit pe geam şi spel/Vleau… Mami, mami, te-ai tlezit? Mami, ce înseamnă inunde? Doamne-Doamne aluncă cu bai că nu ale ce face cu ei?

Copila mea de 3 ani jumate care nu avea somn aprinsese televizorul şi asculta muzică. Întâmplător a dat peste această melodie ale cărei versuri le ştia oricum pe dinafară.

Cu părul ciufulit şi ochii cârpiţi de somn, mă uit la imaginea care îi încânta ochii verzi ai copilei. Afară încă nu se crăpase de ziuă şi ploua cu frunze colorate de toamnă. Ploua cu frunze ca în visul meu de când eram mică şi îmi petreceam copilăria la ţară aruncându-mă în grămada de frunze adunate de bunicul meu. Mă gândeam ce ironie a sorţii ar putea să fie asta – fata mea să cânte despre bani căzuţi din cer şi afară să plouă cu frunze. Avea şi ea dreptate într-un fel: Doamne Doamne nu plouă cu bani, ci cu bucurii simple pentru copii şi mai ales pentru adulţii care ştiu să vadă frumosul din lucrurile mărunte. Pentru că viaţa este şi despre…Mami haide să alergăm prin ploaie! nu numai despre Off, iar a venit toamna! Vorba reclamei.

„Ooo, nu se poate. Azi suntem în 26? Adică mâine este ziua ei?! Şi n-am cumpărat nimic. Şi mai ales, cu ce bani…?!” îmi fugi imediat mintea şi din gândul visător şi nostalgic mă trezii în răcoarea bruscă şi neîndurătoare a camerei. Centrala termică se stricase şi aşteptam salariul sau mai degrabă o minune care să mă ajute să cumpărăm alta până nu vine iarna.

Picioruşele mici şi goale ale fetiţei se repeziră zdupănind uşor pe parchet, grăbindu-se să urce în pat lângă mine unde îi era cald. Imediat mă învălui cu mirosul inocenţei ei, mirosul crud de lapte şi speranţe, de întrebări inocente. Îi mângâiam părul castaniu şi buclat care se cuibărise la pieptul meu.

– Îmi zici, mama? Îmi zici?

– Inundaţia este atunci când este prea multă apă într-o cameră sau într-un loc pe pământ.

– Adică aşa cum a fost când vecinul a uitat apa deschisă deasupla?

– Da, iubita mea, exact aşa. Şi zicând acestea tocmai mi-am adus aminte că trebuie să repar tavanul din baie care căzuse.

După ceva vreme am reuşit să termin de îmbrăcat spiriduşul care nu avea stare la gândul că vom ieşi afară. Trebuia să fac în vreun fel să îi distrag atenţia ca să pot cumpăra ceva de ziua ei. Dar ce? Mă uitam în buzunar şi abia îmi ajungeau banii pentru mâncare şi facturi.

Până să ajungem la un centru comercial unde ştiam că au loc de joacă pentru copii, am profitat de faptul că ploaia se oprise, pentru a petrece puţin timp cu fetiţa mea: am făcut ploaie de frunze căzute, am îmbrăţişat copacii şi am alergat-o prin parcul plin de bălţi.

În timp ce mergeam ţinându-ne de mână am văzut în vitrina unei filiale a Băncii Transilvania un afiş care mi-a atras atenţia.

În vitrina băncii vedeam reflectate silueta mea şi a fetiţei care aburea geamul desenând smiley-uri. În mintea mea nu era decât faptul că pot să îi cumpăr fetiţei mele ceva, să îi aduc ei bucuria unui lucru nou, iar mie bucuria de a-mi vedea copilul zâmbind la descoperirea cadoului. Şi faptul că puteam să cumpărăm centrală în apartament de la Altex şi în sfârşit nu vom mai tremura de frig; şi voi putea repara tavanul cu produse cumpărate din Dedeman; şi îmi voi duce fetiţa într-o frumoasă excursie de weekend undeva la munte, unde va fi zăpadă, care îi place enorm.

Şi uite-aşa mi-a venit ideea cadoului potrivit pentru ea… Am găsit, destul de repede, pentru că o bucurie nu vine niciodată singură. Este un glob de sticlă pe care atunci când îl întorci invers simulează o ploaie de stele. Iar înăuntru, un îngeraş care se învârte sub ploaia de stele.

Seara îi cântam ca de obicei cântecelul preferat – „Străluceşti micuţă stea”, numai că de data aceasta aveam în minte numai afişul de la bancă despre cardul de cumparaturi şi punctele STAR, aşa că am încurcat puţin versurile melodiei şi a ieşit mai degrabă aşa:

Străluceşti, micuţă stea,

Dar ce eşti, nu pot afla¦

Stai deasupra băncilor,

Cardul meu strălucitor

Străluceşti, micuţă stea,

Fără tine n-aş putea!

Iar când banii toţi s-au dus

Tu speranţă mi-ai adus

Tu, micuţă, străluceşti,

Şi la shopping mă-nsoţesti…

Străluceşti, micuţă stea,

Fără tine n-aş putea!

De la bancă, mică stea,

Visul voi realiza…

Nici dobândă n-oi primi,

Dacă-n rate voi plăti,

Străluceşti, micuţă stea,

Fără tine n-aş putea!

(Varianta originală, aici: )

A doua zi dimineaţă, o mâna micuţă şi rece mă mângâia pe obraz. În liniştea camerei auzeam zumzetul încet al îngeraşului care se învârtea sub căderea steluţelor mici. Era toată numai un zâmbet.

– Au căzut bani din cel, mama?! Ia uite, steluţa mea nolocoasă (adică STAR Forte, cardul meu de credit) ne-a dat asta!

Erau 5000 de euro pe care să îi cheltuim pe zâmbetele noastre largi şi călduroase. Prima oară am crezut că e tot visul care se prelungeşte, dar nu, era adevărat. În plus, la fiecare sesiune de cumpărături puteam obţine puncte STAR care puteau fi valorificate în bani pentru alte cumpărături din magazinele partener. 1 punct = 1 leu. Puteam să cumpăr în rate  fără dobânda din peste 7500 de magazine partener cu diverse domenii de activitate.

Weekendul următor picioruşele fetiţei mele nu mai erau reci, acum aveam centrală nouă; iar eu mă relaxam după ce ea a adormit, cu un pahar de vin în cadă, admirând tavanul impecabil din baie. De Crăciun aveam planificată vacanţa la munte…Ce îmi puteam dori mai mult?! Visul meu devenise realitate – fetiţa mea era fericită, iar eu aveam din nou zâmbetul pe buze.

Pentru că viaţa este mai mult despre…Ce bine că ne avem una pe cealaltă! şi despre Te ubec, mama! …nu despre Offf, iar este portofelul gol! Vorba reclamei.

Articol scris cu mare emoţie pentru Superblog 2015 🙂

Publicitate

Dacă vrei, poţi!

Etichete

persoane cu handicap, personalizare, poti, think outside the box, tricou, tricouri inscriptionate, tshirts

1942. Primul afiş care promovează tricoul şi în special tricoul personalizat, cu mesaj. De atunci şi până astăzi tricoul a făcut mulţi paşi mărunţi pentru el ca bucată de ţesătură în sine, dar mari pentru omenire. A trecut de la a fi un articol vestimentar comod (atât de comod încât era purtat ca lenjerie intimă) la un instrument de promovare, manipulare (de ce nu?) şi social statement.

Nu toţi putem fi artişti, dar acum cu toţii putem transmite convingerile personale celor din jur dacă purtăm un tricou cu un mesaj care ne reprezintă. Epoca tricoului simplu, în culori uni a apus. Epoca tricoului inscripţionat a venit. A venit de câteva decenii încoace şi încă este pe val, reinventat, redescoperit, sub altă formă, cu alte mesaje, mereu la modă şi întotdeauna în trend. Pentru că asemenea unui mulaj, acesta ia chipul şi asemănarea celui care îl poartă, este un personaj în sine în povestea fiecăruia dintre noi, cei care îl purtăm. Este viu, comunică şi gândeşte prin mintea purtătorului său.

Iată cum ar fi o scurtă conversaţie între tricourile cu mesaje de pe site-ul t-shirts.ro:

Ideea este simplă: ai curaj să îţi faci publice convingerile? Nimic mai uşor – porţi un tricou cu mesajul cu ceea ce vrei să transmiţi.

Vrei să împărtăşeşti lumii ceva ce te face fericit sau din contră, care te mâhneşte profund? poartă un tricou inscripţionat cu mesajul adecvat.

Pur şi simplu vrei să fii diferit de toţi ceilalţi oameni din jur? să atragi atenţia asupra ta? să fii pata de culoare de pe o stradă gri, banală? Ieşi din anonimat cu un astfel de tricou de calitate.

În cazul meu, când port un tricou personalizat este pentru că vreau ca mesajul meu să schimbe ceva la cei din jur. Tricoul meu ar trebui să aprindă un beculeţ în mintea oamenilor pe lângă care trece. Să instige, să contrarieze, să stârnească curiozităţi şi reacţii. Tocmai de aceea l-aş alege pe acesta:

 

Pentru fiecare dată când mi s-a spus „nu poţi face balet pentru că ai picioarele prea groase” şi pentru fiecare „nu poţi merge la medicină pentru că nu ai înclinaţie spre chimie” şi pentru fiecare „nu poţi învăţa să dansezi atât de repede”; dar şi pentru fiecare „nu vei mai putea să ai copii” şi fiecare „nu vei mai putea să ai o viaţă normală de acum” – Tuturor acelora care mi-au spus vreodată „Nu poţi” vreau să le ridic tricoul meu inscripţionat şi să le spun atât: „Ba, dacă vrei, poţi!”

Iată de ce:

Din 2011 sunt membră a Organizaţiei Naţionale a Persoanelor cu Handicap din România. În luna martie va avea loc în Olt (judeţul unde locuiesc) o manifestare de solidaritate pentru aceste persoane. Sincer, nu găsesc o ocazie şi un motiv mai bun pentru a comanda tricouri personalizate online şi a le purta la marşul organizat. Împreună, vreau să transmitem acest mesaj tuturor celor cărora vreodată li s-a spus „Nu poţi!” şi tuturor celor care vor să schimbe ceva în acest sens.

THINK OUTSIDE THE BOX!

DACĂ VREI, POŢI!

Articol inspirat de t-shirts.ro şi Superblog 2015.

sursă foto şi informaţii despre evoluţia tricoului: http://www.culture-soup.ro/o-scurtă-istorie-a-tricoului/

sursa foto si informatii filme: wikipedia si site-ul http://www.tshirts.ro

Amenajarea locuintei: rabdare, rabdare…

Etichete

5 obstacole in amenajarea locuintei, amenajarea locuintei

Acest articol este pentru toti cei care vreodata, in aceasta viata au rezistat amenajarii unei locuinte sau intentioneaza sa se lanseze intr-o astfel de batalie. Un singur mesaj concis: „Fratilor de suferinta, bine v-am gasit!”

Primul obstacol – bugetul. Intotdeauna, dar intotdeauna va suferi modificari crunte. Intocmai ca o pitipoanca de Dorobanti care a hotarat pe parcurs ca trebuie sa isi mareasca pe langa buze si sanii si un pic fundul si sa isi faca si o liposuctie, asa si bugetul vostru va capata personalitate hotarand exact, dar exact pe ultima suta de metri ca are nevoie de un implant serios. Bineinteles ca de cele mai multe ori decizia se va suprapune cu sfarsitul de luna sau cu orice alt eveniment neprevazut ca lucrurile sa fie mai interesante.

