Recunosc, sunt mai degraba o conventionala. Imi plac lucrurile palpabile, traditionale si cararile batatorite. In schimb, cu timpul am invatat ca daca nu risti uneori si daca nu mergi cumva si impotriva naturii tale, nu ai cum sa iti cunosti si sa iti testezi limitele.
Asa am ajuns de la un job strict de consultant resurse umane la largirea orizontului meu profesional catre formare, training si coaching. Am descoperit sa vocatia si pasiunea folosite asa cum trebuie iti dezvolta extraordinar de mult spiritul antreprenorial. Asa am ajuns eu mai departe sa imi deschid propria afacere, deocamdata la nivel local – o firma care ofera servicii de consultanta, formare si dezvoltare profesionala, pe care am numit-o simplu “Braining”.
Ok, recunosc, nu stiu cat de inspirat a fost numele, pentru ca o parte din persoanele la care a ajuns mesajul firmei nu au inteles din prima la ce se rezuma activitatea. Deocamdata suntem mici, dar voinici. Si asa cum se intampla des cand esti la inceput de drum, avem planuri mari si energie.
Citind si informandu-ma mai mult mi-am dat seama de un lucru – daca nu esti in online, aproape ca nu existi! Am descoperit prin SpringShop ca iti poti crea un magazin online si mi s-a aprins beculetul: eu nu am produse palpabile pe care le pot vinde, produsul meu este de fapt un serviciu, deci cum ma pot folosi de mediul online pentru a-mi atinge scopul? Prin promovare, publicitate.
In mod normal, un magazin online functioneaza ca un magazin propriu-zis: oamenii vin, vad produse prezentate frumos si cat mai amplu, pe urma le cumpara tot cu bani online. Nimic mai simplu. Eii, lucrurile nu sunt chiar asa din punctul meu de vedere. Eu cred ca un magazin online este un mediu online, adica reprezinta asa (in ordinea numerelor de pe tricou):
– este o intreaga comunitate (efectiv sunt oameni asemenea tie, care gandesc in acelasi sens, cu acelasi tip de viziune) business
– un mediu de promovare a firmei, a produsului sau serviciului
– un instrument prin care poti obtine informatii noi despre trenduri in piata (ce se mai cumpara, ce se mai vinde, ce cauta clientii, etc) – deci un barometru exceptional pentru piata si…pentru concurenta
– un instrument mind-blowing (genul de activitate care te face sa iti deschizi mintea catre alte arii mai putin cunoscute)
– pe langa faptul ca este un mediu comun, iti da posibilitatea de a-ti pastra amprenta personala (publicitate, personalizarea paginii)
– iar la nivel personal, cred ca o foarte buna modalitate de a-ti cunoaste potentialul in afaceri (afli cat de bun manager esti? cat de inventiv esti? cat de flexibil? cat de deschis catre nou? cat de customer oriented?)
Elementele de mai sus sunt tot atatea motive pentru care cineva ar alege sa isi creeze un magazin online si tot atatea functionalitati ale sale.Totul tine de abordare si promovare. Daca nici un mediu online nu iti ofera libertatea de care ai nevoie (si la costuri minime), atunci nimic nu iti poate oferi aceasta.
Pe scurt, cred ca un magazin online are o functionalitate mult mai larga decat simpla vanzare/inchiriere,etc. Pana la urma, nu acesta a fost scopul transformarii si evolutiei in online? Sa fie out-standing?!
Cum recita cu foc, asa recita cea mai moderna unitate de stocare – un HDD extern fasnet, suplu, de doar 100 de grame si capacitate de 1terabyte.
Parintii stateau emotionati pe rafturile showroom-ului deschis de magazinul Azerty si asteptau ca festivitatea de deschidere sa se termine. Vedeau cum copilul lor crescuse si evoluase o data cu tehnologia. Erau atat de mandri, incat emanau o gramada de energie in jur, atat de multa ca incepusera sa vibreze toate celelalte electronice.
Isi aminteau si acum prima oara cand venise pe lume – era o discheta dragalasa si cam dolofana, aproape patrata. Nu stia sa faca multe, avea doar 2.88MB si neastamparata fiind, se zgaria adesea, avand nevoie de reformatari multiple.
Cand a crescut putin mai mare, deja a inceput sa foloseasca gloss-uri si culori diverse. Prietenii o numeau CD. Crescand, si capacitatea ei de acumulare a cunostintelor a crescut pana la aproape 900 MB. Toti mandri fiind de ea, dragalasa si extrem de populara…
Ce te faci insa ca nu se multumea draga de ea doar cu atat. Cu cat timpul trecea avea nevoie de mai multa informatie, citea tot ce prindea, asa ajunse intr-un timp foarte scurt la calitatile unui Flash stick USB. Principala ei calitate era aceea ca pe langa bagajul vast de cunostinte, pana la 16GB (deci vorbim de un alt nivel), era si mare amatoare de calatorii – portabila fiind, micuta, formele ei devenind mult mai suple, toti o luau peste tot. Nu se stia niciodata unde puteai avea nevoie de ea. Fata buna, da o mana de ajutor oricui. Saritoareee…nevoie mare!
Crescand inca si mai mult, ajunse sa nu se mai impiedice des, deci si juliturile si nevoia de formatare scazura drastic, in timp ce memoria ei sa imbunatatea cu fiecare zi – pana la 2 TB.
Singura “problema” este ca unitatea noastra de stocare este cam versatila si cam prea flusturatica – se preteaza si la telefoane si la aparate foto, si la calculatoare si la Ipod-uri. Asta e, pana si-o gasi si ea mediul potrivit…!
Parintii ei isi dadura silinta sa mearga la cei mai buni specialisti care sa o pregateasca pentru viitor: vizionari in tehnologie, specialisti in componente electronice, cel mai des petrecea timpul cu Magazinul Azerty – mare admirator si fan al tehnologiei si electronicelor- ca sa se actualizeze cu ceea ce mai era nou. Glumea cu ofertele la HDD externe, isi dadea ghionturi cu suratele mai mici decat ea gen stick-uri de memorie. Tot mergand la Azerty prinsese drag de mediul online, asa ca in curand numai acolo petrecu timpul. Isi luase nickname-ul de Cloud – Serviciul cloud.
Cativa ani mai tarziu, dupa ce absolvi Facultatea de Informatica, Magna cum laudae, unitatea noastra de stocare reveni acasa, la parintii ei pentru a le arata rodul investitiilor si muncii lor.
“Va multumesc dragii mei pentru toata truda voastra de acum cativa ani. Datorita voua sunt cea mai sofisticata unitate de stocare existenta. In primul rand, de la voi mi-am insusit valori extrem de rare in ziua de azi, precum transparenta si sinceritatea. Datorita invelisului transparent, se poate vedea exact cum functionez. Nu am nimic de ascuns si imi asum cu mandrie ceea ce sunt azi. Am trecut prin multe transformari, am evoluat mult, iar in momentul acesta ma pot lauda cu un bagaj de cunostinte nelimitat. Practic, cam toata informatia pe care o poate acumula cineva intr-o viata, spatiul meu de stocare se dilata in functie de necesitatea utilizatorului.
Uite, o data mi s-a intamplat ca cineva sa vrea sa-mi transfere continutul electronic al unei biblioteci uriase. Daca eu nu dadeam dovada de flexibilitate, el ar fi trebuit sa isi imparta continutul in mai multe parti.
Sunt atat de discreta acum, incat pot fi purtata inclusiv intr-un ceas de mana, alaturi de bateria acestuia. Trebuie, insa, sa fii atent cu mine, pentru ca ma poti pierde usor. Sunt pretentioasa si cer ingrijire si dexteritate. Este si normal dupa atata evolutie sa trebuiasca sa dea si utilizatorul meu ceva la schimb, nu?
Asa ca dragii mei parinti, in momentul acesta analizez foarte multe oferte de casatorie, venite care mai de care de te miri unde. Cele mai recunoscute companii nationale si multinationale isi doresc sa ma aiba alaturi de ei. Cred, insa, ca voi decide asupra celor mai profesionisti. Ce ziceti de viitorul meu sot – Azerty?”
“2 la 1 leu, maica! Proaspat, azi de dimineata cules din gradina, miroase si matale ici la tulpina!” si rupse o crenguta imprastiind un miros bun si proaspat de pamant si verde care ma duse instantaneu in fata unei portii aburinde de ciorbita de pui cu bors si patrunjel din belsug.
“Bine, iau 4. Sa fie!”
Mai incolo putin, in aceeasi piata, care mai de care se intreceau sa isi imbie musteriii, producatori locali veniti de pretutindeni:
“Daca cumperi azi un ou
Mosu’ vine cu cadou!
Bea laptic de dimineata
Si-o sa ai fata fasneata!”
“5 lei-2 litri, si e de vaca, nu e indoit cu apa cum fac pe la magazine. Vaca sanatoasa, i-am dat numai fan toata iarna si iarba grasa, ptiu, frumoasa bat-o norocu de Joiana!”
Ma si vedeam in fata unei cani babane de lapte cald si a unei felii unse din plin cu magiun din prune de la bunica, facut in tuci.
