Intimitatea ca o casa

Etichete

casa, intimitate, spatiu intim, suflet

Zilele trecute vorbeam despre spatiul personal si intimtate, ca o casa. Eu spuneam ca daca este sa imi imaginez spatiul meu personal, s-ar asemana foarte mult cu Sala Oglinzilor de la Versailles (tot tacamul, cu oglinzi, marmura pe jos si lumini multe multe si prezicatoare de povesti). Gizaaaas, beat that Freud!!!

El imi spunea ca spatiul intim al unei persoane (in speta Maria mea) s-ar asocia mai bine cu o casa. E ca si cum bucataria ar fi partea de creier, de ganduri, amintiri – doar acolo gatesti, prepari, te hranesti. Dormitorul ar fi mai degraba inima – sentimentele, trairile alea care nu se gandesc, care vin pur si simplu. Sufrageria sunt toate compromisurile pe care le facem noi ca oameni atunci cand impartasim locul acela cu alti oameni. Cum radem noi in barba asa cand dam de prosti, cum schimbam priviri pline de subinteles cu cel drag atunci cand vedem oameni mici si superficiali pe care trebuie, TREBUIE sa ii accepti in jurul tau pentru ca nu ai ce face (circumstantele sociale te obliga, la serviciu, la cafenele, etc). Baia este locul unde te cureti de prejudecati, de cosmaruri si de lucruri lipsite de sens. Pe scurt, cred ca este locul in care isi desfasoara activitatea tribunalele mintii tale dupa ce ai venit din sufragerie.

Iar holul, ei bine holul e un loc aparte, e un loc de granite. Acolo este de fapt bariera stii? Cu oameni care iti murdaresc presul de la intrare sau calca sfios si respectuos, care inteleg solemnitatea momentului de a-i lasa sa iti intre in casa.

Chestionarul meu ulterior discutiei, pentru voi, ar fi urmatorul:

1. Unde ai pozitiona-o pe persoana cea mai draga tie acum?

2. Ce camere ai adauga sau elimina pentru ca le consideri inutile?

3. Ai pune parole, incuietori si limite celor pe care ii lasi sa intre in „casa” ta?

4. Daca nu pui limite, care crezi ca este cel mai mare rau pe care ti-l poate face un oaspete?

Publicitate

Femei…again

Etichete

emaniparea femeilor, femeile sunt frumoase, frumusetea femeilor

Observ pe zi ce trece ca femeile reprezinta un subiect controversat de discutie: printre prietenii mei, printre colegi de serviciu, chiar si printre rude. Femeile reprezinta o problema controversata chiar si pentru ele insele. What to do, that to do? Suntem asa de complicate ca daca am fi o reteta, probabil ca nici macar Horia Varlan nu ar putea sa ne gateasca…sau Jamie Oliver. Dar mai bine nu zic de Jamie, ca el este cu retelele NATURALE, iar noi femeile cam avem o problema cu asta – adica cu a fi naturale.

Azi vorbesc despre increderea in noi.Fact: femeilor le lipseste increderea in ele insele. O sa ma detasez putin de aceasta afirmatie si o sa privesc lucrurile cumva din afara. Ce se intampla cu o femeie care nu are incredere in ea? Pai situatiile sunt 2:

1 – va deveni artificiala pentru a placea barbatilor din jur. Iar aici artificiile sunt variate: de la chirurgii plastice, la machiaj puternic si extravagant total diferit de personalitatea femeii in cauza, va adopta haine care nu o caracterizeaza, va frecventa locuri care nu o reprezinta.In fine, ati inteles ideea. Been there, know that!

2 – va deveni o epava care la acea mai mica bataie de vant va fi labila psihic, manifestandu-se in felurite moduri: va plange, va arunca cu obiecte, va striga si va face crize de nervi in fata unui barbat care va fi convins in acel moment ca Apocalipsa se intampla sub ochii lui.

Ce este de facut?