Al doilea obstacol – meseriasii. Da, aceia care inainte de a se apuca de treaba trebuie sa isi bea cafeaua, sa isi fumeze tigarile si sa isi mangaie uneltele de lucru ca pe niste amante ne…vazute de mult timp. De mult timp insemnand de ieri dupa amiaza, evident. Da, meseriasii aceia care inainte sa iti spuna ce material este nevoie sa cumperi scuipa in palme, se scarpina in cap si incep frazele cu „Apai, domnita, totul depinde…”

Al treilea obstacol – totul dat peste cap. Dormitorul nu mai este dormitor, este un fel de vestiar unde hainele de muncitori isi duc zilele printre cutii de gresie si faianta si saci de glet. Sufrageria a devenit in cel mai bun caz loc de luat masa pe ziar, depozit de sticle , pachete de tigari si altele. Iar baia, baia este un santier. Toata casa este un santier. Noi suntem un santier…cartierul este un santier. Mai ales cand porneste bormasina.

Al patrulea obstacol – praful. Parf in ochi, praf prin par, praf in nari. Respir, mananc si vad praf. Cantitati enorme de praf care l-ar face pana si pe Maradona sa suspine melancolic la amintirea cocainei.

Al cincilea obstacol – rabdarea. Da, vine o vreme cand rabdarea unui om ajunge la limita. Cand ajungi sa ai cosmaruri cu case care se darama pe tine, cu meseriasi care se instaleaza satisfacuti pe canapeaua ta cea noua, alba din sufragerie cu bocanci noroiti. Cand ajungi sa vezi rosu un fata ochilor daca mai auzi cuvantul  glet sau cuvantul faianta sau cuvantul amorsa…sau orice alt cuvant.

Rabdare, fratilor! Rabdare!

Drifturi cu barca. Prin viata

Etichete

a vasli, barci, drifturi, viata

 

O barca fara vasle este o barca fara directie.

O barca cu o singura vasla ajunge greu,greu la destinatie. De cele mai multe ori se loveste de stanci in mijlocul furtunilor si lespezile de lemn pot fi gasite mult timp dupa aceea pe niste tarmuri pustii.

O barca cu doua vasle insa, isi invinge catargul si panza si valul de sub ea. O barca cu doua vasle se va duce acolo unde cei care vaslesc isi imagineaza tarmul.

Barca este viata fiecaruia din noi. Atunci cand nu locuim in ea, cand o lasam goala, superficiala, este mai usoara. Se lasa purtata de cel mai mic val, fara tel. Sfarsitul dramatic al barcagiului absent din viata lui isi gaseste dovezi nenumarate pe tarmurile marilor din lumea intreaga.

Un barcagiu singur va fi un Don Quijote al apelor. Isi va cauta vasla pereche, incercand sa ajunga cu greu la telul sau. Iar cand o va face va fi atat de obosit, incat isi va dori sa fi schimbat ceva atunci cand s-a urcat prima oara in barca.

Dar o barca cu doua vasle isi asteapta rabdatoare cei doi barcagii. Si ma gandesc acum ca viata de cuplu este despre a vasli impreuna. In acelasi timp. In acelasi ritm. El cu o mana, ea cu o mana si cu celelalte doua tinandu-se strans unul de celalalt.

Viata nu este despre a vasli pe rand aceeasi barca. Nu e suficient sa astepti ca unul sa oboseasca pentru a-l inlocui tu cu forte proaspete. Astfel, ambele maini vor fi ocupate, iar cei doi nu vor mai avea timp sa traiasca impreuna in aceeasi barca.

Asa ca, vasliti, dragilor! Vasliti cu doua vasle, faceti drifturi impreuna pe aceeasi mare si cautati tarmuri insorite!

Eu sunt ok! Tu esti ok?

Etichete

parteneriat media, Superblog, zelist

Transform un pic acest principiu de inter-relationare pentru a lansa o dezbatere legata de increderea in parteneriatul blogosferic. Daca proba lansata in cadrul Superblog 2013 este despre puterea parteneriatului in blogosfera, eu as vrea sa va provoc la opinii legate de increderea in acest parteneriat. Cu alte cuvinte, ai incredere pe „mana” carui blog/carei publicatii iti lasi imaginea?

Sa incepem de la baza. Punctul 1: Ce este parteneriatul in blogosfera?

Eu as raspunde asa: parteneriatul in blogosfera are aceeasi valoare in zona de business, pe care o are cuplul in zona personala – mai devreme sau mai tarziu, fara el te vei simti singur si neimplinit, fara oportunitati de socializare si fara putere (chiar si financiara). Ca si in mediul exterior blogosferei, exista burlaci. Iar „burlacii” blogosferici sunt de obicei acele site-uri care au destula notorietate si investitie financiara cat sa se sustina singure.

Bun, astfel trecem la punctul doi. Punctul 2: De ce apar parteneriatele in blogosfera?

Atat relatia personala cat si parteneriatul in blogosfera pornesc de la principiul pe care americanii il numesc win-win situation. Adica ambele tabere au de castigat. Daca unul din parteneri nu are de castigat, atunci nu vorbim de o relatie in adevaratul sens al cuvantului. Corect?

Pentru a pasi in relatie/ parteneriat este nevoie de mai mult decat constientizarea beneficiului oferit de partile implicate. Pe de o parte vorbim de nevoia de implinire, de crestere reciproca, de dezvoltare. De publicitate. De cat mai multi cititori, de prezenta in media. Toate acestea aduc mai departe fonduri pentru sustinerea diverselor initiative mai mult sau mai putin indraznete cum este aceasta competitie in cadrul careia particip.

Toate aceste beneficii se traduc in viata personala prin iubire. In blogosfera, iubirea se refera la compatibilitate. Copiii blogosferei nu sunt nici pe departe rosii in obrajori rontaind cu nesat bomboane, ci este unul singur – puterea de formare a opiniei. Cu cat parteneriatul este mai bun, cu atat puterea creste mai repede.

Sincer acum, ati vedea o publicatie online de nisa pe…sa zicem sport, care promoveaza o competitie de crosetat? Sau un blog cu tenta vadit misoginista care este promovat de partener media gen www.mujer.ro?  Cel mai probabil ca nu, pentru ca nu sunt compatibile. Iar un astfel de parteneriat, chiar daca s-ar intampla, ar avea fix rezultatul unei picaturi intr-un ocean de internet, adica impact zero.

Ceea ce ne duce la punctul 3. Poate exista „iubire” in parteneriatele blogosferice?

Da. Se poate, daca ambii parteneri sunt deschisi si sinceri. Daca sunt de incredere, cu alte cuvinte. Si de unde stim acest lucru? In blogosfera, probabil ca ar fi bine sa analizam partenerul cu atentie:

– Este ok imaginea pe care o are in blogosfera si in afara ei? Pana la urma de imaginea lui imi leg imaginea mea. Un site sau o publicatie care foloseste un limbaj agresiv sau nu este atent/a cu modul de folosire a gramaticii si ortografiei in limba romana nu va putea fi niciodata blogger partener cu romaniistiuromaneste.wordpress.com, spre exemplu.

– Care este vizibilitatea acelui partener? Cat de prezent este in online? Ce instrumente foloseste pentru a se face vizibil? Cati vizitatori unici are? Care este pozitia in zelist? Cu alte cuvinte, in lumea reala ar fi ceva de genul, ce anturaj are, care sunt prietenii cu care isi petrece timpul liber, care este arborele lui genealogic?

– Cat de interesat este de tine? Adica, ok, partenerul poate avea destula putere in online, dar daca nu este interesat de tine nici cat un share pe facebook, atunci este clar ca nu putem vorbi despre parteneriat bun. Deci, trebuie sa te asiguri ca din punct de vedere al omului care sta in spatele tastaturii, acesta este ok. Tu stii ca esti ok pentru ca vii cu toate cartile pe masa. El este ok, insa?

Stiu din proprie experienta ca pentru un blog nou creat sau care nu cunoaste foarte bine „cu ce se mananca” domeniul, poate parea un fel de lupta intre David si Goliath. Cum sa faci fata si sa te compari vreodata cu un colos al online-ului? De ce ar accepta vreodata un astfel de blog sa se asocieze cu tine? Ce ai avea tu de oferit? Exista un singur raspuns: asigura-te ca esti consecvent si de incredere in munca de blogging pe care o faci. Uneori, daca le ai pe cele doua, nici macar un page rank bun nu iti poate face concurenta. Cu alte cuvinte, niste picioare lungi si un par blond nu sunt intotdeauna cautate.

Asa ca inauntrul sau in afara blogosferei, ai grija intotdeauna cui spui „DA!”

Iar in incheierea articolului, mi-am adus aminte de o fabula scrisa de Aurel Baranga…in cazul in care juriul va gasi inoportuna asocierea intre parteneriate in blogosfera si relatii de cuplu.

― Ce diferență este
Între viespe și albină?”
A întrebat,
Odată,
Ursul,
Spre lămurirea lui
Deplină.
― ”Colosală”,
Strigă o sulfină
Cu putere:
― ”Una dă fiere
Și cealaltă miere”.
” ― Ba, v-o spun, din inimă,
Că distanța-i minimă:
Numai de o literă”,
Șușoti o viperă.

Controversa
E atît de fundamentală,
Că face inutilă
Orișice

MORALĂ.

Doar un sfat:
Cînd ceri o părere,
Să știi că există:
”Punctul de vedere.

„Casa” spiridusilor

Etichete

cadouri si bijuterii, Luxury Gifts, spiridusi, Superblog 2013

Intr-un tren, un baietel si tatal sau pornisera intr-o calatorie ceva mai indelungata, ce e drept. Copilul, plictisindu-se sa numere copacii de pe marginea drumului si sa deseneze fete zambitoare pe geamul aburit de propria respiratie incepu sa il intrebe pe tatal sau care era cufundat in lectura, diverse lucruri:

– Tata, dar cum merge trenul?

Tatal incerca sa ii explice copilului pe scurt si pe intelesul lui care era mecanismul ce punea in miscare trenul.

Dupa un scurt interval, baietelul il intreba iarasi pe tata diverse lucruri care il fascinau. In cele din urma, tatal pierzandu-si rabdarea, lua o pagina din ziar pe care o rupse in bucatele astfel incat copilul sa le ordoneze asemenea unui joc de puzzle. Imaginea era ceva mai complicata pentru ca surprindea lumea. Se gandise astfel ca baietelul va fi ocupat o vreme indelungata pana il va termina si astfel isi va putea termina de citit cartea in liniste.

Dupa cateva minute, copilul il trase pe tatal sau de maneca:

– Gata tati, am terminat, vrei sa vezi?

Tatal ramase surprins. Cum de terminase copilul atat de repede?!

– Cum de ai terminat asa de repede imaginea?

– Ah, tati, a fost foarte simplu: pe partea cealalta era imaginea unui singur om. Aranjand OMUL, lumea s-a aranjat singura!

Tatal intelese atunci ca este nevoie de foarte putin pentru a face lumea un colt de rai. Armonizandu-te pe tine insuti, ceilalti se vor armoniza cu tine. Daca tu emani energie pozitiva, ceilalti se vor alinia fara sa isi dea seama. Zambind ii faci pe ceilalti sa zambeasca. Nicaieri acest lucru nu este mai vizibil decat intr-o familie unita.