“Si niste carnita pentru sarmale si gata piata pe ziua de azi”:
“Cu slanina de la Nae
Si cu pastrama de oaie
Faci o cumetrie frate
De dai oaspetii pe spate”
“Ia vino matale sa gusti minunatie de slana adusa tocmai de la Cluj, data prin boia si usturoi si fiarta vreo 2 ore la foc mic, pe urma tinuta in invelis de cimbru. Gusta, gusta, apai de nu ti-o placea cum se topeste in gura, nu ma mai numesc eu Ardelean.”
O minunatie de culori si arome, plus placerea contactului cu romanasii nostri de la tara… Cam asa era acum cativa ani, inainte ca E-urile sa fie consumate mai ceva decat vitamina C, iar made in Romania sa se gaseasca doar in arhivele nationale.
Era o vreme cand oamenii tineau cu adevarat la traditii si faceau totul la timpul lor. Era o vreme cand mancarurile si dieta erau adaptate anotimpurilor si copiii nostri nu mancau portocale in miez de vara sau pepene verde de Craciun, dar erau mult mai sanatosi si holurile spitalelor nu erau umplute de trupurile lor schilodite de substante cancerigene.
Era o vreme cand sanatatea noastra conta mai mult decat imaginea de a cumpara din mall-uri cele mai scumpe produse, doar pentru ca asa “e moda”.
Era o vreme cand oamenii nu uitasera ca nu poti sa cresti inalt si falnic decat daca radacinile tale se adancesc o data cu tine in pamant, in trecut si in valori.
Eu refuz sa imi ingrop singura familia in morminte de alimente frumoase si goale pe dinauntru!
Eu refuz sa imi bat joc de munca de 2000 de ani a milioane de romani!
Eu refuz sa imi neg originea si legatura cu pamantul!
Eu refuz ca familia mea sa devina papusi gonflabile pline de plasticul strainilor!
Eu refuz sa ma plang ca Romania e copilul sarac al Europei, dar sa ma indop de chinezarii si turcisme!
Eu refuz sa fiu oarba in fata evolutiei pe care au facut-o producatorii romanesti in ultima vreme (produse, tipologii, reclama, ambalaje)!
Eu refuz sa fiu calaul propriei mele tari!
Eu vreau sa fac ceva! Eu ma alatur campaniei Real la “Standul produselor romanesti!”
Dar voi?
Haideti si voi! Daca va spune ceva materialul de mai jos. Daca si voua va sclipesc ochii de bucurie cand dati peste produse care miros bine si au gustul de altadata. Daca va este dor sa le regasiti mai des in magazine. Daca va pasa!
Putin inseamna, de fapt, mai mult! Cu un pom, CHIAR se face primavara! Cu un fruct romanesc promovat, CHIAR salvam productia din Romania!
Se spune ca pe vremuri, Dagda, zeul suprem al celtilor, hotari sa coboare pe pamant, luand forma unui muritor chipes, pentru a-si gasi o sotie. Puterea lui Dagda consta intr-un inel de aur cu piatra transparenta, daruit de mama sa, inteleapta Geea, la crearea pamantului. Inelul avea puterea de a aduce iubirea adevarata cu conditia ca persoana de care se indragostea sa nu stie ca el este zeu, ci sa il iubeasca pentru calitatile sale deosebite.
El alese tarmurile bogate si salbatice ale tinutului nord-vestic al Frantei de astazi. Zona aceasta era recunoscuta pentru oamenii buni, curajosi si razboinici, femeile frumoase si credinta lor nestramutata in zei. Dagda ajunse pe tarmul tinutului cautand un loc unde sa se odihneasca. Acolo vazu casa modesta cu acoperis din stuf, care il imbie sa ramana.
“Doar pentru o noapte, pana imi recapat fortele!”
Batu la usa de lemn si in fata lui se arata Bretania, o fecioara cu parul rosu ca focul si ochii verzi ca iarba tinutului in care fata locuia. Il pofti smerita pe strain si ii oferi un loc in casa ei. Se spune ca Dagda se indragosti pe loc de fata si incerca sa o cucereasca pentru a deveni sotia lui. Bretania era, insa, promisa lui Belenus, zeul focului in mitologia celtica, un zeu extrem de gelos si dur. Parintii fetei ii promisesera acestuia fata in ziua in care Bretania se nascu, datorita parului ei de culoare neobisnuita. Bretania era astfel obligata ca implinind varsta de 18 ani sa devina sotia lui Belenus.
Bretania avea 17 ani cand Dagda intra pentru prima oara in casa ei. Incerca sa nu dea atentie tanarului chipes care tocmai ii calcase pragul. Promisiunea facuta parintilor ei era mai presus de propriile alegeri, asa ca, nefericita, ii spuse tanarului din fata ei intreaga poveste.
Dagda, in calitate de muritor incerca in toate felurile sa o convinga sa renunte la juramantul ei de castitate, insa juramantul fata de parinti era de nestramutat, pentru credinta lor era la fel de sacru ca si loialitatea fata de zei. Mai mult decat atat, ea era complet indragostita in secret de zeul suprem Dagda, caruia ii inchina in fiecare zi si in fiecare noapte ofrande. Nimeni nu stia de pasiunea ei secreta, doar spera ca atunci cand va muri, in sfarsit va putea sa il intalneasca si sa ii fie alaturi. Doar daca ar fi reusit ca acest lucru sa se intample inainte de varsta de 18 ani…
Dagda stia despre pasiunea fetei, insa nu putea sub nici o forma sa isi dezvaluie identitatea, altfel si-ar fi pierdut puterile cu care era inzestrat. Ii spuse Bretaniei:
“Bretania, draga mea, casatoreste-te cu mine si iti voi indeplini orice dorinta vei avea. Frumusetea si puritatea ta m-au cucerit pentru totdeauna, nu pot pleca din aceasta casa fara tine.”
“Frumusetea mea va ramane pe veci uitata in tinuturile acestea salbatice. Sunt daruit zeului Belenus, dar inima mea apartine zeului Dagda. Oricat de mult mi-ai placea, nu pot sa ma casatoresc cu tine…”
“Eu am puteri deosebite, pot face in asa fel incat dorintele tale sa fie indeplinite. Spune-mi ce iti doresti si te ajut.”
“Nu vreau decat sa fiu alaturi de Dagda inainte de a implini 18 ani. Astfel, nimic nu ne va putea desparti.”
Dagda pleca amarat din casa Bretaniei si reveni in tinutul zeilor. Zile si nopti de-a randul el nu se gandea decat la Bretania si la o modalitate de a ajunge din nou la ea si de a-i cuceri inima. Timpul trecu insa, iar Bretania urma sa implineasca a doua zi varsta de 18 ani.
Inainte de a se casatori, Dagda mai cobori o data pe pamant sa o mai vada pe Bretania. Ajuns acolo, o cauta peste tot dar nu o gasi…Intr-un final, plimbandu-se abatut pe coasta tinutului o vazu in fata marii privind in departare…Dagda se apropie de ea, insa nu isi daduse seama ca fata avea in mana un pumnal. Imbracata in alb cum era, pletele ei frumoase si roscate se facura una cu sangele care incepu sa ii siroiasca din dreptul inimii si se prabusi la pamant inainte ca Dagda sa ajunga la ea.
Cu o ultima suflare fata spuse:
“Acum in sfarsit voi putea fi cu iubitul meu…”
Dagda o tinu in brate pana la ultima suflare, plangand moartea iubitei lui, care nu stiuse niciodata ca el era de fapt zeul de care era indragostita. Acum ea se va duce pe Taramul intunecat unde el nu va putea sa o vada niciodata.
Dupa ce o darui zeului intunericului, dadu sa plece din acel loc blestemat unde isi pierduse iubita. Vazu insa, ca in timp ce o tinuse pe Bretania in brate, piatra transparenta a inelului sau se colorase in rosu, de la sangele sacrificiului ei.
In cinstea iubirii pe care i-o purtase, Dagda denumi rubinul inelului sau Cote de Bretagne (Coasta Bretaniei), iar tinutul de atunci se numi Bretania. Dagda tinu in continuare pe mana inelul rotund cu piatra rosie care avea puterea sa aduca iubirea vesnica si adevarata tuturor, daca dorea el asta, insa pe sine nu putea sa se ajute. Singura lui consolare era ca Bretania era prin acel inel alaturi de el mereu, chiar si asa. Frumusetea si stralucirea acestuia ii aducea aminte de lumina ochilor ei.
Intr-o zi, insa, amarat de pierderea fetei si simtind ca nu doreste sa mai ramana pe taramul celorlalti zei, Dagda il ruga pe zeul intunericului sa il ia la el. Asa, isi va regasi iubita si dragostea lor va dainui mereu.