O sa imi aduc aminte aici de o foarte buna prietena – Irene – care a fost norocul meu in materie de incredere in propria persoana.Irene a fost cea care in fata unei oglinzi, absolut goale amandoua, m-a ajutat sa ma descopar si sa descopar la randul meu frumusetea unei femei. Am invatat atunci ca o femeie este frumoasa indiferent de barbatul de langa ea. Ca ingrijirea unei femei este esentiala pentru starea ei de spirit. Ca daca tu nu te respecti si nu ai o stima de sine crescuta, celalalt nu va putea niciodata sa faca asta pentru tine. Ca problemele noastre ale femeilor, sunt strict ale noastre. Ca un barbat nu te va vedea niciodata la fel cum te vede o femeie. Ca lucrurile esentiale care nu trebuie sa lipseasca unei femei sunt sapunul si samponul. Ca nici un fard nu va estompa definitiv urmele lasate de lacrimi asupra sufletului tau. Ca daca un barbat nu te intelege, du-te si bea un cocktail si danseaza. Ca mirosul natural al unei femei curate va intrece intotdeauna cel mai scump parfum. Ca barbatii nu vad decat ceea ce tu le oferi si ii lasi sa vada. Ca abia atunci cand vei invata sa faci un sex oral dimineata, la trezire, unul pe cinste…abia atunci iti vei permite sa fii tu prima care se trezeste dimineata. Ca sampania si baia prelungita fac minuni asupra spiritului unei femei. Ca cea mai frumoase parte a corpului nostru sunt umbrele si jocul de lumini. Ca nici o frumusete exterioara nu va depasi o replica buna!

Lectii de viata! Ridica-te si traieste! Esti frumoasa, oricate suferinte ai fi trait…

Indreptar pentru femei

Etichete

barbati, cai verzi pe pereti, emanciparea femeii, femei, Smiley

In acest articol voi vorbi despre femei si relatiile lor cu barbatii. People, prepare…engage….here we go.

Reguli generale:

1. Daca femeile ar vorbi mai putin si ar gandi mai mult, lumea asta chiar ar fi mai roz si unicornii ar umbla pe pereti ca in melodia lui Smiley, cum credem noi

2. Cand un barbat te injura, te bate, te ignora si variatii pe tema, ai o singura solutie (si nu, nu este aceea de a-ti taia venele) – te ridici, il injuri de mama si mergi mai departe

3. Nu raspunde niciodata cu NU STIU. Pe bune acum, chiar asa, sa nu ai nici macar o idee care iti umbla prin minte incat sa dai raspunsul asta??

4. O izmana este o izmana si o p… este o p…Iar un dildo este un dildo. Chiar ca nu o sa inteleg niciodata pe cele care isi pun in joc pielea orgoliului pentru ceva unilateral

5. Cand un barbat iti spune Te iubesc! – Uita-te de doua ori in jur ca sa te asiguri ca vorbeste cu tine si nu cu amanta lui secreta – sticla de bere

Da, lupt pentru emanciparea femeii, daca emancipare se numeste aceea de a nu mai fi niste gaste romantice si siropoase care:

– se oftica pe iubitii lor cand acestia nu dau sms din 5 in 5 minute cu declaratii de dragoste

– strang un lighean de lacrimi daca ala le da papucii

– spun ceva si pe urma isi aduc aminte ca nu asta vroiau de fapt sa spuna

– iau de buna TOIT ce li se spune fara a trece prin filtrul acid al ratiunii

– cheltuie toti banii de pe card pe toale si farduri pentru ca pe urma sa nu aiba cu ce sa se imbrace sau sa se considere urate

– gandesc ca a-ti cumpara o carte este pe atat de inutil pe cat ai merge la un meci de fotbal

Noi femeile ar trebui sa intram mai mult in psihologia barbatilor – adica aia care nu exista si chiar sa vedem ca acolo este gol. Sa intelegem ca femeile si barbatii sunt doua specii diferite, fiecare cu teritoriul si cutumele lor. E simplu: noi ne ducem la manichiura, ei se duc la bere cu baietii. Noi vorbim de cat de mare o au si ei vorbesc despre cate goluri a dat Banel sau cine stie ce alt jucator. Noi ne facem frumoase pentru ei, ei dorm bustean pentru pace pe planeta. Ce este de neinteles in toata treaba asta?

Asa ca:

– de acum nu vreau sa mai vad in jur femei smiorcaite, altfel imi fac operatie de schimbare de sex

– nu vreau sa vad femei deprimate pentru ca barbatii nu le dau atentie

– nu vreau sa vad femei proaste!

Am zis!

 

Sex…top

Etichete

campania FOC, firme logistica Bucuresti, sex la birou

Este deja un fapt stiut ca drumurile m-au dus weekend-ul trecut la Bucuresti, da? DA! Dar ce nu stie toata lumea este ca atunci cand autostrada este foarte aglomerata si tu te plictisesti de ascultat muzica si de gandit la nemurirea sufletului, mai ajungi sa iti arunci privirea si pe la ferestrele firmelor de la iesirea de pe autostrada.