Cand crescu mare, copilul din tren puse bazele unei afaceri „de familie” – LuxuryGifts.ro. De 21 de ani afacerea merge inainte si este una prospera. De 21 de ani casa lor este infrumusetata si fiecare membru nou care vine, fiecare „spiridus” care se alatura merge pe acelasi principiu de armonie cu natura, cu oamenii, cu viata.

„Copilul” a ales sa ii numeasca pe toti membrii casei spiridusi. Spiridusii sunt energici si fac fapte bune. Ofera cadouri mai ales. Cadouri care mai departe sa stranga zambete. Asta este hrana lor. Cu cat aduna mai multe zambete si caldura de la oameni, cu atat sunt mai fericiti. Pana si casa lor seamana cu a unor spiridusi in toata regula…nu ca ar fi ei scunzi.

Cand in vara spiridusii mi-au facut surpriza de a-mi trimite un colier drept cadou pentru faptul ca am inlaturat linkurile din articolele scrise pentru Superblog, am simtit ca trebuie sa le multumesc intr-un mod…deosebit. Asa ca m-am autoinvitat la ei acasa cu un ceai bun si cativa biscuiti cu ciocolata.

Abia dupa aceea am aflat ca intre ei exista cineva caruia ii spun chiar „Biscuitele” in semn de alint. Inca nu am aflat cine este spiridusul, dar banuiesc ca trebuie sa fie cineva un pic mai rotunjor. Ei prefera lucrurile rotunde. Probabil stiu ca sferele sunt singurele forme geometrice care atrag energie pozitiva. Poate ca ei chiar de aici reusesc sa isi adune toata acea energie pe care o emana in jur, cine stie.

Prefera de asemenea cristalele. Stiu asta pentru ca m-a impresionat in mod deosebit un ceas in cristal de ametist pe care l-am zarit acolo. Iata-l mai jos.

In schimb, poate lucrul care m-a impresionat cel mai mult a fost acela ca fiecare dintre ei avea cate un obiect simbol, o mica „filozofie” de viata dupa care se ghidau in fiecare zi.

Spiridusul 1 – pentru ca pare genul care conduce corabia spiridusilor

Spiridusul 2 – Pentru ca pare mai visator

Spiridusul 3 – Pentru ca pare mai iubareata…de viata

Spiridusul 4 – Pentru ca pare increzatoare in fortele proprii si ale celorlalti

Spiridusul 5 – Pentru ca este „luminos”

Spiridusul 6 – Pentru ca pare mai timid

Spiridusul 7 – Pentru ca pare cel mai optimist

Spiridusul 8 – Pentru ca pare intelept

Spiridusul 9 – Pentru ca pare „funny”

Si spiridusul 10 – Pentru ca pare delicat

Si pentru a ilustra mai bine albumul lor de familie, va invit la o incursiune la ei acasa.

This digital scrapbooking design customized with Smilebox

Articol scris pentru Superblog2013. Aranjarea „spiridusilor” este pur aleatorie. O parte din simbolurile lor nu mai sunt disponibile in stoc.

Copiii saraci (3)

Etichete

copii saraci, saracie

 

Ultima parte!

Un copil sarac este un viitor adult condamnat la tacere. Este o tacere venita din neputinta de a lupta contra saraciei. Este o tacere de acceptare a conditiei sale. este o tacere inteleapta.

Un copil sarac iti intinde mana nu pentru a-ti cere ceva nu poate avea, ci iti intinde mana pentru a-ti arata un lucru la care poate visa.

Un copil sarac va fi un adult care pretuieste un ban, o paine, o cana cu apa. Care invata sa dea jumate atunci cand are un sfert si care nu isi va permite decat foarte rar capricii.

Un copil sarac se bucura pentru cineva care nu adoarme flamand si viseaza, aproape in fiecare seara, ospaturi la care se aseaza in capul mesei.

Un copil sarac te priveste cum arunci lucruri pentru care el isi linge buzele cu ochii stralucind. Un copil sarac se intristeaza si isi lasa capul plecat, ridicand ambalajul cu un rest de ciocolata de care tie „ti s-a luat”.

O mana il mangaie pe cap usor, iar copilul sarac se intoarce cu lacrimi curgandu-i pe obraji.

„- Pentru tine, copile!” intinzandu-i o prajitura

Iar el se uita la ea si o baga in buzunar:

„- Nu, e pentru fratele meu mai mic!”

Intimitatea ca o casa

Etichete

casa, intimitate, spatiu intim, suflet

Zilele trecute vorbeam despre spatiul personal si intimtate, ca o casa. Eu spuneam ca daca este sa imi imaginez spatiul meu personal, s-ar asemana foarte mult cu Sala Oglinzilor de la Versailles (tot tacamul, cu oglinzi, marmura pe jos si lumini multe multe si prezicatoare de povesti). Gizaaaas, beat that Freud!!!

El imi spunea ca spatiul intim al unei persoane (in speta Maria mea) s-ar asocia mai bine cu o casa. E ca si cum bucataria ar fi partea de creier, de ganduri, amintiri – doar acolo gatesti, prepari, te hranesti. Dormitorul ar fi mai degraba inima – sentimentele, trairile alea care nu se gandesc, care vin pur si simplu. Sufrageria sunt toate compromisurile pe care le facem noi ca oameni atunci cand impartasim locul acela cu alti oameni. Cum radem noi in barba asa cand dam de prosti, cum schimbam priviri pline de subinteles cu cel drag atunci cand vedem oameni mici si superficiali pe care trebuie, TREBUIE sa ii accepti in jurul tau pentru ca nu ai ce face (circumstantele sociale te obliga, la serviciu, la cafenele, etc). Baia este locul unde te cureti de prejudecati, de cosmaruri si de lucruri lipsite de sens. Pe scurt, cred ca este locul in care isi desfasoara activitatea tribunalele mintii tale dupa ce ai venit din sufragerie.

Iar holul, ei bine holul e un loc aparte, e un loc de granite. Acolo este de fapt bariera stii? Cu oameni care iti murdaresc presul de la intrare sau calca sfios si respectuos, care inteleg solemnitatea momentului de a-i lasa sa iti intre in casa.

Chestionarul meu ulterior discutiei, pentru voi, ar fi urmatorul:

1. Unde ai pozitiona-o pe persoana cea mai draga tie acum?

2. Ce camere ai adauga sau elimina pentru ca le consideri inutile?

3. Ai pune parole, incuietori si limite celor pe care ii lasi sa intre in „casa” ta?

4. Daca nu pui limite, care crezi ca este cel mai mare rau pe care ti-l poate face un oaspete?

Sex…top

Etichete

campania FOC, firme logistica Bucuresti, sex la birou

Este deja un fapt stiut ca drumurile m-au dus weekend-ul trecut la Bucuresti, da? DA! Dar ce nu stie toata lumea este ca atunci cand autostrada este foarte aglomerata si tu te plictisesti de ascultat muzica si de gandit la nemurirea sufletului, mai ajungi sa iti arunci privirea si pe la ferestrele firmelor de la iesirea de pe autostrada.

Ce sa vezi, ce sa vezi? 2 angajati ai unei faimoase firme de logistica faceau sex la birou, PE birou. Ora exacta: 21.42, vinerea seara. Uite asa, orele suplimentare ale angajatilor din multinationale, isi gasesc justificarea.

Ma gandesc cum a decurs discutia dinainte de. Sa fi fost surmenati de atata munca si au simtit nevoia sa ia o pauza de relaxare? Or fi vrut ceva kinky si s-au gandit ca in raza vizuala a camerelor de filmat e mai interesant? Or fi vrut sa se reorienteze in cariera catre filme XXX si aveau nevoie de aprecierea publicului larg de pe youtube, in special al sefului ca doar el stabileste criteriile de performanta pentru post?

O fi facut parte activitatea din fisa postului? Or fi fost, in pana mea, sot si sotie lucrand la aceeasi firma si asta a fost singurul moment in care puteau si ei sa si-o traga linistiti. Uite, de-aia „1 copil pe saptamana arde in Romania”- pentru ca parintii au treaba sa isi faca de cap la birou pentru ore suplimentare platite. Uite de-aia scade natalitatea in Romania – pentru ca este cunoscut faptul, in situatii de stress(de ex sex la birou), rata de fertilitate este mult mai scazuta. Uite de-aia nu merg bine lucrurile in tara, de-aia mor copiii de foame in Africa si este seceta in mai bine de 30% din tarile de la Glob. Pentru ca 2 nesatui stau si si-o trag la birou, la geam, la 21.42 seara, intr-o vineri.

P.S Daca aveam ceva prezenta de spirit le faceam si o poza, pentru cazul in care totusi explicatia ar fi fost varianta 3.

P.S2. Faza si mai misto a fost ca in biroul alaturat niste angajati seriosi, cu frica de Dumnezeu, „implicati si responsabili” chiar munceau aplecati asupra unor hartii (sper totusi ca nu dormeau, altfel mi se duce naiba toata exemplificarea vietii).

Sah

Etichete

Marin Sorescu, poezii, relatii interumane

Cineva a avut grija sa imi aminteasca zilele trecute de „sahul” pe care eu il joc cu Dumnezeu de ceva timp incoace.

Pe urma am gasit poezia asta a lui Marin Sorescu…

Cred intr-adevar ca lucrurile nu se intampla niciodata fara motiv. Si mai cred ca noi oamenii suntem legati de alti oameni cu niste fire invizibile si extrem de fragile, in anumite noduri: cele care tin de o suferinta, de o boala, de o iubire, de un vis, de o dezamagire, de o calitate, de un defect, de o speranta, de alti oameni cunoscuti vreodata, etc.

Pana acum numar vreo douazeci si ceva de oameni adevarati de care sunt legata, iar vreo cateva sute de „doar oameni” care mi-au cam lasat vanatai pe la incheieturile de care m-au legat cu firele lor.

Eu mut o zi albă,

El mută o zi neagră.

Eu înaintez cu un vis,

El mi-1 ia la război.

El îmi atacă plămânii,

Eu mă gândesc un un la spital,

Fac o combinaţie strălucită

Şi-i câştig o zi neagră.

El mută o nenorocire

Şi mă ameninţă cu cancerul

(Care merge deocamdată în formă de cruce),

Dar eu îi pun în faţă o carte

Şi-1 silesc să se retragă.

Îi mai câştig câteva piese,

Dar, uite, jumătate din viaţa mea

E scoasă pe margine.-

O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,

Îmi spune el.-

Nu-i nimic, glumesc eu,

Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,

Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi

Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară

Şi continui partida

La trecutu-ti mare, mare viitor!

Etichete

HDD, magazin online, promotii Azerty, superblog 2012

“Ce-ti doresc eu tie, dulce tehnologie,

Azerty-ul meu de glorii, magazinul meu de dor?

Stick-urile nervoase, HDD-ul de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!”

Cum recita cu foc, asa recita cea mai moderna unitate de stocare – un HDD extern fasnet, suplu, de doar 100 de grame si capacitate de 1terabyte.

Parintii stateau emotionati pe rafturile showroom-ului deschis de magazinul Azerty si asteptau ca festivitatea de deschidere sa se termine. Vedeau cum copilul lor crescuse si evoluase o data cu tehnologia. Erau atat de mandri, incat emanau o gramada de energie in jur, atat de multa ca incepusera sa vibreze toate celelalte electronice.