Inainte de a cobori in Infern, Dagda merse pentru ultima oara pe coasta Bretaniei si arunca in larg inelul cu rubin, spunand: “Oricine te va gasi si te va purta, va avea parte de iubire vesnica, eternitate si noroc. Vei fi o bogatie pe care nu oricine o poate avea, vei fi un dar aparte, asa cum este si Bretania pentru mine. Vei fi purtat de regi si regine, pretul tau va fi inestimabil, razboaie se vor purta pentru tine, iar stralucirea ta deosebita va influenta istoria multor oameni. Frumusetea ta va straluci in inel; forma lui perfect rotunda va simboliza dragostea vesnica, fara de inceput sau sfarsit, va fi singurul care va putea demonstra ca iubirea adevarata nu poate fi invinsa…”
Asociaza activitatea de a conduce cu unul din cuvintele de mai jos:
a) Placere
b) Pasiune
c) Desfatare
d) Plictiseala
2. Cat de mult timp petreci la volan?
a) Mai mult de 5 ore
b) Peste 5 ore
c) Minim 5 ore
d) Aproape deloc
3. Ce conteaza cel mai mult la masina pe care ti-ai alege-o?
a) Siguranta
b) Performanta
c) Fiabilitate
d) Numarul de inmatriculare
4. Care este cuvantul care exprima cel mai bine legatura dintre personalitatea ta si masina 4×4 care ti se potriveste?
a) Libertate
b) Atitudine
c) Profesionalism
d) Nehotarare
5. Unde ai conduce cel mai des o masina 4×4?
a) In excursii prin tara si strainatate
b) Circuite off-road si on-road
c) In zone cu curbe periculoase
d) In centrul aglomeratiilor urbane
6. Ce muzica ai asculta cel mai des intr-o masina 4×4?
a) Postul de radio preferat
b) Rock soft sau hard
c) Ambientala/instrumentala
d) Manele
7. Cat de mult conteaza pentru tine gradul emisiilor poluante al masinii 4×4?
a) Foarte mult, sunt interesat/a de protejarea mediului inconjurator
b) Foarte mult, sustin initiativele eco
c) Foarte mult, sunt membru/a sau vreau sa devin membru/a Green Peace
d) Deloc, este o pierdere de timp
8. Cat de importanta este o masina 4×4 pentru tine?
a) Este un partener de nadejde in tot timpul petrecut pe drumuri in oras si in afara, cu familia mea sau singur/a
b) Este un partener de nadejde in toate aventurile mele din vacante
c) Este un partener de nadejde mai ales in aspectul profesional al vietii mele
d) Este un partener de nadejde in tot timpul petrecut pe drumuri in oras si in afara, cu familia mea sau singur/a
e) O masina este o masina, iti faci treaba cu ea
9. Care este titlul cu care ai vrea sa te asociezi la volanul masinii tale 4×4?
a) Cannonball Run
b) Fast and furious
c) Gone in 60 seconds
d) Die Another day
10. Care ar fi primul lucru pe care l-ai spune daca persoana din dreapta ta ar fi speriata pentru ca in fata voastra a avut loc un accident in lant din cauza curbelor periculoase si a carosabilului umed?
a) Stai linistit/a, masina este prevazuta cu sistem IADS
b) Stai linistit/a, masina este prevazuta cu sistem AVS
c) Stai linistit/a, masina este prevazuta cu sistem ABS, BA si 8 airbag-uri
d) Unde naiba este frana de manaaa???
Rezultate:
Majoritate raspunsuri a): Masina 4×4 care ti se potriveste perfect este Toyota RAV4. Fiind o persoana activa, careia ii place confortul in orice moment, modelul RAV4 este perfect pentru tine, indiferent daca o vei conduce in oras sau in exterior. Ai o personalitate puternica, dar prudenta in acelasi timp, pe primul loc pentru tine este familia – de aceea varianta RAV4 iti permite sa porti cu tine copiii si pe cei dragi, dat fiind spatial generos din dotare. Esti o persoana romantica, visatoare care apreciaza peisajele si zonele neobisnuite in care calatoresti, iar acum sistemul Cruise control iti permite sa te bucuri mai mult de ceea ce conteaza pentru tine si sa surprinzi momente de neuitat in una din cele mai confortabile modele 4×4.
Majoritate raspunsuri b): Masina care ti se potriveste manusa este Toyota Land Cruiser. Spontan, cu o personalitate puternica si mereu pregatit de calatorii. Pentru tine soarele si desertul Saharei sau taramul inghetat al Arcticii sunt ca si “acasa”. Atingi varfurile muntoase cel mai greu accesibile pentru ca iti place succesul si te motiveaza provocarile. De aceea modelul Land Cruiser cu sistem Crawl control iti permite sa iti duci la extrem limitele, mentinand in acelasi timp gradul de siguranta si fiabilitate de care ai nevoie. Esti o persoana deschisa, prietenoasa, petrecand mult timp in compania prietenilor, cu care impartasesti cel mai des experientele placute ale calatoriilor tale exotice.
Majoritate raspunsuri c): Esti leita Toyota Hilux. O persoana cu valori bine implementate si principii de viata ferme, iti plac caile sigure si realiste, deciziile bine gandite. Tocmai de aceea esti mai mult genul de antreprenor, iar spatiul generos oferit de cabinele optionale, in marimi diferite, este exact ceea ce iti trebuie pentru toate materialele pe care le folosesti. Petreci foarte mult timp in masina pentru ca esti o persoana activa si cu viziune, iar sistemul multimedia Touch iti permite sa te simti in largul tau oriunde ai merge. Durabila si loiala fara a fi insa conservatoare sau rigida, Toyota Hilux este exact ca personalitate ta: o profesionista, flexibila si adaptabila.
Majoritate raspunsuri d): “Masina” perfecta pentru tine este o…trotineta.
La mine majoritatea raspunsurilor a fost b). Si cred ca testul este foarte reprezentativ. O fi oare pentru ca intr-adevar detin o Toyota Land Cruiser?
2012! Ma numesc Robinson si m-am “hotarat” sa naufragiez. Sunt un neinteles care nu isi mai gaseste locul printre muritorii de rand ca voi, cyborgi dependenti de tehnologie si informatica. Cel mai rau m-a deprimat o discutie avuta acum cateva zile pe facebook cu un bun prieten de-al meu, in care eu il intrebam daca a vazut ce tare ninge afara, iar el mi-a spus ca nu, dar sa ii trimit linkul…
De acum incolo o sa traiesc departe de civilizatie si tot ce inseamna tehnologie si voi fi mult mai fericit. Dupa ce voi regasi drumul catre implinirea spirituala voi reveni in lumea voastra spre a va arata drumul spre fericirea adevarata. Nu voi lua cu mine nici un element din tehnologia actuala. Sa nu aud de retele de socializare, sa nu aud de telefoane mobile si alte softuri!
Ziua 1
Abia am ajuns in noul meu taram. GoogleMaps a fost ultimul demon informatic pe care l-am folosit inainte de a pleca. Am descoperit o insula departe in Pacific si am notat coordonatele pe o hartie pe care dupa aceea am distrus-o. Am ajuns astazi de dimineata cu o barca pe care mi-am construit-o singur, dar pe care am avut grija sa o scufund pentru a nu imi mai aduce aminte de nimic din lumea “cealalta”.
Voi pleca sa caut apa, sa imi gasesc ceva de mancare si sa imi construiesc un adapost. Cu putin noroc imi voi construi aici o casa, voi scrie carti, voi face plaja si voi avea in fiecare zi ceva bun de facut. Poate va naufragia din intamplare si o femeie cu care imi voi intemeia o familie.
Ziua 3
Iubesc insula aceasta. Inca nu i-am pus un nume, dar am destul timp. Am gasit un parau de unde pot bea apa potabila si fauna este destul de bogata…atata doar ca mi-a luat o jumatate de zi sa prind un peste cat palma si prima seara am adormit nemancat. Mi-am faurit un adapost din frunze late de palmier, dar pentru ca nu stiu cum sa transform lianele in “franghii” nu prea are rezistenta. De aseara a inceput sa ploua. Imi place ploaia! Ce frumos este in noul meu loc!
Ziua 4
Ploaia nu s-a oprit de aseara iar acoperisul meu din frunze s-a daramat. Ma enerveaza ca trebuie sa merg sa caut altele si sa il refac tocmai acum. Incepe sa imi fie cam foame si ma enerveaza ca nu reusesc sa prind pesti deloc. Am gasit mai multe specii de ciuperci, dar nu stiu sa le diferentiez pe cele otravitoare de cele comestibile. Daca as fi avut acces la internet as fi putut vedea mai multe specii pe care le pot culege. Dar mai bine nu ma gandesc la asta. Internetul este nociv si iti da dependenta.
Ziua 5
De acum totul este ud in jur. Ploaia nu inceteaza si nu am cum sa stiu daca va mai dura. Imi amintesc ca aveam un site pe care intram adesea sa vad prognoza meteo…In plus nici nu am cum sa ies din cocioaba asta nesuferita. Ma plictisesc groaznic. As vedea un film pe calculator sau as trece la un alt nivel in Counterstrike…poate chiar as sta putin pe facebook. As descarca un nou program de poze…Peisajele de aici sunt mirifice in cele 3 minute cand ploaia se opreste, dar oricum nu am aparat foto sa imortalizez momentul scurt!
Ziua 10
Nu mai stiu in ce zi suntem, dar dupa calculele mele ar trebui sa fie Craciunul acasa. Imi pare rau ca nu pot lua legatura cu ai mei sa le urez “La multi ani!” In plus mesele de sarbatori…in ultima vreme am inceput sa mananc numai ierburi si fructe. Am incercat diverse momeli pentru pesti dar nici una nu a mers. Aici exista o specie de pesti pe care nu o cunosc. Pe Google as fi aflat fiecare specie ce mananca mai bine si ar fi fost usor sa ma adaptez. La naiba!
Ziua 20
Vreau acasa! Nu mai rezist! Unde mi-o fi fost capul? Numai eu si orgoliul meu stupid…Ieri am incercat sa scriu un mesaj de SOS si sa il trimit intr-o sticla, pe ocean…Probabil ca vor trece luni intregi pana cand va veni cineva pe aici. Pentru ca nu am nici GPS nici nimic altceva am trimis o sticla intr-o directie oarecare, habar nu am in ce parte. De astazi voi trimite semnale de fum.