Ce sa vezi, ce sa vezi? 2 angajati ai unei faimoase firme de logistica faceau sex la birou, PE birou. Ora exacta: 21.42, vinerea seara. Uite asa, orele suplimentare ale angajatilor din multinationale, isi gasesc justificarea.

Ma gandesc cum a decurs discutia dinainte de. Sa fi fost surmenati de atata munca si au simtit nevoia sa ia o pauza de relaxare? Or fi vrut ceva kinky si s-au gandit ca in raza vizuala a camerelor de filmat e mai interesant? Or fi vrut sa se reorienteze in cariera catre filme XXX si aveau nevoie de aprecierea publicului larg de pe youtube, in special al sefului ca doar el stabileste criteriile de performanta pentru post?

O fi facut parte activitatea din fisa postului? Or fi fost, in pana mea, sot si sotie lucrand la aceeasi firma si asta a fost singurul moment in care puteau si ei sa si-o traga linistiti. Uite, de-aia „1 copil pe saptamana arde in Romania”- pentru ca parintii au treaba sa isi faca de cap la birou pentru ore suplimentare platite. Uite de-aia scade natalitatea in Romania – pentru ca este cunoscut faptul, in situatii de stress(de ex sex la birou), rata de fertilitate este mult mai scazuta. Uite de-aia nu merg bine lucrurile in tara, de-aia mor copiii de foame in Africa si este seceta in mai bine de 30% din tarile de la Glob. Pentru ca 2 nesatui stau si si-o trag la birou, la geam, la 21.42 seara, intr-o vineri.

P.S Daca aveam ceva prezenta de spirit le faceam si o poza, pentru cazul in care totusi explicatia ar fi fost varianta 3.

P.S2. Faza si mai misto a fost ca in biroul alaturat niste angajati seriosi, cu frica de Dumnezeu, „implicati si responsabili” chiar munceau aplecati asupra unor hartii (sper totusi ca nu dormeau, altfel mi se duce naiba toata exemplificarea vietii).

Before and after Superblog

Etichete

before and after, sfarsitul lumii 2012, Superblog

Cred ca dupa participarea la Superblog 2012 zilele se vor imparti ceva de genul inainte si dupa concurs.

Fac un bilant din incheietura tastaturii si imi da cu plus din orice unghi as privi:

Inainte:

Credeam ca scriu bine, la obiect, la subiect si cu talc (a se citi cu â). Ma mandream cu un numar de aproximativ 2000 de cititori unici pe luna

Dupa:

Nu mai cred ca scriu bine si cu schepsis. Acum sunt convinsa ca este asa. Stiu, sunt lipsita de modestie, aruncati cu rosii! (imi fac bulion pentru la iarna din ele). 2000 a devenit intre timp undeva la 3000 si ceva, in zilele bune 4000. Nice!

Inainte:

Credeam ca nu e nevoie sa interactionezi cu cei care iti trimit comment-uri, ca este ceva de genul: eu le ofer o scriitura buna, ei se delecteaza, macar atat pot face si ei – sa comenteze.

Dupa:

Bullshit total ce este scris mai sus. Daca nu esti in piata nu iti ofera nimeni feedback, nu ai cum sa iti masori capacitatea, nu ai cum sa afli noutati. O sa ai aerul unui Zeus care nu coboara printre muritori. Si nu ne dorim asta!

Inainte:

Credeam ca intr-un concurs cu advertoriale e bine sa iti pastrezi propriul stil si sa nu bagi din top despre produse de care nu ai habar. Oricum rezultatul va fi acelasi.

Dupa:

Acum am invatat sa fiu flexibila in scris. Am invatat ca daca perii pe cate unul nu inseamna ca nu mai esti tu, ci ca stii sa stralucesti chiar si in miez de zi. Bottom line, am invatat sa ma transform. Ati vazut Transformers?

Inainte:

Scriam rar si cand aveam chef sa imi omor nervii si sa imi exorcizez cititorii, eventual sa mai oripilez pe cate cineva…sau sa transmit un mesaj pentru omuleti din viata mea.

Dupa:

Am inteles ca scrisul este mai mult decat un hobby. Ca mintea trebuie sa iti fie antrenata, ca te stimuleaza si te imbogateste (la propriu si la figurat) fiecare tema la care nici prin gand nu iti trecea ca vei scrie vreodata.

Abia astept sa postez poza in tricoul de finalist fruntas Superblog2012. Sa vedem ce-o fi la anul, asta daca nu vine sfarsitul lumii. Si daca vine, tot la Superblog ne vedem!