Isi aminteau si acum prima oara cand venise pe lume – era o discheta dragalasa si cam dolofana, aproape patrata. Nu stia sa faca multe, avea doar 2.88MB si neastamparata fiind, se zgaria adesea, avand nevoie de reformatari multiple.

Cand a crescut putin mai mare, deja a inceput sa foloseasca gloss-uri si culori diverse. Prietenii o numeau CD. Crescand, si capacitatea ei de acumulare a cunostintelor a crescut pana la aproape 900 MB. Toti mandri fiind de ea, dragalasa si extrem de populara…

Ce te faci insa ca nu se multumea draga de ea doar cu atat. Cu cat timpul trecea avea nevoie de mai multa informatie, citea tot ce prindea, asa ajunse intr-un timp foarte scurt la calitatile unui Flash stick USB. Principala ei calitate era aceea ca pe langa bagajul vast de cunostinte, pana la 16GB (deci vorbim de un alt nivel), era si mare amatoare de calatorii – portabila fiind, micuta, formele ei devenind mult mai suple, toti o luau peste tot. Nu se stia niciodata unde puteai avea nevoie de ea. Fata buna, da o mana de ajutor oricui. Saritoareee…nevoie mare!

Crescand inca si mai mult, ajunse sa nu se mai impiedice des, deci si juliturile si nevoia de formatare scazura drastic, in timp ce memoria ei sa imbunatatea cu fiecare zi – pana la 2 TB.

Singura “problema” este ca unitatea noastra de stocare este cam versatila si cam prea flusturatica – se preteaza si la telefoane si la aparate foto, si la calculatoare si la Ipod-uri. Asta e, pana si-o gasi si ea mediul potrivit…!

Parintii ei isi dadura silinta sa mearga la cei mai buni specialisti care sa o pregateasca pentru viitor: vizionari in tehnologie, specialisti in componente electronice, cel mai des petrecea timpul cu Magazinul Azerty – mare admirator si fan al tehnologiei si electronicelor- ca sa se actualizeze cu ceea ce mai era nou. Glumea cu ofertele la HDD externe, isi dadea ghionturi cu suratele mai mici decat ea gen stick-uri de memorie. Tot mergand la Azerty prinsese drag de mediul online, asa ca in curand numai acolo petrecu timpul. Isi luase nickname-ul de Cloud – Serviciul cloud.

Cativa ani mai tarziu, dupa ce absolvi Facultatea de Informatica, Magna cum laudae, unitatea noastra de stocare reveni acasa, la parintii ei pentru a le arata rodul investitiilor si muncii lor.

“Va multumesc dragii mei pentru toata truda voastra de acum cativa ani. Datorita voua sunt cea mai sofisticata unitate de stocare existenta. In primul rand, de la voi mi-am insusit valori extrem de rare in ziua de azi, precum transparenta si sinceritatea. Datorita invelisului transparent, se poate vedea exact cum functionez. Nu am nimic de ascuns si imi asum cu mandrie ceea ce sunt azi. Am trecut prin multe transformari, am evoluat mult, iar in momentul acesta ma pot lauda cu un bagaj de cunostinte nelimitat. Practic, cam toata informatia pe care o poate acumula cineva intr-o viata, spatiul meu de stocare se dilata in functie de necesitatea utilizatorului.

Uite, o data mi s-a intamplat ca cineva sa vrea sa-mi transfere continutul electronic al unei biblioteci uriase. Daca eu nu dadeam dovada de flexibilitate, el ar fi trebuit sa isi imparta continutul in mai multe parti.

Sunt atat de discreta acum, incat pot fi purtata inclusiv intr-un ceas de mana, alaturi de bateria acestuia. Trebuie, insa, sa fii atent cu mine, pentru ca ma poti pierde usor. Sunt pretentioasa si cer ingrijire si dexteritate. Este si normal dupa atata evolutie sa trebuiasca sa dea si utilizatorul meu ceva la schimb, nu?

Asa ca dragii mei parinti, in momentul acesta analizez foarte multe oferte de casatorie, venite care mai de care de te miri unde. Cele mai recunoscute companii nationale si multinationale isi doresc sa ma aiba alaturi de ei. Cred, insa, ca voi decide asupra celor mai profesionisti. Ce ziceti de viitorul meu sot – Azerty?”

Articol scris pentru Superblog2012.

Test: Afla ce masina 4×4 ti se potriveste

Etichete

masina 4x4, superblog2012, test, Toyota

1. Asociaza activitatea de a conduce cu unul din cuvintele de mai jos:

a)      Placere

b)      Pasiune

c)      Desfatare

d)      Plictiseala

2. Cat de mult timp petreci la volan?

a)      Mai mult de 5 ore

b)      Peste 5 ore

c)      Minim 5 ore

d)      Aproape deloc

3. Ce conteaza cel mai mult la masina pe care ti-ai alege-o?

a)      Siguranta

b)      Performanta

c)      Fiabilitate

d)      Numarul de inmatriculare

4. Care este cuvantul care exprima cel mai bine legatura dintre personalitatea ta si masina 4×4 care ti se potriveste?

a)      Libertate

b)      Atitudine

c)      Profesionalism

d)      Nehotarare

5. Unde ai conduce cel mai des o masina 4×4?

a)      In excursii prin tara si strainatate

b)      Circuite off-road si on-road

c)      In zone cu curbe periculoase

d)      In centrul aglomeratiilor urbane

6. Ce muzica ai asculta cel mai des intr-o masina 4×4?

a)      Postul de radio preferat

b)      Rock soft sau hard

c)      Ambientala/instrumentala

d)      Manele

7. Cat de mult conteaza pentru tine gradul emisiilor poluante al masinii 4×4?

a)      Foarte mult, sunt interesat/a de protejarea mediului inconjurator

b)      Foarte mult, sustin initiativele eco

c)      Foarte mult, sunt membru/a sau vreau sa devin membru/a Green Peace

d)      Deloc, este o pierdere de timp

8. Cat de importanta este o masina 4×4 pentru tine?

a)      Este un partener de nadejde in tot timpul petrecut pe drumuri in oras si in afara, cu familia mea sau singur/a

b)      Este un partener de nadejde in toate aventurile mele din vacante

c)      Este un partener de nadejde mai ales in aspectul profesional al vietii mele

d)      Este un partener de nadejde in tot timpul petrecut pe drumuri in oras si in afara, cu familia mea sau singur/a

e)      O masina este o masina, iti faci treaba cu ea

9. Care este titlul cu care ai vrea sa te asociezi la volanul masinii tale 4×4?

a)      Cannonball Run

b)      Fast and furious

c)      Gone in 60 seconds

d)      Die Another day

10. Care ar fi primul lucru pe care l-ai spune daca persoana din dreapta ta ar fi speriata pentru ca in fata voastra a avut loc un accident in lant din cauza curbelor periculoase si a carosabilului umed?

a)      Stai linistit/a, masina este prevazuta cu sistem IADS

b)      Stai linistit/a, masina este prevazuta cu sistem AVS

c)      Stai linistit/a, masina este prevazuta cu sistem ABS, BA si 8 airbag-uri

d)      Unde naiba este frana de manaaa???

Rezultate:

Majoritate raspunsuri a): Masina 4×4 care ti se potriveste perfect este Toyota RAV4. Fiind o persoana activa, careia ii place confortul in orice moment, modelul RAV4 este perfect pentru tine, indiferent daca o vei conduce in oras sau in exterior. Ai o personalitate puternica, dar prudenta in acelasi timp, pe primul loc pentru tine este familia – de aceea varianta RAV4 iti permite sa porti cu tine copiii si pe cei dragi, dat fiind spatial generos din dotare. Esti o persoana romantica, visatoare care apreciaza peisajele si zonele neobisnuite in care calatoresti, iar acum sistemul Cruise control iti permite sa te bucuri mai mult de ceea ce conteaza pentru tine si sa surprinzi momente de neuitat in una din cele mai confortabile modele 4×4.

Majoritate raspunsuri b): Masina care ti se potriveste manusa este Toyota Land Cruiser. Spontan, cu o personalitate puternica si mereu pregatit de calatorii. Pentru tine soarele si desertul Saharei sau taramul inghetat al Arcticii sunt ca si “acasa”. Atingi varfurile muntoase cel mai greu accesibile pentru ca iti place succesul si te motiveaza provocarile. De aceea modelul Land Cruiser cu sistem Crawl control iti permite sa iti duci la extrem limitele, mentinand in acelasi timp gradul de siguranta si fiabilitate de care ai nevoie. Esti o persoana deschisa, prietenoasa, petrecand mult timp in compania prietenilor, cu care impartasesti cel mai des experientele placute ale calatoriilor tale exotice.

Majoritate raspunsuri c): Esti leita Toyota Hilux. O persoana cu valori bine implementate si principii de viata ferme, iti plac caile sigure si realiste, deciziile bine gandite. Tocmai de aceea esti mai mult genul de antreprenor, iar spatiul generos oferit de cabinele optionale, in marimi diferite, este exact ceea ce iti trebuie pentru toate materialele pe care le folosesti. Petreci foarte mult timp in masina pentru ca esti o persoana activa si cu viziune, iar sistemul multimedia Touch iti permite sa te simti in largul tau oriunde ai merge. Durabila si loiala fara a fi insa conservatoare sau rigida, Toyota Hilux este exact ca personalitate ta: o profesionista, flexibila si adaptabila.

Majoritate raspunsuri d): “Masina” perfecta pentru tine este o…trotineta.

La mine majoritatea raspunsurilor a fost b). Si cred ca testul este foarte reprezentativ. O fi oare pentru ca intr-adevar detin o Toyota Land Cruiser?

Articol scris pentru Superblog2012, etapa Toyota

Decretel?! Prezent!

Etichete

Anii 90, Oktal, superblog2012

“Tanti mama lu’ Nelutuu?? Il lasati pe Nelutu sa iasa afaraaaaa?”

“Pleaca ma de-aci ca isi face temele, nu ca tine, staaaai haimana pe strada! Te spun eu lu’ maica-ta! Du-te la lectii si nu mai bate mingea degeaba!”

Imi inghit cateva cuvinte de dulce pe care i le-as fi spus lu’ tanti mama lu’ Nelutu, dar mai bine lasa ca prea face gogosi bune si imi da si mie. Asa ca urc in casa…si asa este cam frig!

Ai mei se uita la un film cu Van Damme pe noul VCR transpus pe televizorul Grundig din sufragerie. Ni l-a adus o matusa care a fost plecata in Germania imediat dupa revolutie. Mare smecherie televizorul color cu telecomanda, macar stiu ca mama nu mai tipa la tata de pe geam:

“Mai miscaaaa! nuuu, inca nu!…gata! las-o asa ca prinde bulgarii!”

Nu ma mai intereseaza ca data trecuta sa vad personajul principal cum o saruta pe actrita aia blonda, faza pe care am vazut-o data trecuta de sub masa din sufragerie, ai mei crezand ca eu sunt in camera mea si ma joc. Asa ca ma duc la ale mele. Dau drumul la casetofonul marfa cu luminite colorate pe care il am pe lada patului pe “mileul” crosetat de mama si incepe sa cante tare caseta cu Coco Jambo si Lambada….eu fredonez dupa ea, in timp ce pornesc Nintendo: “Shoooora mis tzifoi, va i sa ciuera ongiu foo…ooo”

Cum ma unduiesc asa ma unduiesc, Super Mario incepe.