Imi este foarte rau si am inceput sa aiurez. Aseara am avut impresia ca langa mine sa afla un laptop cu acces la internet, dar cand m-am apropiat sa il ating a disparut! Cred ca innebunesc!
Ziua 70
Regret tot ce am spus despre tehnologie si IT. Ma lepad de orice gand de trait in armonie cu natura si fara nici un pic de deschidere catre sistemele care pana la urma ne usureaza viata. Totusi suntem in 2012…cred…inca. Tehnologia de care ma bucuram acasa insemna evolutie, insemna informatie. Oare nu acesta este noul sens al puterii in ziua de azi?
Zei ai Internetului si IT-ului, va rog sa ma iertati. Daca ma scapati de aici cu viata promit sa ma dedic voua tot restul vietii si sa va promovez tuturor prietenilor si cunostintelor mele! Amin
…
Anul 2012, Romania. Titlu in editia zilnica a ziarului “Mediadot”:
Caz socant al unui barbat gasit intamplator de turisti
Un grup de turisti plecati in croaziera in Pacific a descoperit in data de 20 Septembrie 2012, pe o insula necunoscuta, un barbat la aproximativ 30 de ani, conformatie astenica. Acesta era in stare de inconstienta grava, necesitand resuscitari din partea a 3 echipe de paramedici aflati pe vas.
Se pare ca se afla naufragiat pe insula de aproximativ 2 ani, dupa spusele acestuia, insa jurnalul personal gasit asupra sa se opreste la ziua a 70-a.
Nu putem afla mai multe detalii despre imprejurarile in care barbatul a ajuns acolo, nici ce s-a intamplat dupa ultima nota din jurnalul sau. Cert este ca acesta, imediat ce a iesit din starea de lesin a inceput sa alerge disperat pe holurile vasului, cautand cu nerabdare ceva. Atunci cand a nimerit din greseala intr-una din camerele de IT ale vasului, a izbucnit in plans, a cazut in genunchi, a inceput sa stranga la piept si sa sarute laptopul unuia din clienti, mangaindu-l si rostind cuvinte fara inteles precum: “iarta-ma ca te-am ignorat, promit sa nu te mai parasesc niciodata, dragul meu, sa nu ma mai lasi singur niciodata!” si apoi “Dati-mi va rog un mouse, dati-mi va rog un stick de net, va rog, va implor, nu ma mai torturati…facebook…dragul meu facebook…mai exista sau l-au omorat nemernicii?”
Expertii fac investigatii amanuntite si si-au exprimat starea de ingrijorare cu privire la ziua de vineri, 23 Noiembrie a.c cand suspecteaza ca din cauza zilei Vinerea Neagra, barbatul care s-a autointitulat “Mousoe” din momentul in care si-a recuperate cunostinta, a dat semne ca ar vrea sa evadeze de la Spitalul Balaceanca unde este tinut sub observatie, pentru a-si putea achizitiona toate echipamentele IT de ultima generatie din magazinul MediaDOT, mai ales hard disk-uri la preturi mici.
Cine poate da relatii cu privire la identitatea barbatului, este rugat sa contacteze redactia ziarului sau cea mai apropiata sectie de politie.
Articol realizat pentru Superblog 2012, etapa MediaDot.
Ochii ei mari si albastri…mainile intotdeauna calde cu degete lungi si fine…tic-tac-ul inimii ei in iernile geroase cand o cautam cu disperare pana o gaseam, printre plapumile prea groase si prea mari pentru copilul care eram…caldura din atingerea ei stergand lacrimi de “El Zorab” si “Trei, Doamne si toti trei”…vocea vesela si proaspata invatandu-ma primele cantece in franceza…degetul aratator ridicat cu bunatate inainte de a iesi din casa iarna fara caciula si manusi…lacrimile de emotie pentru prima coronita si primul rid de incruntare pentru notele proaste la matematica…noptile pierdute langa cutiile cu medicamente ale copilului bolnav de raceli si pojar…tacerea de dupa cuvintele dure aruncate de adolescenta inconstienta si rebela din mine… prima carte cadou…prima intrebare si primul raspuns insostit de lumini nepamantesc de dulci…primul rid si dezamagirea din ochii ei privindu-se in oglinda…plimbarile noastre pe globul pamantesc de pe birou si visele faurite impreuna prin vreun Paris al lui Balzac sau vreo Londra a lui Dickens…linistea din fiinta ei privindu-ma plecand in lume…nelinistea ei dinaintea sosirilor acasa de oriunde…povestile si cuvintele, dorul si confesiunile noastre cu voce inceata la o ceasca de cafea…gandurile ei intotdeauna datatoare de speranta…lacrimile si imbratisarile…puterea ei nesecata…teama…iubirea nesfarsita…
Mame si fiice (de Justine Levy) este povestea fara fir a unei iubiri ce devine. Te nasti cu ea, nu ti-o impui, nu te cucereste inconstient prin vreun gest sau vreo fraza anume, nu se sfarseste. Pur si simplu iubirea aceea pentru mama si a mamei pentru fiica ei, este. Ea exista. Este acolo, o ai si o porti cu tine de cand te nasti, din primul minut si prima cautare lacoma de san, ca pe un semn din nastere pe care cand esti copil il arati la toata lumea, cand esti adolescent incerci sa il ascunzi de toata lumea, cand esti matur iti smulge un zambet nostalgic si iti face inima sa bata mai cu putere…iar cand esti batran iti aduce un amestec de durere, melancolie si speranta. Mereu cu tine, chiar cand nu esti constient de el. Devine, se transforma, creste, evolueaza o data cu tine…la fel ca mama.
Mame si fiice este povestea fara fir a fiecarei mame si a fiecarei fiice, a fiecarui inceput si al fiecarui sfarsit de poveste. Te face sa iti suni mama si sa iti doresti sa fii langa ea chiar daca este sau esti la capatul lumii. Te face sa iti doresti propria ta fiica macar pentru omagiul pe care i-l poti aduce mamei tale de a-i transmite mai departe cuvintele si imbratisarile. Te face sa reciti poezii din copilarie la care stii ca radea cu drag vazand cum uiti versuri sau stalcesti cuvinte:
Mamica mea e a mea, si eu a ei
Imi cumpara fundite papusa si cercei.
Cand sunt bolnava si am temperatura
Mama e trista, mereu imi sterge fruntea cu o batista
“Tanti mama lu’ Nelutuu?? Il lasati pe Nelutu sa iasa afaraaaaa?”
“Pleaca ma de-aci ca isi face temele, nu ca tine, staaaai haimana pe strada! Te spun eu lu’ maica-ta! Du-te la lectii si nu mai bate mingea degeaba!”
Imi inghit cateva cuvinte de dulce pe care i le-as fi spus lu’ tanti mama lu’ Nelutu, dar mai bine lasa ca prea face gogosi bune si imi da si mie. Asa ca urc in casa…si asa este cam frig!
Ai mei se uita la un film cu Van Damme pe noul VCR transpus pe televizorul Grundig din sufragerie. Ni l-a adus o matusa care a fost plecata in Germania imediat dupa revolutie. Mare smecherie televizorul color cu telecomanda, macar stiu ca mama nu mai tipa la tata de pe geam:
“Mai miscaaaa! nuuu, inca nu!…gata! las-o asa ca prinde bulgarii!”
Nu ma mai intereseaza ca data trecuta sa vad personajul principal cum o saruta pe actrita aia blonda, faza pe care am vazut-o data trecuta de sub masa din sufragerie, ai mei crezand ca eu sunt in camera mea si ma joc. Asa ca ma duc la ale mele. Dau drumul la casetofonul marfa cu luminite colorate pe care il am pe lada patului pe “mileul” crosetat de mama si incepe sa cante tare caseta cu Coco Jambo si Lambada….eu fredonez dupa ea, in timp ce pornesc Nintendo: “Shoooora mis tzifoi, va i sa ciuera ongiu foo…ooo”
Cum ma unduiesc asa ma unduiesc, Super Mario incepe.
Dupa vreo ora tarrrr telefonul din sufragerie. Ma duc repede sa raspund, boala mea sa raspund la telefon. Ma simt important, imi iau o alura de domn in devenire, imi dreg vocea si raspund: “Alo? Buna ziua! Aaaa, ce faci ma, Fanica? Tu erai, ma? Ia zi. Ahaaa, asa, da, am inteles. Bine ma, adu-l maine la scoala ca acuma nu am cum sa vin la tine. Sunt ai mei acasa. Dar maine la scoala…Auzi? La mate la exercitiul 2, x ti-a dat tot 34? Bine, papa!”
Acum tot stateam si ma gandeam – colegul meu Fanica il are pe taica-su care face bisnita la sarbi si bulgari. Cica i-a adus un telefon mobil?? Adica la fel ca al nostrum, dar fara fire. Moaaaama, ce tare! Abia astept ziua de maine. Ce daca dam lucrare la matematica?!
Ma duc repede la tata care acum se uita la meci cu vecinul:
“Tati? Ce este ala telefon mobil?”
“Eii, lasa ma ca tie nu iti trebuie. La ce vrei sa stii? Nu e de tine.”