Paste fericit tuturor, ca poate nu mai am cand sa transmit!

Sah

Etichete

Marin Sorescu, poezii, relatii interumane

Cineva a avut grija sa imi aminteasca zilele trecute de „sahul” pe care eu il joc cu Dumnezeu de ceva timp incoace.

Pe urma am gasit poezia asta a lui Marin Sorescu…

Cred intr-adevar ca lucrurile nu se intampla niciodata fara motiv. Si mai cred ca noi oamenii suntem legati de alti oameni cu niste fire invizibile si extrem de fragile, in anumite noduri: cele care tin de o suferinta, de o boala, de o iubire, de un vis, de o dezamagire, de o calitate, de un defect, de o speranta, de alti oameni cunoscuti vreodata, etc.

Pana acum numar vreo douazeci si ceva de oameni adevarati de care sunt legata, iar vreo cateva sute de „doar oameni” care mi-au cam lasat vanatai pe la incheieturile de care m-au legat cu firele lor.

Eu mut o zi albă,

El mută o zi neagră.

Eu înaintez cu un vis,

El mi-1 ia la război.

El îmi atacă plămânii,

Eu mă gândesc un un la spital,

Fac o combinaţie strălucită

Şi-i câştig o zi neagră.

El mută o nenorocire

Şi mă ameninţă cu cancerul

(Care merge deocamdată în formă de cruce),

Dar eu îi pun în faţă o carte

Şi-1 silesc să se retragă.

Îi mai câştig câteva piese,

Dar, uite, jumătate din viaţa mea

E scoasă pe margine.-

O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,

Îmi spune el.-

Nu-i nimic, glumesc eu,

Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,

Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi

Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară

Şi continui partida

O calatorie ajunsa la final

Exista intotdeauna starea aceea datatoare de fluturi in stomac si picioare grele, atunci cand o calatorie se apropie de final. Imi aduc aminte de imbarcarea de la inceput, de bagajele mici si mari, pe care le-am urcat nerabdatoare in trenul Superblog, de alergarea usoara pe peron si apoi in cautarea locului unde sa ma asez, de aglomeratia din trenul acesta, de curiozitatea mea crescanda in a ma uita la ceilalti pasageri…la primul control al biletelor, de la Toyota, pe urma la al doilea si tot asa pana la al 30-lea control.

Asa cum se intampla si in calatoriile adevarate, dai peste controlori mai permisivi, unii care sunt mai „ciufuti” (scuze de expresie), unii care mai stau de vorba cu tine, care iti dau indicatii daca ai nevoie de lamuriri, iar altii care taxeaza crunt pentru ca era biletul putin indoit la colt.

Fiecare proba a fost o lectie pentru mine. A fost prima participare si nu regret nici macar un moment. Obiectivul personal de a ma clasa macar in primii 10 a fost atins. Am vrut sa imi verific ceva si sa primesc un feedback obiectiv cu privire la modul in care scriu. Toate aceste asteptari mi-au fost implinite si uneori depasite.

„Controlorul” preferat? Am doi, la poluri total opuse:

– Cel care m-a influentat cel mai mult in dezvoltarea personala este Aventuria. Feedback-ul primit de la Alex Dumbrava, precum si faptul ca a fost cea mai mica nota primita in concurs m-a motivat extrem de mult, parerile argumentate si viziunea clara si detaliata asupra articolului meu m-a adus pe calea cea buna intr-o perioada in care notele bune luate pana atunci ma facusera sa cam deraiez de la stilul personal

– Cea mai interesanta proba pentru mine a venit de la Borealy. Sa spunem ca a fost cel mai mult pe sufletul meu, fiind o persoana care se hraneste cu emotii si cadouri oferite celor dragi

Cum cred eu ca ar putea fi imbunatatit Superblog?

– Lansarea probelor din partea sponsorilor. Cred ca o echilibrare acestora ar fi binevenita; de ex. fiecare sponsor sa lanseze 2 probe, nu unii 3 si altii 1.

– Criteriile de jurizare. Sa fie clare si sa nu lase loc de ambiguitati. Ce inseamna pentru fiecare sponsor creativitate? Care sunt asteptarile lor de la o proba si implicit de la noi? In ce procent conteaza fiecare criteriu

– As propune o scurta prezentare a persoanelor care fac parte din juriul fiecarei probe: cate ceva despre ei, despre stilul lor. Astfel, cred ca diferenta de statut nu s-ar face simtita atat de pregnant, cred ca ar apropia participantii de juriu si nu ar mai exista loc de critici caustice la adresa lor. In functie de stilul de prezentare al fiecaruia iti poti da seama si cam cat de deschis este catre un articol mai nonconformist sau catre unul mai conservator. Propun ca acest lucru sa se intample in momentul lansarii probei in concurs. Ce ar fi daca sponsorii ar fi cei care se adreseaza direct concurentilor din platforma de concurs?