Dupa vreo ora tarrrr telefonul din sufragerie. Ma duc repede sa raspund, boala mea sa raspund la telefon. Ma simt important, imi iau o alura de domn in devenire, imi dreg vocea si raspund: “Alo? Buna ziua! Aaaa, ce faci ma, Fanica? Tu erai, ma? Ia zi. Ahaaa, asa, da, am inteles. Bine ma, adu-l maine la scoala ca acuma nu am cum sa vin la tine. Sunt ai mei acasa. Dar maine la scoala…Auzi? La mate la exercitiul 2, x ti-a dat tot 34? Bine, papa!”

Acum tot stateam si ma gandeam – colegul meu Fanica il are pe taica-su care face bisnita la sarbi si bulgari. Cica i-a adus un telefon mobil?? Adica la fel ca al nostrum, dar fara fire. Moaaaama, ce tare! Abia astept ziua de maine. Ce daca dam lucrare la matematica?!

Ma duc repede la tata care acum se uita la meci cu vecinul:

“Tati? Ce este ala telefon mobil?”

“Eii, lasa ma ca tie nu iti trebuie. La ce vrei sa stii? Nu e de tine.”

“Dar Fanica are si…”

“Ce Fanica? Ia baga-ti mintile in cap si du-te sa inveti!”

Offf, plec spasit catre camera mea. Ce naiba au toti cu mine de ma trimit sa invat, sa invat, sa invat?? Imi caut albumul cu surprizele Turbo care stau cuminti asteptand sa le schimb. Nici robotelul meu din pachetele de tigari Asos ale lu’ tata nu se mai misca. Nu e de mine…dar de Fanica de ce o fi? Oare ce poate sa faca apartatul cel nou al lui?

Acum o saptamana tot de la Fanica am reusit sa obtin 2 pagini de Nekerman tot de la tatal lui din Germania, dar acolo nu sunt telefoane, doar haine. Frumoase, ce e drept, dar doar haine…Data viitoare i-a promis un Nekerman cu masini – Mitsubishi, alea alea. Abia astept!

De dimineata ma trezesc nerabdator sa ajung la scoala. Plec mai devreme de acasa dupa ce mama mi-a indesat repede in ghiozdan cornul cu marmelada luat de la “Piine” si eu mi-am baut ceaiul. Cu parul ciufulit (obicei la care se pare ca nu am renuntat nici cand am crescut), o pup pe mama, imi pun cheia la gat si plec.

Simt de la o posta mirosul de pacura cu care au curatat podelele iar la intrarea in scoala ma asteapta Fanica. El poarta peste uniforma neagra de scolar o geaca de blugi de la sarbi, iar in picioare are adidasi. Eu am geaca de fas rosie (n-o fi gasit si mama alta culoare? Ma intreb de fiecare data cand incepe iarna si revine calvarul purtarii unei geci “de fete”) iar in picioare am niste tenisi de Finca.

“Salut mai, Cornelus!”

“Hai noroc, Fanica! Ia sa vad si eu smecheria.”

“Ia uite!”

Si scoate o minunatie de instrument, nou nout, ca de marimea telecomenzii mele de acasa. Pana atunci credeam ca aparatul cel mai frumos din toate timpurile este telecomanda mea cu butoane colorate de care imi era frica sa ma ating ca nu cumva sa apas gresit pe ceva si sa o stric. Dar acesta…intrecea toate asteptarile mele.

“Mai Fanica, pai si de unde vine apelul telefonului? Cum vorbesti cu asta?”

“Mai intai sa stii ca se numeste telefon mobil Nokia (1011) si sunt foarte putine telefoane ca asta. Cand te suna cineva trebuie sa apas pe butonul verde si aud tot aici. Il tii ca pe receptor si cand vrei sa formezi un numar apesi pe cifre.”

“Eu nu cred asa ceva!”

“Hai sa facem o proba. Uite, mergem la un telefon public in pauza, eu sun de acolo pe numarul meu si o sa putem vorbi chiar daca stam departe unul de celalalt. Facem?”

“Facem!”

Nu ma intrebati cum a trecut ora aceea de limba romana. Printre conjugari si dictari  mintea mea statea tot la “dracovenia” fara fir care ma astepta in pauza.

Suna clopotelul de iesire, am tulit-o si eu si colegul meu in strada sa incercam. Sa vezi domne minune. Chiar mergea. Telefonul acela din Germania era in mainile mele, il atingeam, nu imi venea sa cred. Fetele treceau pe langa mine la magazin sa isi cumpere strudele cu mere si eu ma faceam ca vorbesc la el.

Cand vorbeam eu asa mai cu foc cu prietenul meu imaginar din Germania, suna nebunul de telefon chiar in urechea mea.M-am speriat atat de tare ca mi-a scapat din mana si s-a facut tandari pe asfaltul din strada.

Fetele incep sa rada, eu ma fac rosu ca focul. Aoleeeuuuu, ce o sa zica acuma Fanica? Imi vand camasa de pe mine ca sa i-l cumpar din nou? De unde naiba iau eu unul nou? Asa mort de frica cum eram, vine Fanica al meu fugind ca vazuse toata scena de departe.

“Bai Cornelusule, ce facusi ma? Imi stricasi telefonul?”

Eu balbait, nu mai stiam, din rosu ma facusem alb ca varul si parca ma lua si cu lesin.

Fanica dragul de el aduna telefonul de pe jos, ii monteaza repede carcasa si e ca nou de ziceai ca nu patise nimic, chicotind de prostia mea.

“Mai nebunule, sa te invat sa il folosesti, ce naiba esti asa ca o fata? Asta e telefon de marca, super avansat, se repara singur.”

Nu va spun, bucuria mea cea mare era ca nu mai trebuia sa le spun alor mei ce se intamplase si sa ma pedepseasca tata in casa o saptamana…

Intre timp eu am crescut. Cornelus a devenit Cornel in toata regula, angajat la o companie foarte renumita in comert online, la magazinul Oktal. Nokia 1011 mi se pare acum, uitandu-ma in urma prin revistele vechi, ca un vis frumos, o parte a copilariei mele. Acum raspund la ultima generatie de telefon Nokia si ma uit la televizor LCD, oferit de prietenul meu Fanica din copilarie. Nu ca nu mi l-as fi permis si eu, dar el cand s-a intors in tara acum cativa ani la volanul unui Mercedes ultimul tip si vorbind la un Iphone, a vrut sa imi faca un cadou in numele prieteniei noastre care dureaza de 20 si ceva de ani.

Din cand in cand doar devin nostalgic si imi aduc aminte cum la mate ma striga profesoara – “Decretel”:

“Decretel?”

“Prezent!”

Va las si voua o scurta incursiune in copilaria mea din anii ’90 :

Articol scris pentru Superblog 2012, etapa Oktal

Pe locuri, fiti gata, START!

Etichete

aparate de fitness, fitness, oferta \real, superblog2012

Real ne provoaca in cadrul Superblog 2012 sa imbinam o viata sanatoasa cu putinul timp liber pe care il avem. Daca ar fi sa ofer un raspuns standard intrebarii: “Faci sport?” Probabil ca acesta ar fi NU. Cum poti insa ignora toate acele activitati fizice pe care tu, ca femeie activa trebuie sa le realizezi minut de minut?

Haide sa incepem asa:  se da o femeie frumoasa, harnica, inteligenta, cu o casa de intretinut si o familie de crescut. Bun, te trezesti la 6 dimineata si programul de fitness incepe cu ceva de genul:

– Pregatit cafea+mic dejun+imbracat in acelasi timp – 32 calorii

– Strans masa + pupat copil+pregatit documente pentru ziua de lucru+vorbit la telefon – 23 calorii

– Alergare usoara dupa autobuz  – 43 calorii; daca ajunge chiar la sprint, numarul de calorii pierdute poate fi si de 93

– Ajuns la munca si invartitul in jurul cozii pana vine seful – 65 calorii

– Urcatul pe pereti de nervi ca iarasi femeia de serviciu ti-a mutat locul documentelor – 107 calorii

– Pusul gazului pe foc la sedintele de grup – 70 calorii

– Acoperirea urmelor dupa aceea – 30 calorii

– Datul din coate – 54 calorii

– Datul peste cap pentru terminarea rapoartelor inainte de ora 19.00 – 1205 calorii

– Punerea piciorului in prag pentru obtinerea unei zile de concediu – 20 calorii

– Mersul drept la tinta – 890 calorii

– Mersul drept la tinta dar pe tocuri -1030 calorii

– Mersul drept la tinta, pe tocuri si cu seful urland in spatele tau – 5409 calorii

– Impinsul limitelor pentru o marire de salariu – 876 calorii

– Cataratul pe scara succesului (efort constant) – 9834 calorii

Ajungi acasa? Cu siguranta antrenamentul tau nu se termina:

– Tocat ceapa cu o mana si calcat rufe cu alta in timp ce linistesti copilul care plange – 53 calorii

– Dat cu aspiratorul in timp ce stergi geamurile si sotul te intreaba in telefon ce mai cumpara de la piata – 643 calorii

Avantajele unui astfel de “sport” sunt ca:

1. nu te plicitsesti
2. cunosti alti oameni
3. se desfasoara in mediu ambient variat (de la aer liber si poluat la birouri profi si “acasa”)
4. poti masura foarte bine rezultatele in ochii invidiosi ai colegelor cand porti fuste sau rochii.
5. Ah, si cel mai important beneficiu – iti pastreaza mintea alerta si deschisa, organizarea ferma si riguroasa
6. plus satisfactia lucrurilor implinite

Daca facem un mic calcul, cred ca gasesc si raspunsul pentru care acum arat ceva de genul 90-60-90.

Probabil ca la finalul unei astfel de zile singurul “aparat” de fitness dorit ar fi o masa de masaj (anticelulitic si de relaxare), precum cea pe care am gasit-o in oferta Real si pe care cu siguranta mi-o voi face cadou de Craciunul acesta.

Iar pentru a ma mentine in forma si la nivelul deja consacrat de feline, cred ca banda magnetica de alergat m-ar ajuta sa scot timpi mai buni in cursa de zi cu zi…asa, poate poate in weekend imi ramane si mie o ora libera pentru o carte buna.

Greuceanu reloaded

Etichete

Azerty, oferte multifounctionale, superblog2012

“In coli A4 sa ne taiem sau in preturi sa ne luptam? Ba in cota de piata ca e mai dreapta!” Si uite-asa incepu lupta intre Print si Online acum cativa ani buni.

La inceput, prin 1500 si ceva, lucrurile erau mai simple. Imparatul Guttenberg avu un fiu pe care il numi Print-ul (la nevoie se poate citi si Printzul). Numai ca imparatia sa era cam micuta si cam saracuta, asa ca  porni in cucerirea tinuturilor invecinate pentru a-si gasi supusi. Vedeti voi, el avea si putere si averi (cerneluri felurite, hartii de toate tipurile si culorile) dar la ce-i foloseau oare daca nu avea supusii lui cu care sa le imparta? Si uite-asa incepu calatoria peste mari si tari, usor usor puse la picioare o multime de taramuri. Curand imparatia se numi “Magazinul Azerty”. Crestea intr-un an cat altii in 10. In adolescenta Print-ul incepu sa renunte la hainele lui alb-negre si adesea imbraca haine colorate; ce sa mai, oamenii mureau dupa el nu jucarie asa frumusel si sprintenel cum era. Ii ajuta nevoie mare – colo o fotografie, colo o scrisoare, dincolo chiar o carte sau un ravas de dragoste…

Pe cand era el in lume crescand si cutreierand zone nestiute, Imparatul tata ii mai darui Print-ului cativa frati – mai intai avu o fata, pe care o numi simplu Imprimanta cu laser. De iute ce era multi prinsera drag de ea si incepura sa se lupte pentru a o cere de sotie. Viteaza si rapida, facea treburile cat ai zice peste si nici pretentioasa nu era. Consuma putin, iar de dormit statea oriunde. Cumintica si de treaba, asa era Imprimanta noastra.