“Dar Fanica are si…”
“Ce Fanica? Ia baga-ti mintile in cap si du-te sa inveti!”
Offf, plec spasit catre camera mea. Ce naiba au toti cu mine de ma trimit sa invat, sa invat, sa invat?? Imi caut albumul cu surprizele Turbo care stau cuminti asteptand sa le schimb. Nici robotelul meu din pachetele de tigari Asos ale lu’ tata nu se mai misca. Nu e de mine…dar de Fanica de ce o fi? Oare ce poate sa faca apartatul cel nou al lui?
Acum o saptamana tot de la Fanica am reusit sa obtin 2 pagini de Nekerman tot de la tatal lui din Germania, dar acolo nu sunt telefoane, doar haine. Frumoase, ce e drept, dar doar haine…Data viitoare i-a promis un Nekerman cu masini – Mitsubishi, alea alea. Abia astept!
De dimineata ma trezesc nerabdator sa ajung la scoala. Plec mai devreme de acasa dupa ce mama mi-a indesat repede in ghiozdan cornul cu marmelada luat de la “Piine” si eu mi-am baut ceaiul. Cu parul ciufulit (obicei la care se pare ca nu am renuntat nici cand am crescut), o pup pe mama, imi pun cheia la gat si plec.
Simt de la o posta mirosul de pacura cu care au curatat podelele iar la intrarea in scoala ma asteapta Fanica. El poarta peste uniforma neagra de scolar o geaca de blugi de la sarbi, iar in picioare are adidasi. Eu am geaca de fas rosie (n-o fi gasit si mama alta culoare? Ma intreb de fiecare data cand incepe iarna si revine calvarul purtarii unei geci “de fete”) iar in picioare am niste tenisi de Finca.
“Salut mai, Cornelus!”
“Hai noroc, Fanica! Ia sa vad si eu smecheria.”
“Ia uite!”
Si scoate o minunatie de instrument, nou nout, ca de marimea telecomenzii mele de acasa. Pana atunci credeam ca aparatul cel mai frumos din toate timpurile este telecomanda mea cu butoane colorate de care imi era frica sa ma ating ca nu cumva sa apas gresit pe ceva si sa o stric. Dar acesta…intrecea toate asteptarile mele.
“Mai Fanica, pai si de unde vine apelul telefonului? Cum vorbesti cu asta?”
“Mai intai sa stii ca se numeste telefon mobil Nokia(1011) si sunt foarte putine telefoane ca asta. Cand te suna cineva trebuie sa apas pe butonul verde si aud tot aici. Il tii ca pe receptor si cand vrei sa formezi un numar apesi pe cifre.”
“Eu nu cred asa ceva!”
“Hai sa facem o proba. Uite, mergem la un telefon public in pauza, eu sun de acolo pe numarul meu si o sa putem vorbi chiar daca stam departe unul de celalalt. Facem?”
“Facem!”
Nu ma intrebati cum a trecut ora aceea de limba romana. Printre conjugari si dictari mintea mea statea tot la “dracovenia” fara fir care ma astepta in pauza.
Suna clopotelul de iesire, am tulit-o si eu si colegul meu in strada sa incercam. Sa vezi domne minune. Chiar mergea. Telefonul acela din Germania era in mainile mele, il atingeam, nu imi venea sa cred. Fetele treceau pe langa mine la magazin sa isi cumpere strudele cu mere si eu ma faceam ca vorbesc la el.
Cand vorbeam eu asa mai cu foc cu prietenul meu imaginar din Germania, suna nebunul de telefon chiar in urechea mea.M-am speriat atat de tare ca mi-a scapat din mana si s-a facut tandari pe asfaltul din strada.
Fetele incep sa rada, eu ma fac rosu ca focul. Aoleeeuuuu, ce o sa zica acuma Fanica? Imi vand camasa de pe mine ca sa i-l cumpar din nou? De unde naiba iau eu unul nou? Asa mort de frica cum eram, vine Fanica al meu fugind ca vazuse toata scena de departe.
“Bai Cornelusule, ce facusi ma? Imi stricasi telefonul?”
Eu balbait, nu mai stiam, din rosu ma facusem alb ca varul si parca ma lua si cu lesin.
Fanica dragul de el aduna telefonul de pe jos, ii monteaza repede carcasa si e ca nou de ziceai ca nu patise nimic, chicotind de prostia mea.
“Mai nebunule, sa te invat sa il folosesti, ce naiba esti asa ca o fata? Asta e telefon de marca, super avansat, se repara singur.”
Nu va spun, bucuria mea cea mare era ca nu mai trebuia sa le spun alor mei ce se intamplase si sa ma pedepseasca tata in casa o saptamana…
Intre timp eu am crescut. Cornelus a devenit Cornel in toata regula, angajat la o companie foarte renumita in comert online, la magazinul Oktal. Nokia 1011 mi se pare acum, uitandu-ma in urma prin revistele vechi, ca un vis frumos, o parte a copilariei mele. Acum raspund la ultima generatie de telefon Nokia si ma uit la televizor LCD, oferit de prietenul meu Fanica din copilarie. Nu ca nu mi l-as fi permis si eu, dar el cand s-a intors in tara acum cativa ani la volanul unui Mercedes ultimul tip si vorbind la un Iphone, a vrut sa imi faca un cadou in numele prieteniei noastre care dureaza de 20 si ceva de ani.
Din cand in cand doar devin nostalgic si imi aduc aminte cum la mate ma striga profesoara – “Decretel”:
“Decretel?”
“Prezent!”
Va las si voua o scurta incursiune in copilaria mea din anii ’90 :
Real ne provoaca in cadrul Superblog 2012 sa imbinam o viata sanatoasa cu putinul timp liber pe care il avem. Daca ar fi sa ofer un raspuns standard intrebarii: “Faci sport?” Probabil ca acesta ar fi NU. Cum poti insa ignora toate acele activitati fizice pe care tu, ca femeie activa trebuie sa le realizezi minut de minut?
Haide sa incepem asa: se da o femeie frumoasa, harnica, inteligenta, cu o casa de intretinut si o familie de crescut. Bun, te trezesti la 6 dimineata si programul de fitness incepe cu ceva de genul:
– Pregatit cafea+mic dejun+imbracat in acelasi timp – 32 calorii
– Strans masa + pupat copil+pregatit documente pentru ziua de lucru+vorbit la telefon – 23 calorii
– Alergare usoara dupa autobuz – 43 calorii; daca ajunge chiar la sprint, numarul de calorii pierdute poate fi si de 93
– Ajuns la munca si invartitul in jurul cozii pana vine seful – 65 calorii
– Urcatul pe pereti de nervi ca iarasi femeia de serviciu ti-a mutat locul documentelor – 107 calorii
– Pusul gazului pe foc la sedintele de grup – 70 calorii
– Acoperirea urmelor dupa aceea – 30 calorii
– Datul din coate – 54 calorii
– Datul peste cap pentru terminarea rapoartelor inainte de ora 19.00 – 1205 calorii
– Punerea piciorului in prag pentru obtinerea unei zile de concediu – 20 calorii
– Mersul drept la tinta – 890 calorii
– Mersul drept la tinta dar pe tocuri -1030 calorii
– Mersul drept la tinta, pe tocuri si cu seful urland in spatele tau – 5409 calorii
– Impinsul limitelor pentru o marire de salariu – 876 calorii
– Cataratul pe scara succesului (efort constant) – 9834 calorii
Ajungi acasa? Cu siguranta antrenamentul tau nu se termina:
– Tocat ceapa cu o mana si calcat rufe cu alta in timp ce linistesti copilul care plange – 53 calorii
– Dat cu aspiratorul in timp ce stergi geamurile si sotul te intreaba in telefon ce mai cumpara de la piata – 643 calorii
Avantajele unui astfel de “sport” sunt ca:
nu te plicitsesti
cunosti alti oameni
se desfasoara in mediu ambient variat (de la aer liber si poluat la birouri profi si “acasa”)
poti masura foarte bine rezultatele in ochii invidiosi ai colegelor cand porti fuste sau rochii.
Ah, si cel mai important beneficiu – iti pastreaza mintea alerta si deschisa, organizarea ferma si riguroasa
plus satisfactia lucrurilor implinite
Daca facem un mic calcul, cred ca gasesc si raspunsul pentru care acum arat ceva de genul 90-60-90.
Probabil ca la finalul unei astfel de zile singurul “aparat” de fitness dorit ar fi o masa de masaj (anticelulitic si de relaxare), precum cea pe care am gasit-o in oferta Real si pe care cu siguranta mi-o voi face cadou de Craciunul acesta.
Iar pentru a ma mentine in forma si la nivelul deja consacrat de feline, cred ca banda magnetica de alergat m-ar ajuta sa scot timpi mai buni in cursa de zi cu zi…asa, poate poate in weekend imi ramane si mie o ora libera pentru o carte buna.
“In coli A4 sa ne taiem sau in preturi sa ne luptam? Ba in cota de piata ca e mai dreapta!” Si uite-asa incepu lupta intre Print si Online acum cativa ani buni.