– Pentru aranjamentele florale oferite juriului, propun scrierea unor mesaje dragute din partea concurentilor (cei care doresc sa scrie, evident) pe biletele sau ca in imaginea aranjamentului de mai jos. Evident, mesajele trebuie sa vina din partea celor multumiti de juriul respectiv, in care sa transmita sentimentele pozitive cu care au ramas in urma probelor lor. Un exemplu ar fi pentru cei de la Borealy – cred ca ar fi cea mai buna dovada ca Superblog daruieste emotii prin cadouri. Ce ziceti?

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

De cate ori nu ati auzit intrebarea aceasta cand erati mai mici? Iata ca se termina si Superblog, editia 2012, competitia pentru care de 2 luni incoace ma lupt si imi ascut simtul literar neincetat. Credeam ca la varsta aceasta nu o sa mai primesc intrebarea copilariei mele. Sau ca daca o sa o primesc, voi raspunde dintr-un suflet. Ei bine, surpriza mare!

Domenii care mai de care mai diverse, sponsori si organizatori inediti. De cei mai multi nu am auzit niciodata. De fapt ce zic eu? Dintre organizatori, singurii cunoscuti la prima vedere mi-a fost Trilulilu. Ceea ce ma duce cu gandul daca nu cumva ar trebui sa isi umfle putin organizatorii nostri bugetul alocat publicitatii si promovarii?!

Fiindu-mi straini, am inceput sa ma interesez despre activitati, cu ce se lauda, la ce sunt buni, la ce sunt mai putin buni dar vor fi. Ce sa mai, scanat in lung si-n lat ca sa-mi aleg viitorul colaborator. Pe urma, incep sa ma uit la mine. La ce ma pricep? La scris, la comunicat, la formare de omuleti si am oarece idei si creativitate. Bun!

Si-am ales cu cine vreau sa raman, cum s-ar zice: cu toti! Pai cum sa pot eu sa ma decid, daca fiecare starneste in mine diverse reactii, toate pozitive?

Uite, iau ca exemple, asa: Jurnal de lifestyle care scoate toata artileria feminista din mine si dorinta de a emancipa femeile din ziua de astazi…la modul calculat si educat, nu talmes-balmes; arenaIT.net sa imi doresc sa vorbesc despre IT pe limba unora ca mine, adica mai pentru incepatori asa, sa nu-si prinda urechile cei mai putin pregatiti in ale tehnicii; robintelul ma starneste sa am limba mai ascutita, iar moneywatch sa dau drumul mai repede afacerii aceleia pe care o am in minte de ceva vreme.

Haideti sa le luam pe rand, totusi.

Cu 121.ro mi-ar placea sa colaborez pe partea de scris articole, dar la ce mod? Imi imaginez o rubrica scurta de genul “Intrebari de-ale femeilor”, unde dilemele noastre zilnice isi gasesc raspunsuri complete si documentate. Exemple: Pot sa imi transform o rochie de seara in tinuta de zi? Ce aleg intre un teatru, un film si opera? Centre de wellness recomandate? etc

In ceea ce priveste promovarea Superblog? Cred ca majoritatea autorilor de blog sunt femei si dedicand in site o pagina speciala celor care castiga Superblog in diverse editii, in care sa scrie articole interesante, beneficiile ar fi duble: ei isi promoveaza blogurile si imaginea, cei care citesc se inscriu in concurs (pe principiul “Pot si eu!”), iar vizitatorii site-ului  vor fi mai numerosi.

ArenaIT.net spuneam ca imi starneste dorinta de a invata mai multe despre domeniul in care ei sunt cei mai tari. Mi-ar cam surade ideea de a fi co-autor la unele articole, prezentand noutati IT din perspectiva cuiva care nu stie foarte multe despre genul acesta de gadgeturi. Ceva de genul – IT-ul pe intelesul tuturor.

Promovarea Superblog? Ok, pai din cate stiu eu IT-stii si pasionatii de IT au forumuri, intalniri de-ale lor, grupuri si subgrupuri. Ce publicitate mai buna de a induce ideea ca Superblog este o competitie flexibila, nu de nisa?