Cel de-al doilea frate era ceva mai special. Il botezara Copiator, iar prietenii ii mai spunea si simplu Xerox. Darul care il facea special era ca putea sa imite pe oricine si orice. Se stramba cineva la el, el se stramba identic identic, chiar si negru daca era. De scria cineva vreun ravas, ziceai telescoape ca are – vedeai imediat scriind si el exact exact acelasi lucru. Minune mare! Mergea pe strada sau intra prin bacanie si femeile batrane se inchinau zicand ca cine stie ce lucru necurat o mai fi si acesta.

Al treilea si cel mai mic frate il numira Scanner. Si acesta avea un dar deosebit – aproape la fel ca Xerox, Scanner reusea sa imite pe oricine si orice ii iesea in cale, doar ca nu consuma hartie. Totul se petrecea in “mintea” lui electronica.

Pana cand intr-o zi, Print-ul se indragosti de o fata cu totul si cu totul delicata si sensibila nevoie mare  – Cota de piata. Nu-i vorba, numele nu fusese prea nimerit, dar ce sa-i faci, cand tatal ei, Maria Sa Banul ii daduse numele nu mai era in toate mintile. De atata fluctuatii si palpitatii inima si mintile i se slabisera asa ca saraca fata se aflase cu asa un nume de speria pe multi pretendenti la mana ei. Dar Print-ul nostru nu se lasa – o curta, ii aduse clienti trasi in zahar, facu banchete cu topuri de coli la gratar, ii arata iscusinta in manuirea celor mai alese arme ale sale: oferte la HP, promotii Canon si discounturi Samsung.

Fata ii cazu la picioare, cum i-ar fi putut rezista?! Toata indragostita cum se afla, iubirea lor a durat cativa ani buni, supusii erau multumiti si ei fericiti. Dar intr-o dimineata, pentru ca nah, nimic nu este vesnic, domnita noastra vazu venind la o vecina un alt tanar calare pe un desktop alb, falnic si vesel.

“Cine-o fi? Se intreba duduita noastra. Cine-o fi, ca tare-i aratos si mandru! Uite ce viteza are!”

In curand afla ca pe viteazul cel nou il cheama Online. Vine din alte tinuturi si scopul lui este sa o cucereasca. I se dusese vestea peste tot in lume si el se incumetase sa ii ceara mana acum pana sa apuce sa se casatoreasca cu dragul de Print.

Toate bune si frumoase, se infatisa la domnita, insarsanat cu fel de fel de bogatii pe care i le pusesi el la picioare. “Duduita mea frumoasa, am venit sa iti aduc comorile mele cele mai de pret! Priveste aici: acest instrument te ajuta sa scrii scrisorile dumitale si sa le trimiti cat ai zice…Internet! Fara mesageri, fara sigilii, fara penite si altele. O biblioteca cu totul speciala – stiu ca Mariei Tale iti place sa citesti. Print-ul ti-a ocupat tot locul cu hartii si biblioteci de carti de nu mai ai loc sa iti intinzi frumusete de rochii. Ce zici? Vrei sa fii sotia mea si sa ne unim pe veci?”

“Stiu si eu ce sa zic?…”

“Spune DA si vei avea tot ce iti doresti cu spatiu minim si costuri…hmm-hmm, aproape minime de asemenea!”

“Dar Print-ul…stii? Mie chiar imi place sa rasfoiesc paginile cartilor si revistele glossy…iar iz-ul romantic al scrisorilor…”

Tocmai cand spunea acestea Print-ul iesi de dupa draperii insotit de cei 3 frati ai sai – Imprimanta cu laser, Copiator si Scanner. Se dadura de 3 ori peste cap si de 2 ori sarira intr-un picior devenind cea mai interesanta aparatura high-tech – o super multifunctionala in promotie. Iata mai jos minunea:

3 ani si 3 zile se luptara in promotii si discounturi, oferte si optiuni suplimentare. La momentul la care vorbim inca se dau lupte grele intre ei, iar nehotarata de Cota de piata tine cand cu unul, cand cu altul…

Din partea mea, cronicarul, fiind mai de moda veche, parca parca tin partea Print-ului, adica multifunctionalei. Scriitoare fiind, imi place sa las manuscrise in urma si miros de cerneala, imi place sa arhivez si sa pastrez documente de care am nevoie fara sa imi fie frica de faptul ca maine s-ar putea sa nu mai gasesc informatia de care am nevoie sau pe care am citit-o acum 2 ani.Voi cu cine tineti?

Articol scris pentru Superblog2012, etapa Azerty.

TE SLAvesc tehnologie!

Etichete

masini electrice, masini hibrid, superblog2012, Toyota

Parca il si vad pe Nikolai Tesla stand asa, la o sueta cu responsabilii tehnici de la Toyota. El cu mustacioara neagra (pana corbului, gen) si costum in dungi in stilul dandy (foarte chic prin anii 1850 si 2012 de altfel) si unul din “creierele” Toyota (care nu stiu cum arata dar mi-l imaginez un pic ca pe inventatorul acela din “Back to the future” daca il mai stiti) – in fata unei cesti de cafea aburinde, prin vreun laborator high tech din zilele noastre, simtindu-se perfect comfortabil unul cu celalalt.

–          Prietene, zice cel de la Toyota, m-am tot gandit aseara la formula aceea a ta pentru energii libere, noi azi le spunem energii wireless…ce-ar fi daca unele din modelele noastre s-ar folosi de ea si ar duce mai departe experimentele tale?

–          Dragul meu, am vazut ca 3 din modelele voastre hibrid deja au aplicat principiile energiei radiante prin bobina care imi poarta numele (Bobina Tesla). Tin sa iti spun ca ati facut o treaba admirabila. Nici eu nu am vizualizat-o mai bine. Prin 1900 cand eu am incercat acest experiment in Colorado Springs, nu s-a bucurat de acest succes, din cauza intereselor socio-economice majore, insa Turnul la care am lucrat a demonstrat clar ca energia din mediul inconjurator poate fi transformata in sursa de energie pentru mijloace de transport. Eh, dragul meu prieten, daca marile industrii producatoare de masini ar fi inteles viziunea mea revolutionara, poate ca acum efectul de sera ar fi mult mai scazut, copiii mai sanatosi si magnatii petrolului cu mult mai saraci…

–          Iar Planeta cu sanse mai mari de viata. Asta a fost si ideea noastra – grija pentru mediul inconjurator. La ora actuala am reusit sa reducem emisiile de CO2 destul de mult, oamenii sunt incantati de eforturile noastre. Dar vrem sa mergem mai departe. Nu ne putem opri acum…daca as reusi sa captez intr-un mod interesant energia solara pentru modelele noastre…De la undeva la 20% energie electrica in autonomia masinii, imagineaza-ti un raport inversat? Ce am putea face prin reducerea consumului la 1l sau chiar 0,5l de benzina? Cum ar fi emisiile de gaze reduse la doar 10gr/km?

–          Ma bucur ca voi ati avut viziunea necesara de a transpune un studiul teoretic in practica. Din experienta stiu ca nu a fost deloc usor…Hmmm, mi-ar placea sa pot contribui la acest salt tehnologic. De fapt, bobina Tesla demonstreaza clar posibilitatea obtinerii unei autonomii ridicate prin captarea energiei din surse neconventionale, din atmosfera. O capota sau un plafon al masinilor voastre pe baza de panouri cu celule fotovoltaice v-ar aduce pe o pozitie greu de egalat din punct de vedere tehnologic.

Trebuie sa ne apucam de lucru imediat stimabile coleg. Iti spun – viitorul apartine celor vizionari. Suntem 2 creiere cu mult inaintea timpului in care traim. Eu cel putin am reusit datorita studiilor mele sa ma transpun in viitor si sa imi gasesc oarecum locul printre voi. Dar cei ca tine? Au o singura solutie: aceea de a munci, de a munci si de a inventa in fiecare zi pentru a evolua. Viziunea este sansa evolutiei noastre umane!

–          Intr-adevar, nu este timp de pierdut. Haide sa reluam schemele dumitale despre energia radianta. Te invit in Toyota mea cu sistem Touch and Go pe care il vom folosi pentru a urmari filmul parteneriatului nostru. Simt ca acesta este inceputul unei frumoase prietenii…Play!

Articol scris pentru Superblog2012, etapa Toyota

Despre arta de a fi femeie

Etichete

bijuterii, Luxury Gifts, superblog2012

Coco Chanel spunea ca “Intotdeauna ultimul lucru pe care il pui pe tine este bine sa il scoti primul”. Se referea desigur, la tendinta noastra, a femeilor de “a mai pune totusi ceva in plus” sau mentalitatea “parca lipseste ceva” si care, de foarte multe ori ne incarca vizual.

E ca in reclamele de la pasta de dinti:

Diferenta dintre aceasta

 si aceasta

…consta in: putina atentie, putin mai mult bun gust, muuulte incercari si experiente mai mult sau mai putin reusite si 5 minute pe care sa ti le acorzi inainte de a iesi pe usa.

Internetul si revistele sunt pline de sfaturi despre cum sa te imbraci si sa te accesorizezi, despre bine sau prost imbracati, despre “cum sa NU” sau “Cum sa DA”. Ati inteles ideea!

Cativa ani experienta in resurse umane, mii de interviuri la activ si training-uri despre “Cum sa te prezinti la un interviu” imi sunt suficient material de dezbatere. Multe sunt de zis, dar ce te faci atunci cand esti pus in fata faptului implinit  – adica a dezastrului vestimentar-accesorii-imagine de ansamblu?

Nu face scopul articolului meu sa reiau informatia pe care o gasesti peste tot. Voi incerca in schimb sa aduc in dezbatere o alta problema: multe din greselile de tinuta ale femeilor si barbatilor vin din lipsa de educatie in materie de haine, accesorii si bijuterii. Pun bijuteriile intr-o categorie aparte a accesoriilor datorita importantei deosebite pe care o au. Sunt articole speciale care dau nota aspectului tau: o bijuterie te poate face remarcata sau te poate eticheta drept snoaba; o bijuterie iti poate completa tinuta sau ti-o poate distruge.

O bijuterie iti ofera un statut! Cred ca la aceasta se poate rezuma intreaga importanta a bijuteriilor. Depinde carei clase iti doresti sa apartii. Alege bijuterii tineresti, de tip “gablonturi” asa cum sunt numite iar eticheta cu care te vei alege este clasa de mijloc. Alege bijuterii din metale pretioase, iar eticheta ta va spune clasa de sus. Sigur, in zilele noastre granitele sunt extrem de firave.

O bijuterie bine aleasa spune o poveste: poate spune celorlalti despre personalitatea ta, despre locul de unde vii, despre locul unde mergi, despre cat de curajoasa sau conservatoare esti. O tinuta banala, dintr-o singura culoare sau perfect matching impreuna cu o bijuterie la fel va spune despre tine ca esti mai degraba genul conformist, rezervat, care nu indrazneste. Mai mult decat atat, risti sa nu iesi cu nimic in evidenta.