La inceput, prin 1500 si ceva, lucrurile erau mai simple. Imparatul Guttenberg avu un fiu pe care il numi Print-ul (la nevoie se poate citi si Printzul). Numai ca imparatia sa era cam micuta si cam saracuta, asa ca porni in cucerirea tinuturilor invecinate pentru a-si gasi supusi. Vedeti voi, el avea si putere si averi (cerneluri felurite, hartii de toate tipurile si culorile) dar la ce-i foloseau oare daca nu avea supusii lui cu care sa le imparta? Si uite-asa incepu calatoria peste mari si tari, usor usor puse la picioare o multime de taramuri. Curand imparatia se numi “Magazinul Azerty”. Crestea intr-un an cat altii in 10. In adolescenta Print-ul incepu sa renunte la hainele lui alb-negre si adesea imbraca haine colorate; ce sa mai, oamenii mureau dupa el nu jucarie asa frumusel si sprintenel cum era. Ii ajuta nevoie mare – colo o fotografie, colo o scrisoare, dincolo chiar o carte sau un ravas de dragoste…
Pe cand era el in lume crescand si cutreierand zone nestiute, Imparatul tata ii mai darui Print-ului cativa frati – mai intai avu o fata, pe care o numi simplu Imprimanta cu laser. De iute ce era multi prinsera drag de ea si incepura sa se lupte pentru a o cere de sotie. Viteaza si rapida, facea treburile cat ai zice peste si nici pretentioasa nu era. Consuma putin, iar de dormit statea oriunde. Cumintica si de treaba, asa era Imprimanta noastra.
Cel de-al doilea frate era ceva mai special. Il botezara Copiator, iar prietenii ii mai spunea si simplu Xerox. Darul care il facea special era ca putea sa imite pe oricine si orice. Se stramba cineva la el, el se stramba identic identic, chiar si negru daca era. De scria cineva vreun ravas, ziceai telescoape ca are – vedeai imediat scriind si el exact exact acelasi lucru. Minune mare! Mergea pe strada sau intra prin bacanie si femeile batrane se inchinau zicand ca cine stie ce lucru necurat o mai fi si acesta.
Al treilea si cel mai mic frate il numira Scanner. Si acesta avea un dar deosebit – aproape la fel ca Xerox, Scanner reusea sa imite pe oricine si orice ii iesea in cale, doar ca nu consuma hartie. Totul se petrecea in “mintea” lui electronica.
Pana cand intr-o zi, Print-ul se indragosti de o fata cu totul si cu totul delicata si sensibila nevoie mare – Cota de piata. Nu-i vorba, numele nu fusese prea nimerit, dar ce sa-i faci, cand tatal ei, Maria Sa Banul ii daduse numele nu mai era in toate mintile. De atata fluctuatii si palpitatii inima si mintile i se slabisera asa ca saraca fata se aflase cu asa un nume de speria pe multi pretendenti la mana ei. Dar Print-ul nostru nu se lasa – o curta, ii aduse clienti trasi in zahar, facu banchete cu topuri de coli la gratar, ii arata iscusinta in manuirea celor mai alese arme ale sale: oferte la HP, promotii Canon si discounturi Samsung.
Fata ii cazu la picioare, cum i-ar fi putut rezista?! Toata indragostita cum se afla, iubirea lor a durat cativa ani buni, supusii erau multumiti si ei fericiti. Dar intr-o dimineata, pentru ca nah, nimic nu este vesnic, domnita noastra vazu venind la o vecina un alt tanar calare pe un desktop alb, falnic si vesel.
“Cine-o fi? Se intreba duduita noastra. Cine-o fi, ca tare-i aratos si mandru! Uite ce viteza are!”
In curand afla ca pe viteazul cel nou il cheama Online. Vine din alte tinuturi si scopul lui este sa o cucereasca. I se dusese vestea peste tot in lume si el se incumetase sa ii ceara mana acum pana sa apuce sa se casatoreasca cu dragul de Print.
Toate bune si frumoase, se infatisa la domnita, insarsanat cu fel de fel de bogatii pe care i le pusesi el la picioare. “Duduita mea frumoasa, am venit sa iti aduc comorile mele cele mai de pret! Priveste aici: acest instrument te ajuta sa scrii scrisorile dumitale si sa le trimiti cat ai zice…Internet! Fara mesageri, fara sigilii, fara penite si altele. O biblioteca cu totul speciala – stiu ca Mariei Tale iti place sa citesti. Print-ul ti-a ocupat tot locul cu hartii si biblioteci de carti de nu mai ai loc sa iti intinzi frumusete de rochii. Ce zici? Vrei sa fii sotia mea si sa ne unim pe veci?”
“Stiu si eu ce sa zic?…”
“Spune DA si vei avea tot ce iti doresti cu spatiu minim si costuri…hmm-hmm, aproape minime de asemenea!”
“Dar Print-ul…stii? Mie chiar imi place sa rasfoiesc paginile cartilor si revistele glossy…iar iz-ul romantic al scrisorilor…”
Tocmai cand spunea acestea Print-ul iesi de dupa draperii insotit de cei 3 frati ai sai – Imprimanta cu laser, Copiator si Scanner. Se dadura de 3 ori peste cap si de 2 ori sarira intr-un picior devenind cea mai interesanta aparatura high-tech – o super multifunctionala in promotie. Iata mai jos minunea:
3 ani si 3 zile se luptara in promotii si discounturi, oferte si optiuni suplimentare. La momentul la care vorbim inca se dau lupte grele intre ei, iar nehotarata de Cota de piata tine cand cu unul, cand cu altul…
Din partea mea, cronicarul, fiind mai de moda veche, parca parca tin partea Print-ului, adica multifunctionalei. Scriitoare fiind, imi place sa las manuscrise in urma si miros de cerneala, imi place sa arhivez si sa pastrez documente de care am nevoie fara sa imi fie frica de faptul ca maine s-ar putea sa nu mai gasesc informatia de care am nevoie sau pe care am citit-o acum 2 ani.Voi cu cine tineti?
Parca il si vad pe Nikolai Tesla stand asa, la o sueta cu responsabilii tehnici de la Toyota. El cu mustacioara neagra (pana corbului, gen) si costum in dungi in stilul dandy (foarte chic prin anii 1850 si 2012 de altfel) si unul din “creierele” Toyota (care nu stiu cum arata dar mi-l imaginez un pic ca pe inventatorul acela din “Back to the future” daca il mai stiti) – in fata unei cesti de cafea aburinde, prin vreun laborator high tech din zilele noastre, simtindu-se perfect comfortabil unul cu celalalt.
– Prietene, zice cel de la Toyota, m-am tot gandit aseara la formula aceea a ta pentru energii libere, noi azi le spunem energii wireless…ce-ar fi daca unele din modelele noastre s-ar folosi de ea si ar duce mai departe experimentele tale?
– Dragul meu, am vazut ca 3 din modelele voastre hibrid deja au aplicat principiile energiei radiante prin bobina care imi poarta numele (Bobina Tesla). Tin sa iti spun ca ati facut o treaba admirabila. Nici eu nu am vizualizat-o mai bine. Prin 1900 cand eu am incercat acest experiment in Colorado Springs, nu s-a bucurat de acest succes, din cauza intereselor socio-economice majore, insa Turnul la care am lucrat a demonstrat clar ca energia din mediul inconjurator poate fi transformata in sursa de energie pentru mijloace de transport. Eh, dragul meu prieten, daca marile industrii producatoare de masini ar fi inteles viziunea mea revolutionara, poate ca acum efectul de sera ar fi mult mai scazut, copiii mai sanatosi si magnatii petrolului cu mult mai saraci…
– Iar Planeta cu sanse mai mari de viata. Asta a fost si ideea noastra – grija pentru mediul inconjurator. La ora actuala am reusit sa reducem emisiile de CO2 destul de mult, oamenii sunt incantati de eforturile noastre. Dar vrem sa mergem mai departe. Nu ne putem opri acum…daca as reusi sa captez intr-un mod interesant energia solara pentru modelele noastre…De la undeva la 20% energie electrica in autonomia masinii, imagineaza-ti un raport inversat? Ce am putea face prin reducerea consumului la 1l sau chiar 0,5l de benzina? Cum ar fi emisiile de gaze reduse la doar 10gr/km?
– Ma bucur ca voi ati avut viziunea necesara de a transpune un studiul teoretic in practica. Din experienta stiu ca nu a fost deloc usor…Hmmm, mi-ar placea sa pot contribui la acest salt tehnologic. De fapt, bobina Tesla demonstreaza clar posibilitatea obtinerii unei autonomii ridicate prin captarea energiei din surse neconventionale, din atmosfera. O capota sau un plafon al masinilor voastre pe baza de panouri cu celule fotovoltaice v-ar aduce pe o pozitie greu de egalat din punct de vedere tehnologic.
Trebuie sa ne apucam de lucru imediat stimabile coleg. Iti spun – viitorul apartine celor vizionari. Suntem 2 creiere cu mult inaintea timpului in care traim. Eu cel putin am reusit datorita studiilor mele sa ma transpun in viitor si sa imi gasesc oarecum locul printre voi. Dar cei ca tine? Au o singura solutie: aceea de a munci, de a munci si de a inventa in fiecare zi pentru a evolua. Viziunea este sansa evolutiei noastre umane!
– Intr-adevar, nu este timp de pierdut. Haide sa reluam schemele dumitale despre energia radianta. Te invit in Toyota mea cu sistem Touch and Go pe care il vom folosi pentru a urmari filmul parteneriatului nostru. Simt ca acesta este inceputul unei frumoase prietenii…Play!