Revin la un site mai feminin asa – JurnalLifestyle.ro. Eii, aici cred ca viziunea este una de formare, modelare si dezvoltare a femeii. Mizez tot pe articole scrise, deci colaborator in calitate de scriitoare de articole despre feminism, despre femeia moderna din zilele noastre care impaca mirosul de parfum cu cel de supa, de exemplu, tipologii de femei intalnite in ziua de azi si relatiile sociale cu barbatii. Aceasta mai ales in rubrica JLS; cat despre rubrica Snapshot – as cam avea cateva carti carora le scriu recenzii frumoase. Bineinteles, cu acelasi scop de a deschide mintea si sufletul femeilor din jurul nostru.

Am ajuns la Trilulilu.ro. Ei, aici agentul de vanzari din mine iese la suprafata. Cred ca un parteneriat cu diverse trupe ale momentului care sa ii promoveze in concertele lor ar fi benefica. Avantaje de ambele parti. Pick me! I can do this! Unde sunt concerte si lansari, acolo este si Trilulilu. Unde este Trilulilu, acolo este si Superblog. Dragut,nu?

Radiolynx. Bun! Stiti de cand imi doresc eu sa ajung la un radio sa lucrez? Stiti voi cat apreciez munca lor? Adica: oameni buni, cat de creativ si viteza de reactie sa ai, stapanire de sine, organizare, control, deschidere, abilitati de comunicare + voce frumoasa si care sa transmita ceva, sa aiba oamenii acestia, incat emisiunile lor sa fie live? V-ati gandit vreodata ca daca Doamne fereste, dau o duma intr-o zi, e vai de lume? Eu as introduce o emisiune live cu “Omul lunii…”, care sa fie alesi pe criterii cat mai simple si cat mai speciale in acelasi timp. As face cercetari cu rigurozitate si as pregati minutios intrebari, fiind in acelasi timp atenta sa reactionez in functie de raspunsurile invitatului si sa nu para nimic regizat.

Cu Obisnuit.eu si Robintel.ro, fiind ambele bloguri de o abordare cu sare si piper, m-as cam baga un pic in seama si as face cu ei dueluri de articole pe teme date. De exemplu – s-a lansat Iphone5, da? Unul din noi e pro, celalalt e contra. Totul la modul haios si util, bineinteles, atractiv in primul rand. Credeti voi ca mai exista vreun blog tehnic cu asa o abordare? Eu nu am gasit.

PRwave ar fi pentru mine rampa de lansare in organizare de conferinte si intalniri de coaching pe teme de public speaking, PR, redactare de articole din cele mai diverse. Organizam impreuna evenimente in vederea pregatirii pentru…Superblog, de ce nu?

Moneywatch cred ca ar fi partenerul care imi ofera teren de “joaca”. As introduce o rubrica de testimoniale in care sa analizam impreuna afaceri de succes, studii de caz, pro si contra deschiderii unei afaceri intr-un anumit domeniu, implicatii, testimonialele unor oameni care au avut curaj sa faca ceva in sensul acela. Eu as fi omul lor de teren – adica cel care duce investigatiile pe urma vine “acasa” si spune ce a aflat. Ei vor scrie totul intr-o forma business ca se pricep bine la acest lucru.

Pentru Photomagazine as fi agentul lor de PR. Promovarea site-ului prin participarea la diverse evenimente sociale, in care fotografiile sa fie realizate de castigatorii concursurilor de pe site sau celor mai buni fotografi ai lor. Evident, cel mai interesant eveniment al anului, Gala Superblog nu trebuie sa lipseasca din agenda lor.

Connect.ro cred ca ar putea incepe cu brio colaborarea cu mine in calitate de formator pentru serviciul de customer service in telecomunicatii – bineinteles, pentru aceasta ar trebui sa introduca un nou serviciu. Dar v-ati gandit vreodata ca firmele de telecomunicatii pe care le promoveaza site-ul, ar fi incantate sa colaboreze pe genul acesta de servicii cu cititorii blogului? Este ceva la modul: ne pasa nu numai tehnic vorbind de telecomunicatiile pe care le alegeti, ci si de serviciile pe care le primiti in interactiunea cu firmele de specialitate.

Acestea fiind zise, va marturisesc cu mana pe inima ca nu ma pot decide ce vreau sa fiu cand voi fi mare: scriitor? PR? Trainer?Agent de vanzari?Organizator de evenimente cu specific? Toate cele de mai sus?

Articol scris pentru Superblog2012.