O bijuterie potrivita iti influenteaza starea de spirit. Sa presupunem ca te trezesti dimineata obosita, incepand o saptamana grea si fara nici un chef de nimic. Te uiti prin garderoba ta, alegi o tinuta posomorata, in culori pamantii sau pale – evident, conform starii tale de spirit. Si vezi sa spunem, in caseta ta de bijuterii un colier cu cristale austriece multicolore, ca in imaginea de mai jos. Crezi tu ca vei ramane pasiva si in aceeasi stare ca pana atunci? Pai numai uitandu-te in oglinda si vazand stralucirile jucause si tot vei avea o zi mai buna.

O bijuterie bine aleasa este o ocazie. De a spune ceva, de a fi interesant, de a purta o rochie pe care nu aveai curaj sa o porti inainte sau, dimpotriva, de a te ascunde in spatele ei. Sa spunem ca mergi la o intalnire, cu un barbat care stii ca apreciaza frumosul si ceea ce este deosebit, din moment ce te afli la bratul lui acum si intrand intr-un restaurant special. Cum ar fi ca la rochia ta de seara verde sa optezi pentru un pandantiv precum cel din imagine? Impresia pe care o vor crea sunt de transformare: dintr-o tinuta banala intr-o tinuta care spune despre tine ca esti in acelasi timp flexibila, optimista (date fiind culorile vesele) si genul care apreciaza lucrurile de calitate.

Eu imi aduc aminte de Irene, o buna prietena din strainatate, o femeie adevarata din toate punctele de vedere care m-a format pe mine la vremea cand eram inca o copila. Cu Irene ma plimbam ore intregi prin oras si prin magazine, studiind constiincios imaginea altor femei, admirand vitrinele magazinelor de bijuterii si testandu-ma in a-i spune ce cu ce se potriveste sau nu.

De la ea am aflat ca exista bijuterii de seara si de zi, bijuterii pentru fete rotunde sau ovale, bijuterii pentru femei plinute sau slabe, bijuterii pentru serviciu, pentru jogging, pentru piscine, pentru cocktailuri, pentru nunta.

Intr-o zi am venit super incantata la ea spunandu-i ca am castigat un concurs din partea unuia din cele mai renumite si deosebite magazine de bijuterii online – Luxury gifts. Premiul meu consta in alegerea a 5 bijuterii din colectiile pe care ei le detin. Va imaginati cat de entuziasmata am fost, mai ales ca de-a lungul timpului Luxury gifts fusese magazinul meu preferat pentru cadourile celor dragi. Nu ma puteam hotari de nici o lege ce mi-ar placea mai mult, imi venea sa le iau pe toate acasa. Atunci a intervenit Irene care mi-a spus asa:

“Draga mea, 5 bijuterii pot insemna totul, sau pot sa nu insemne nimic. Degeaba ai casete intregi de bijuterii daca nu stii sa le porti. Nu ai nevoie de mai multe, crede-ma. Haide sa alegem impreuna!” Astfel m-am lasat pe mainile ei si am facut un tur al colectiilor.

“Tu ai fata rotunda si statura medie. Gatul lung si bustul de marime potrivita. Aceasta inseamna ca daca iti vei alege cercei, acestia vor trebui sa fie lungi si subtiri. Daca iti vei alege coliere, iti permiti sa porti un pandantiv mai mare, care iese in evidenta. In materie de bratari, iti recomand pe cele finute care sa nu incarce partea de jos, deoarece nu ai o inaltime care sa avantajeze acest lucru. Iti va trebui neaparat o bijuterie colorata si una neutra. Bijuteria colorata o poti alatura unei tinute uni, iar bijuteria de culoare neutra va putea fi un accesoriu potrivit intr-o tinuta incarcata. Pe urma, iti va trebui o bijuterie nu foarte pretentioasa, pe care o vei accesoriza unei tinute de zi, casual (ca de exemplu la o intalnire cu prietenele, la o cafea, la un interviu sau la serviciu). Nu in ultimul rand, ai nevoie de o bijuterie, pretentioasa, pentru mai multe evenimente importante si deosebite din viata ta (ca de exemplu participarea la o nunta, o cina romantica, o altfel de petrecere si…pentru o seara incendiara cu iubitul tau, in care iti permiti luxul de a nu mai purta nimic altceva in afara de acea bijuterie).

Va invit sa urmariti clipul de mai jos pentru a vedea ce minunatii am ales:

Articol scris pentru Superblog2012, etapa Luxury Gifts

Tinerete fara batranete

Etichete

Oktal, superblog2012, tehnologia viitorului

Si viata fara de …tehnologie, nu se poate. Ok, nu am decat 28 de ani, dar la 80 sunt sigura ca ma voi simti la fel de tanara ca acum. La cat de repede trece timpul, 52 de ani sunt ca si maine. Sunt prea activa si curioasa ca sa ma plafonez! Plus ca batranicile vioaie si zambarete au tot timpul cautare la public. Tehnica se schimba, valorile se schimba, dar noi trebuie sa evoluam o data cu ele, altfel ajungem un fel de mastodonti greu de urnit.

Stiti voi de ce Avatar a avut asa mare succes? Eu, sincer nu cred ca a vandut atat de mult povestea siropoasa, cat ideea de tehnica din viitor, efectul “wow” al civilizatiei Pandora – toate inmultite cu beneficiile tehnicii 3D au facut din film un blockbuster.

Ei, acum imi imaginez propriul blockbuster, viata mea! Ma vad purtand haine care asigura automat un reglaj al caldurii sau frigului in functie de temperatura externa. Astfel nu va mai fi nevoie sa avem sifoniere intregi de haine de iarna, de vara, de toamna, de primavara si 129,2 perechi de incaltaminte asemenea, iar barbatii nostri vor fi mult mai putin stresati din acest punct de vedere. Cu cateva haine precum cele de mai sus, adaptate evenimentelor importante din viata noastra, (de zi, de seara, de petreceri, etc) se vor rezolva problemele. La acest lucru cred ca este usor sa te adaptezi indiferent daca ai 20 sau 80 de ani – presupune doar un mic efort de a renunta la dependenta  tipic feminina, de haine.

Care dependenta, fie ea de haine sau altceva, iarasi isi gaseste solutie prin inventia unui dispozitiv de genul unui chip care se implanteaza in creier, astfel incat sa stopeze orice adictie (de tigari, haine, dulciuri, alcool). Chip-urile vor  putea fi achizitionate doar din magazine online, precum Oktal si apoi implantate de doctori-roboti in spitale. Perioada de recuperare va fi scurta datorita produselor de regenerare rapida a tesuturilor, iar toata lumea va fi mult mai sanatoasa si deci, mult mai fericita.

Pe urma, sunt sigura ca urmatoarea etapa in tehnologie va fi stocarea amintirilor. Parerea mea este ca se va renunta  la aparate de fotografiat si albume, cd-uri si dvd-uri. Printr-un dispozitiv super avansat de procesare automata a imaginilor, conectate direct la partea creierului care se ocupa de amintiri, inima si corp. In momentul in care se inregistreaza un impuls nervos de memorie, se vor transpune imediat imaginile pe un monitor LED direct acasa, usor accesibile prin touch-screen si arhivate automat.

* (sursa imaginii http://itechfuture.com/future-technology-devices-computers/)

Problemele mele (si ale altor cateva sute de mii de oameni) in privinta orientarii in spatiu, mai ales la volan isi va gasi rezolvarea cu un super computer de bord cu procesor Intel 3D care reactioneaza prin transmisie de voce. Am posibilitatea de a alege o varianta mai eficienta din punct de vedere al combustibilului sau rutei, sau pot alege o strada anume pe care sa mergem.

Comertul online va fi marele castigator al noii ere – mentalitatea noastra fiind schimbata, timpul fiind pretios, nu mai ajungi sa pierzi ore intregi prin magazine, uitandu-te la sute de produse pana sa alegi ce ai nevoie.

Intr-un articol precedent, tot pentru Superblog 2012, asa cum este si acesta, spuneam despre faptul ca nu am apelat la magazine online din simplul motiv ca imi place sa ma folosesc de simturi atunci cand cumpar ceva. Problem solved! Eu zic ca magazinele online vor avea “efecte 6D” – cele 5 simturi + al 6-lea care iti analizeaza pe loc impactul psihologic avut in momentul “vizualizarii” produsului pe site, astfel stiind la care dintre ele ai avut o reactie mai puternica si deci, oferindu-ti o recomandare in privinta alegerii.

In casa voi avea roboti de bucatarie care desfasoara treburi casnice cu precizie si in acelasi timp, mobilier multifunctional – birouri care se transforma in paturi, scaune adaptabile automat conformatiei corporale a celui/celei care se aseaza, jucarii pentru copii care pot juca extrem de fidel rolul unui prieten-enciclopedie. Cremele mele de noapte sau de zi chiar vor avea efect de intinerire, nu precum cele de astazi, iar oglinzile vor scana automat imaginea ta dupa machiaj propunandu-ti solutii de imbunatatire sau variante mult mai atragatoare.

*(sursa imaginii http://www.techfever.net/2008/10/humanoid-robot-is-the-maid-of-the-future/)

Ma vad stand la cafea cu sotul meu si citind ziarele direct de pe masuta cu touchscreen sau plimbandu-ne prin parc sprijiniti de bastoane cu laser care prind wireless; astfel suntem conectati in permanenta la retelele de socializare ale prietenilor nostri de canasta sau remi.

Bottom line, as spune asa: scopul evolutiei tehnologiei este acela de a facilita accesul la informatie, comunicare si dezvoltare. Cu atat mai mult cei in varsta vor fi avantajati de aceasta evolutie, pentru ca barierele locomotorii, de sanatate sau psihologice vor fi astfel invinse. Singurul lucru care ramane de facut este sa fim deschisi catre asa ceva. Stiti? Pana la urma, om mancat de vreun hard disk extern nu am vazut pana acum. Dar batrani zambind satisfacuti in fata unui gadget care le taie ceapa mai repede, da!

Toscana (file de jurnal)

Etichete

Nh Hoteles, superblog 2012

21 iunie 2013

“Buon giorno, principessa!”

“Prospetimea racoroasa a cerceafurilor albe , curate, de bumbac imi rasfata pielea, iar mirosul fin, floral ma imbie sa mai raman macar cateva minute in pat. Prin fereastra larga a camerei intra razele soarelui de iunie, invaluind totul intr-o atmosfera mirifica, de basm.

Albul peretilor si culorile pale ale draperiei si perdelei dau, in sfarsit, contur ideii de Rai, iar florile de portocal din coltul camerei nu fac decat sa intregeasca aceasta imagine de vis.

Ma ciup usor – “nu, nu visez, sunt perfect treaza!” Iata atmosfera de vis in care ma aflu intr-o zi superb de joi, la ora 09.46, 21 iunie, Amalfi, Italia, planeta Pamant (cred)…

Puteam sa aleg oricare din cele 400 de hoteluri din 25 de destinatii posibile ale lantului NH Hotels, dar mi-am dorit dintotdeauna sa vad partea aceasta a Italiei. Din momentul in care am vazut prima oara filmul “Sub soarele Toscanei” si am ramas iremediabil indragostita de oameni, de locuri, de peisaje, de apa turcoaz…de timpul care trece imbietor de incet, aproape ca mangaierea unui amant pasional.