Coco Chanel spunea ca “Intotdeauna ultimul lucru pe care il pui pe tine este bine sa il scoti primul”. Se referea desigur, la tendinta noastra, a femeilor de “a mai pune totusi ceva in plus” sau mentalitatea “parca lipseste ceva” si care, de foarte multe ori ne incarca vizual.
E ca in reclamele de la pasta de dinti:
Diferenta dintre aceasta
si aceasta
…consta in: putina atentie, putin mai mult bun gust, muuulte incercari si experiente mai mult sau mai putin reusite si 5 minute pe care sa ti le acorzi inainte de a iesi pe usa.
Internetul si revistele sunt pline de sfaturi despre cum sa te imbraci si sa te accesorizezi, despre bine sau prost imbracati, despre “cum sa NU” sau “Cum sa DA”. Ati inteles ideea!
Cativa ani experienta in resurse umane, mii de interviuri la activ si training-uri despre “Cum sa te prezinti la un interviu” imi sunt suficient material de dezbatere. Multe sunt de zis, dar ce te faci atunci cand esti pus in fata faptului implinit – adica a dezastrului vestimentar-accesorii-imagine de ansamblu?
Nu face scopul articolului meu sa reiau informatia pe care o gasesti peste tot. Voi incerca in schimb sa aduc in dezbatere o alta problema: multe din greselile de tinuta ale femeilor si barbatilor vin din lipsa de educatie in materie de haine, accesorii si bijuterii. Pun bijuteriile intr-o categorie aparte a accesoriilor datorita importantei deosebite pe care o au. Sunt articole speciale care dau nota aspectului tau: o bijuterie te poate face remarcata sau te poate eticheta drept snoaba; o bijuterie iti poate completa tinuta sau ti-o poate distruge.
O bijuterie iti ofera un statut! Cred ca la aceasta se poate rezuma intreaga importanta a bijuteriilor. Depinde carei clase iti doresti sa apartii. Alege bijuterii tineresti, de tip “gablonturi” asa cum sunt numite iar eticheta cu care te vei alege este clasa de mijloc. Alege bijuterii din metale pretioase, iar eticheta ta va spune clasa de sus. Sigur, in zilele noastre granitele sunt extrem de firave.
O bijuterie bine aleasa spune o poveste: poate spune celorlalti despre personalitatea ta, despre locul de unde vii, despre locul unde mergi, despre cat de curajoasa sau conservatoare esti. O tinuta banala, dintr-o singura culoare sau perfect matching impreuna cu o bijuterie la fel va spune despre tine ca esti mai degraba genul conformist, rezervat, care nu indrazneste. Mai mult decat atat, risti sa nu iesi cu nimic in evidenta.
O bijuterie potrivita iti influenteaza starea de spirit. Sa presupunem ca te trezesti dimineata obosita, incepand o saptamana grea si fara nici un chef de nimic. Te uiti prin garderoba ta, alegi o tinuta posomorata, in culori pamantii sau pale – evident, conform starii tale de spirit. Si vezi sa spunem, in caseta ta de bijuterii un colier cu cristale austriece multicolore, ca in imaginea de mai jos. Crezi tu ca vei ramane pasiva si in aceeasi stare ca pana atunci? Pai numai uitandu-te in oglinda si vazand stralucirile jucause si tot vei avea o zi mai buna.
O bijuterie bine aleasa este o ocazie. De a spune ceva, de a fi interesant, de a purta o rochie pe care nu aveai curaj sa o porti inainte sau, dimpotriva, de a te ascunde in spatele ei. Sa spunem ca mergi la o intalnire, cu un barbat care stii ca apreciaza frumosul si ceea ce este deosebit, din moment ce te afli la bratul lui acum si intrand intr-un restaurant special. Cum ar fi ca la rochia ta de seara verde sa optezi pentru un pandantiv precum cel din imagine? Impresia pe care o vor crea sunt de transformare: dintr-o tinuta banala intr-o tinuta care spune despre tine ca esti in acelasi timp flexibila, optimista (date fiind culorile vesele) si genul care apreciaza lucrurile de calitate.
Eu imi aduc aminte de Irene, o buna prietena din strainatate, o femeie adevarata din toate punctele de vedere care m-a format pe mine la vremea cand eram inca o copila. Cu Irene ma plimbam ore intregi prin oras si prin magazine, studiind constiincios imaginea altor femei, admirand vitrinele magazinelor de bijuterii si testandu-ma in a-i spune ce cu ce se potriveste sau nu.
De la ea am aflat ca exista bijuterii de seara si de zi, bijuterii pentru fete rotunde sau ovale, bijuterii pentru femei plinute sau slabe, bijuterii pentru serviciu, pentru jogging, pentru piscine, pentru cocktailuri, pentru nunta.
Intr-o zi am venit super incantata la ea spunandu-i ca am castigat un concurs din partea unuia din cele mai renumite si deosebite magazine de bijuterii online – Luxury gifts. Premiul meu consta in alegerea a 5 bijuterii din colectiile pe care ei le detin. Va imaginati cat de entuziasmata am fost, mai ales ca de-a lungul timpului Luxury gifts fusese magazinul meu preferat pentru cadourile celor dragi. Nu ma puteam hotari de nici o lege ce mi-ar placea mai mult, imi venea sa le iau pe toate acasa. Atunci a intervenit Irene care mi-a spus asa:
“Draga mea, 5 bijuterii pot insemna totul, sau pot sa nu insemne nimic. Degeaba ai casete intregi de bijuterii daca nu stii sa le porti. Nu ai nevoie de mai multe, crede-ma. Haide sa alegem impreuna!” Astfel m-am lasat pe mainile ei si am facut un tur al colectiilor.
“Tu ai fata rotunda si statura medie. Gatul lung si bustul de marime potrivita. Aceasta inseamna ca daca iti vei alege cercei, acestia vor trebui sa fie lungi si subtiri. Daca iti vei alege coliere, iti permiti sa porti un pandantiv mai mare, care iese in evidenta. In materie de bratari, iti recomand pe cele finute care sa nu incarce partea de jos, deoarece nu ai o inaltime care sa avantajeze acest lucru. Iti va trebui neaparat o bijuterie colorata si una neutra. Bijuteria colorata o poti alatura unei tinute uni, iar bijuteria de culoare neutra va putea fi un accesoriu potrivit intr-o tinuta incarcata. Pe urma, iti va trebui o bijuterie nu foarte pretentioasa, pe care o vei accesoriza unei tinute de zi, casual (ca de exemplu la o intalnire cu prietenele, la o cafea, la un interviu sau la serviciu). Nu in ultimul rand, ai nevoie de o bijuterie, pretentioasa, pentru mai multe evenimente importante si deosebite din viata ta (ca de exemplu participarea la o nunta, o cina romantica, o altfel de petrecere si…pentru o seara incendiara cu iubitul tau, in care iti permiti luxul de a nu mai purta nimic altceva in afara de acea bijuterie).
Va invit sa urmariti clipul de mai jos pentru a vedea ce minunatii am ales:
Articol scris pentru Superblog2012, etapa Luxury Gifts
Asa cum se spune despre romani ca s-au nascut poeti, asa cred ca in mediul profesional majoritatea se doresc antreprenori. A fost un boom undeva dupa Revolutie, cand practic multi isi deschideau un magazin sau boutique cum se numeau atunci. Pe urma s-au calmat lucrurile si s-au triat foarte multi din cei cu “spirit de afaceri” pentru ca in present sa revenim la incurajarea IMM-urilor, a societatilor pe actiuni, SRL-uri, parteneriate, etc. Spiritul comercial inca ne-a ramas in sange – de la negocierea “ca la piata” pana la marile afaceri de productie si comert de astazi.
Nimic rau in asta, mai mult decat atat ma bucur sa observ ca exista un domeniu care incurajeaza aceasta initiativa. Traim intr-o lume a magazinelor online, unde eforturile pe care doresti sa le depui pentru afacerea ta sa fie minime din punct de vedere logistic. In concluzie, “chapeau le specialiste”!
Ca sa revenim la …magazinele noastre – la un moment dat intr-un training ne invatau ca feedback-ul sendvis este cel mai potrivit. Pe principiul una calda, una rece. Haide sa incep printr-un lucru pozitiv: bravo pentru tutorial si ideea de a exemplifica grafic si animat! Cred ca prinde foarte bine. Stim ca 90% din informatia ce ne parvine se realizeaza prin vizual, impactul asupra publicului fiind mai accentuat.
Insa, as spune ca desi ideea tutorialelor este ok, la nivel de grafica site-ul ar putea fi imbunatatit. Personal, cred ca imaginile folosite sunt cam…puerile (ma refer de exemplu la imaginea cu diploma unde specificati voi ca nu este nevoie sa fii IT-ist ca sa iti faci o afacere in mediul online). Imi aduce aminte de prezentarile in Power Point pe care le faceam eu cand eram la inceput de drum profesional. Ma astept la ceva mai profi.
Revin cu aspectul pozitiv – abordarea friendly a celui care ajunge pe site. Imi place ca nu ne “complexati” cu termeni complicati si in general tonul nu este al unora care ii privesc de sus pe cei care ajung aici. Expresiile comune, uzuale dau o nota aparte site-ului si te incurajeaza sa incerci si sa incepi.