Ma ridic din pat, abia –abia, iar racoarea marmurei ma trezeste la realitate. Vad cusatura fina NH pe lenjeria de pat si pe prosoapele care zac pe jos dupa ce cu o seara in urma m-am rasfatat intr-o cada imensa cu multa spuma din produsele Agua de la tierra. Si acum pielea imi pastreaza iz de portocale si lapte. Ma indrept catre balconul camerei unde ma asteapta pe masuta un mic dejun pe tava, delicios si apetisant. Ma intreb cum o fi ajuns acolo atat de repede si prompt?! Ori personalul are incaltari cu pernute anti-zgomot, ori vreun detector de clienti treziti astfel incat sa fie totul atat de bine pus la punct.

De la balcon vad coasta Toscanei, Marea Tireniana si superba terasa a hotelului, piscina mare cu apa limpede. Deja sunt cativa turisti care s-au incumetat de dimineata la plaja. Insa locul meu preferat este zona din afara restaurantului, unde pe langa niste oameni extraordinari cu un zambet larg de fiecare data, ma intampina aranjamente florale si bolte colorate de plante si flori.

In seara aceasta am o programare la masaj in centrul SPA al hotelului, iar maine sauna. Mancarea este delicioasa si deja ma gandesc la un plan cum sa ma dau bine pe langa unul din ospatari poate reuseste sa imi faca rost de reteta cu pui de aseara care a fost bestiala. Desi nu cred ca o sa fie nevoie, aseara aveam pofta de pepene verde, care nu era in meniu. Ma gandeam ca o sa primesc un refuz politicos, in schimb, m-am trezit cu un “Bineinteles, o sa fac tot posibilul sa aveti ceea ce ati dorit, imediat!”

Maine am vorbit cu domnisoara de la receptia hotelului sa inchiriez o masina electrica pentru o plimbare pana in Positano, pe malul marii. Pana ma voi intoarce eu becurile ecologice folosite de cei de la hotel se vor fi aprins, iar totul va fi invaluit intr-o aura speciala si intima, iar mie imi va lipsi atat de mult imbratisarea iubitului meu…

Ma grabesc sa inchiriez un laptop de la receptia hotelului (alt serviciu pentru care imi vine sa ii pup) si sa scriu un e-mail iubitului meu. Ma vad tastand, plina de entuziasm:

“Dragul meu, cere-ma mai repede de sotie daca nu, te cer eu!  Trebuie neaparat sa prindem oferta NH Hotels din luna septembrie pentru luna de miere, iar mie mi-au ramas atat de multe de vazut in Amalfi!…Si desi NH Hotels au un hotel si in Romania, parca as mai gusta o data din atmosfera aceasta idilica de aici…Daca nu zici DA, sa stii ca nu ma mai intorc in Romania!

P.S Daca ti se pare ca sunt ciudat de binedispusa pentru cineva care tocmai s-a ars la soare, sa stii ca este doar datorita energiei pozitive a angajatilor de aici!”

Articol scris pentru Superblog2012, etapa NH Hotels

Distractie mare, mon cher!

Etichete

Android, camera de supravegheat, Edimax, Ediview, Iphone, superblog2012

Sunt un sistem super eficient si modern de monitorizare in timp real. IC-7110W este numele meu, incantat de cunostinta! Daca ma vezi pe strada zici ca sunt R2 din Razboiul stelelor, dar sunt mai mic si nu am capul rotund ca el. Tatal meu, Edimax m-a proiectat si cu un fel de codita wireless prin care pot sa vad cam tot ce misca in 16 locatii.

Sincer? Codita aceea wireless innebuneste multe alte sisteme la fel ca mine, iar colegele imi spun ca sunt chiar sexy. In plus, noaptea functionez la parametri maximi! Nu sunt un egoist nenorocit ca alte camere de supraveghere: eu ce vad si ce aflu interesant sau amuzant dau mai departe, sa stie si altii care sunt noutatile prin lume. Ma inteleg de minune cu sistemul Android, Iphone si Ipad, sunt practic cei mai buni prieteni ai mei.

Sa vedeti ce super petreceri incindem cateodata. Intr-o zi ne-am amuzat teribil. Ma instalase unul din amicii mei la un sediu de firma din centrul Bucurestiului. Acum nu va imaginati ca eu nu stiu ce inseamna buricul targului…la cate a vazut ochisorul meu cel lucios…!

Ideea e ca amicul asta al meu plecase cu niste treburi prin tara. Deh, asta inseamna sa fii sef- te mai si plimbi. El m-a lasat sa ii cunosc pe colegii lui de birou.Zicea ca sunt o gasca pe cinste, dar cam plictisitori cand sunt la serviciu – adica tooaaaata ziua numai cu nasul in hartii si in calculator, chititi acolo pe munca lor.

Cum stateam eu asa linistit, ma saturasem sa ma tot uit in jur si sa nu fie nici o miscare. Pe la 8 si ceva incep sa apara trupele de elita. Prima vine o gagica super misto…picioare pana la gat, fusta scurta rosie, decolteu, oaaaau, nebunie. De unde eram eu pozitionat aveam o priveliste de ma dadea pe spate! Ce sa mai, o fru-mu-se-te. Ma pregateam sa imi fac o abordare cu ea dupa program, poate punem de-o conexiune ceva. Cand, ce sa vad, tipa intra in biroul amicului asta al meu, plecatu’ prin tara. Pune ea mana pe telefon, vorbeste ce vorbeste cand o vad ca face:”Yesss, astazi e distractie!”

Nu termina bine ca apare inca un coleg. Tipa iese vesela din birou si da vestea cea mare celuilalt care ii spune la randul lui noului intrat, un tip mititel cu ochelari si cam slabut. Cred ca este vreun IT-ist ceva. In cateva minute apare toata gasca. Veselie mare, “ce faci frate?” “bine fraticule”, “hai la o tigara!”, “hai la 2!”, “mama ce balcoane are aia, ai vazut-o?”, “da, ii facem un drive test in weekend”. Fetele si ele, la tigara chicotesc, se hlizesc :”fata ce fita de fusta ai azi!”, “auzi? Am gatit aseara o musaka de te lingi pe degete!”, “Offf, nu stiu cu ce sa ma mai imbrac maine!”, “Auzi, fie-mea m-a sunat ieri de 5 ori in juma’ de ora ca nu stia exercitiul la matematica.”

Ce ti-e dat sa vezi si sa auzi?! Heee, ia uite, unii au facut scaunele tren si acuma se imping unii pe altii pe hol si rad ca nebunii!  Baii frate, dar cu aia care se epileaza cu lama cu picioarele sus pe birou ce-o fi??

Hm! Fii atent ce zoom am si cum ajung la tipul ala din coltul biroului care se uita la editia online a Playboy! Bravo frate, esti de-al meu. Pff, ce se aude? Au pus Salt’n’Peppa si tipul ala grasut incepe sa danseze – “Taaaa-na-na-na, ken taci dis!” Ce fente! Ha-ha hoola hop pe gratis! “Sa-i aduca cineva o bara, zau asa” zice unu’. “Bai, Dildaaau, mai cu balans taticule! Vezi sa nu obosesti!”

“What the fuck?? Unde sunt ba, Mirela si cu Riciu?”

“Lasa-i ma, ca are ea un scurt pe undeva si el i-l repara… Prin baie.”

Vreo doi s-au gandit sa joace tenis de masa cu agendele pe post de palete peste desktop-ul unui coleg. N-am timp sa urmaresc scorul, pare mai interesant grupul celor care joaca mima. Ha!Lapte gros e la mare cautare. Abia astept sa vina randul tipei in fusta scurta sa sara peste “Dildau”…aaa, ba nu, stai ca ea e Mirela! La naiba!Poate alta data. Il urasc pe Riciu ala, cine-o fi el! Ia? Da’ IT-istul de mai devreme unde o fi disparut?

“Hai, ba Riciule, nu mai veneai ma?” zice unul. Automat imi indrept ochiul catre subiectul interogarii. Ce sa vezi? IT-istul nostru. Bai, ma lasi?

Nu stiu cand s-a facut 2 dupa amiaza. O vad pe o colega ca se pregateste sa plece la un client. Ceilalti ii fac galerie, ea se face ca e fotomodel si merge pe podium. Usa se inchide in aplauzele lor. O ora mai tarziu o surprind pe aceeasi tipa care se intoarce super furioasa la birou si tipa “Care p…ma-sii mi-a pus, ba, catuse cu puf rosu agatate de mapa de prezentare?” Toti au inceput sa rada…buna asta, catuse cu puf rosu!Ha!

Pe urma am vazut-o pe tipa pe balcon cum ii tremurau mainile pe tigara din care tragea cu foc si ii povestea unei colege:”Fata, cand am scos mapa din servieta si am vazut catusele alea atarnand asa m-am facut mai rosie ca pufu’ ala si aia au inceput sa se fastaceasca si sa isi dreaga vocea. Bine ca n-au zis nimic! Tu nu stii cine a fost? Sigur Grosu’ ca numai ala e obsedat asa.”

Pe la un 4 dupa amiaza tipa cu fusta scurta le striga tuturor sa taca. “Gura, baaa! Suna sefu’ “ Hmm, amicul meu caruia i-am trimis instant imagini din birou a simtit ca e momentul sa faca ceva. Doar asa, ca amuzament, sa le vada reactia. El nu a vrut sa faca publice imaginile, asa ca nu va pot arata exact fetele lor cand a zis tipa aceea ca suna el, dar va pot arata o imagine asemanatoare.

* poza apartine site-ului Buzzfeed

“Alloo, da sefu’? Da sefu’ totul este ok. Cum? Da, sigur, suntem toti la munca. Sunteti pe drum? Ajungeti pana la sfarsitul programului, am inteles! (Si in momentul asta nu va inchipuiti cum au fugit toti care incotro; o asemenea viteza si munca de echipa nu am mai vazut de cand a venit unul de la deratizare intr-o zi, dar in alta parte si a imprastiat niste gandaci. La fel au eliberat si ei locul) Va astept cu un ceai cald. La revedere, drum bun!

“Holy mother of God! Bai, ia, gata, ca intr-o jumatate de ora e aici!”

“Iuliana, ia-ti fata smacurile de la mine de pe tastatura, cum naiba au ajuns aici?” tipa unul disperat, stergand praful de pe birou cu maneca de la sacou

“Baiii, Asterixeee, ia vezi, reusesti sa muti si tu scaunu’ ala din drum? Ca poate-si frange sefu’ gatu’ cand vine, Doamne-ajuta!”

“Da, ma, il mut ca pe tine te doare burta de la ras! Mai bine du si tu teancu’ ala de avioane de hartie la tocator, ca zice asta cand ajunge aici ca a nimerit pe Heathrow la Jocurile Olimpice doua mii Q-spe”

Dragutii de ei, la ora 5 cand a intrat amicul meu pe usa toti munceau de zor ca niste angajati cuminti. In ultimul moment barbatii isi labartasera cravatele si femeile isi stricasera putin coafurile sa para ca toata ziua au alergat prin birou. Unul a fost mai inspirat si pur si simplu si-a bagat capul in acvariul din biroul sefului ca sa para ca e fleasca de transpiratie de la atata stors de creieri ce-a vazut el.

Eh? V-a placut experienta cu mine? Ia-ma acasa! Promit ca pur si simplu CONFIDENTIALITATE NU este prenumele meu. J

Articol scris pentru Superblog 2012, etapa Edimax.