Stiu ca uneori cand te simti apropiat de vizitatori tinzi sa o “lasi mai moale” cu verificatul si ras-verificatul ortografiei, astfel incat am gasit cateva greseli care pot fi corectate foarte usor. A le lasa asa da impresia de lucru facut pe graba si neatentie la detalii. Ca sa dau cateva exemple – “singul”, “oriune”, “apreciemsugestiile”, etc. Un efort minim pentru un output consistent, asadar.
Imi place designul si imi place tema aleasa – simplu in tonuri de verde si portocaliu. Mie imi spune ca in spate gasesc o echipa tanara si vioaie, activa, care se asteapta ca si clientii lor sa fie la fel si sa se tina de treaba o data inceput proiectul.
Pe de alta parte, ce ati zice de optiunea de prezentare 3D a produselor pe care clientii le urca in magazinele lor? Nu am vazut nimic specificat pe site. Cred ca ar fi un plus pentru voi acest lucru.
In alta ordine de idei, ca persoana chitibusara ce sunt, as mai avea cateva intrebari-sugestii, desi stiu ca site-ul este in constructie:
De ce pe pagina de afiliere ati mai pus coloana din stanga cu cele 3 linkuri, din moment ce oricum informatia se regaseste pe pagina respectiva?
Care este scopul paginii Platforma, din moment ce pe pagina Home deja avem informatia in cele 3 casetute (trebuie doar sa dai “mai multe detalii” – a citi mai multe detalii nici nu te trimite pe pagina Platforma)
Mi-ar placea sa gasesc cateva conditii, hai sa le spunem restrictive dar de bun simt ale domeniului de vanzare a produselor. De exemplu – sa spunem ca un client vrea sa isi faca un magazin de etnobotanice sau jucarii sexuale. Eu cred ca Springshop isi permite sa restrictioneze astfel de produse din motivul simplu: “Spune-mi cu cine te asociezi ca sa iti spun cine esti”. Nu sunt vreo conservatoare, dar mi-ar placea sa reiasa mai bine statutul serios al site-ului din punctul acesta de vedere.
O sugestie – cred ca ar incuraja potentialii clienti daca ati avea o rubrica in care va “laudati”: numar de clienti, hituri pe site, abonati, etc
Bottom line, obiectiv vorbind, daca nu esti cat de cat familiarizat cu ideea pe care voi o raspanditi, eu o simpla persoana nu stiu daca as vedea diferenta intre proiectul Springshop si crearea unui simplu cont intr-un site de anunturi online (gen tocmai.ro sa zicem) in care iti pui produsele pe care vrei sa le vinzi. Si as mai face ceva: nu as mai trece orarul de lucru la contact online. Da impresia de nedisponibilitate in afara acestui program in caz de probleme.
In rest, dupa ce mai lucrati la site si il definitivati, v-ati ales cu un client – deocamdata bronz. Domeniul de activitate – vanzare de servicii de formare soft skills. Bravo echipa Springshop!
Articol scris pentru Superblog2012, etapa Springshop.
“Ceasornicar cu experienta minima, dar grijuliu si dedicat, repar ceas biologic extrem de sofisticat. Ca mostra, ofer propriul “ceas” spre testare. Rog atentie maxima in manuirea lui. Tel:….”
Scriu mesajul de dragoste pe coperta interioara a cartii “Mecanica inimii” de Mathias Malzieu, asez alaturi un ceas de buzunar cu lant si clapeta de protectie in cutia cu interior de catifea si il trimit micului meu “Jack”.
Cand il va primi va avea o surpriza:
* Videoclip propriu realizat in Windows Movie Maker
Dupa cateva zile, primesc urmatorul mesaj: “Draga mea Acacia, ai cel mai frumos ticait! Ceasul tau se oprise la ora 17.00 – cand mi-a parvenit coletul. Mi-am permis sa ii schimb rotitele care ruginisera in timpul cat m-ai cautat. Deh, inginer de meserie, defect profesional! Al meu, insa, nu pot sa il repar singur. Am nevoie de tine. Ma programez la noul meu ceasornicar maine la ora 19.00? Semnat: “Jack”
Si viata fara de …tehnologie, nu se poate. Ok, nu am decat 28 de ani, dar la 80 sunt sigura ca ma voi simti la fel de tanara ca acum. La cat de repede trece timpul, 52 de ani sunt ca si maine. Sunt prea activa si curioasa ca sa ma plafonez! Plus ca batranicile vioaie si zambarete au tot timpul cautare la public. Tehnica se schimba, valorile se schimba, dar noi trebuie sa evoluam o data cu ele, altfel ajungem un fel de mastodonti greu de urnit.
Stiti voi de ce Avatar a avut asa mare succes? Eu, sincer nu cred ca a vandut atat de mult povestea siropoasa, cat ideea de tehnica din viitor, efectul “wow” al civilizatiei Pandora – toate inmultite cu beneficiile tehnicii 3D au facut din film un blockbuster.
Ei, acum imi imaginez propriul blockbuster, viata mea! Ma vad purtand haine care asigura automat un reglaj al caldurii sau frigului in functie de temperatura externa. Astfel nu va mai fi nevoie sa avem sifoniere intregi de haine de iarna, de vara, de toamna, de primavara si 129,2 perechi de incaltaminte asemenea, iar barbatii nostri vor fi mult mai putin stresati din acest punct de vedere. Cu cateva haine precum cele de mai sus, adaptate evenimentelor importante din viata noastra, (de zi, de seara, de petreceri, etc) se vor rezolva problemele. La acest lucru cred ca este usor sa te adaptezi indiferent daca ai 20 sau 80 de ani – presupune doar un mic efort de a renunta la dependenta tipic feminina, de haine.
Care dependenta, fie ea de haine sau altceva, iarasi isi gaseste solutie prin inventia unui dispozitiv de genul unui chip care se implanteaza in creier, astfel incat sa stopeze orice adictie (de tigari, haine, dulciuri, alcool). Chip-urile vor putea fi achizitionate doar din magazine online, precum Oktal si apoi implantate de doctori-roboti in spitale. Perioada de recuperare va fi scurta datorita produselor de regenerare rapida a tesuturilor, iar toata lumea va fi mult mai sanatoasa si deci, mult mai fericita.
Pe urma, sunt sigura ca urmatoarea etapa in tehnologie va fi stocarea amintirilor. Parerea mea este ca se va renunta la aparate de fotografiat si albume, cd-uri si dvd-uri. Printr-un dispozitiv super avansat de procesare automata a imaginilor, conectate direct la partea creierului care se ocupa de amintiri, inima si corp. In momentul in care se inregistreaza un impuls nervos de memorie, se vor transpune imediat imaginile pe un monitor LED direct acasa, usor accesibile prin touch-screen si arhivate automat.
Problemele mele (si ale altor cateva sute de mii de oameni) in privinta orientarii in spatiu, mai ales la volan isi va gasi rezolvarea cu un super computer de bord cu procesor Intel 3D care reactioneaza prin transmisie de voce. Am posibilitatea de a alege o varianta mai eficienta din punct de vedere al combustibilului sau rutei, sau pot alege o strada anume pe care sa mergem.
Comertul online va fi marele castigator al noii ere – mentalitatea noastra fiind schimbata, timpul fiind pretios, nu mai ajungi sa pierzi ore intregi prin magazine, uitandu-te la sute de produse pana sa alegi ce ai nevoie.
Intr-un articol precedent, tot pentru Superblog 2012, asa cum este si acesta, spuneam despre faptul ca nu am apelat la magazine online din simplul motiv ca imi place sa ma folosesc de simturi atunci cand cumpar ceva. Problem solved! Eu zic ca magazinele online vor avea “efecte 6D” – cele 5 simturi + al 6-lea care iti analizeaza pe loc impactul psihologic avut in momentul “vizualizarii” produsului pe site, astfel stiind la care dintre ele ai avut o reactie mai puternica si deci, oferindu-ti o recomandare in privinta alegerii.
In casa voi avea roboti de bucatarie care desfasoara treburi casnice cu precizie si in acelasi timp, mobilier multifunctional – birouri care se transforma in paturi, scaune adaptabile automat conformatiei corporale a celui/celei care se aseaza, jucarii pentru copii care pot juca extrem de fidel rolul unui prieten-enciclopedie. Cremele mele de noapte sau de zi chiar vor avea efect de intinerire, nu precum cele de astazi, iar oglinzile vor scana automat imaginea ta dupa machiaj propunandu-ti solutii de imbunatatire sau variante mult mai atragatoare.
Ma vad stand la cafea cu sotul meu si citind ziarele direct de pe masuta cu touchscreen sau plimbandu-ne prin parc sprijiniti de bastoane cu laser care prind wireless; astfel suntem conectati in permanenta la retelele de socializare ale prietenilor nostri de canasta sau remi.
Bottom line, as spune asa: scopul evolutiei tehnologiei este acela de a facilita accesul la informatie, comunicare si dezvoltare. Cu atat mai mult cei in varsta vor fi avantajati de aceasta evolutie, pentru ca barierele locomotorii, de sanatate sau psihologice vor fi astfel invinse. Singurul lucru care ramane de facut este sa fim deschisi catre asa ceva. Stiti? Pana la urma, om mancat de vreun hard disk extern nu am vazut pana acum. Dar batrani zambind satisfacuti in fata unui gadget care le taie ceapa mai repede, da!
2likebutterflies's Blog 